Alegerile din Cehia, ofensiva anti-UE a Rusiei, propunerea de acord de pace în Gaza și sosirea intifadei globale în Regatul Unit se regăsesc printre temele cele mai comentate de presa internațională.
„La alegerile generale cehii au pedepsit coaliția de guvernare a premierului Petr Fiala și au recompensat mișcarea populistă a lui Andrei Babiš, Acțiunea Cetățenilor Nemulțumiți (ANO), care a obținut aproape 34,85% din voturi”, rezumă evenimentele Rai News. „Rezultatul lui Babiš e remarcabil, o creștere semnificativă față de 27% în 2021. Pentru a guverna Fiala și coaliția lui „Împreună” (care a obținut 23,14%, față de 27% acum patru ani) au format o alianță cu Mișcarea liberală a Primarilor (11,14%) și cu Pirații (8,8%). Cele trei forțe politice sunt acum departe de o majoritate. Cealaltă veste demnă de remarcat e că postcomuniștii din alianța Stacilo! (Ajunge!) nu vor fi reprezentați în Parlament. Iar prezența la vot e în creștere, la 68,8%.” Ziarul Magyar Nemzet l-a intervievat pe învingător pe tema poziției lui în UE: „Patrioții vor avea doi prim-miniștri și vom continua să luptăm împotriva strategiei ecologiste nebunești a Comisiei Europene. Sperăm să câștigăm următoarele alegeri și să înfrângem această coaliție pe care o reprezintă Weber și care distruge Europa. Uitați-vă la prețurile la energie, uitați-vă la pactul UE privind migrația și așa mai departe”. În privința Ucrainei el a precizat că nu e încă pregătită de aderare la UE, iar în NATO nu poate intra cât timp e implicată într-un război. Cotidianul francez de stânga Liberation titrează „Revenirea la putere a unui Babiš «radicalizat»?” „Cândva considerat liberal, el cultivă acum afinități cu Viktor Orbán și vrea să reducă ajutoarele pentru Ucraina. Europa abia a apucat să își revină după alegerile extrem de riscante din Moldova când a apărut la orizont un nou scrutin cu implicații geopolitice.” Un politolog ceh nu e însă îngrijorat: „Cei aflați la putere exagerează când îl tratează drept agent al Moscovei. Babiš nu este un ideolog, e înainte de toate un om de afaceri pragmatic care ia decizii în funcție de interesele sale. Acum 10 ani s-a folosit de avantajul prieteniei cu Macron, astăzi tonul epocii e trumpismul”. De altfel și săptămânalul britanic The Economist titrează „Trump-ul ceh a câștigat un scrutin, din nou”. Cei doi potențiali parteneri de coaliție ai populistului, de extrema dreaptă, respectiv extrema stângă, vor referendumuri pentru ieșirea din UE și NATO, dar „Babiš afirmă că nu va permite așa ceva”. Programul lui electoral a constat, în esență, în „promisiuni de pomeni fiscale”, iar atuul său nu e nicidecum carisma, ci faptul că „înțelege ce-l interesează pe cehul de rând”. The Financial Times apreciază că „victoria lui amplifică potențialul perturbator al Europei Centrale” în cadrul UE, însă „va avea probleme în a influența politica europeană”. Babiš „nu e vreun ideolog”, subliniază și FT, asemuind-ul mai degrabă cu „Silvio Berlusconi decât cu Donald Trump în al doilea mandat”. Cele trei capitale eurosceptice central-europene vor putea „proiecta un front comun, pretinzând că reprezintă viitorul politic al Europei. Dar cum vântul își schimbă direcția în Ungaria, spectacolul Babiš-Orbán-Fico s-ar putea să nu mai dureze mult”.
Cotidianul italian Il Messaggero relatează că „aeroportul din München s-a redeschis vineri, după ce fusese închis peste noapte din cauza unor drone care au forțat anularea sau redirecționarea a zeci de zboruri și au amplificat îngrijorările cu privire la vulnerabilitatea infrastructurii critice a Europei. Incidentul e doar cel mai recent dintr-o serie de incidente similare cu drone, care au zguduit aviația europeană și au ridicat îngrijorări mai ample privind securitatea, după ce intruziuni aeriene au închis temporar săptămâna trecută aeroporturi din Danemarca și Norvegia”. În acest context de război hibrid, „premierul danez Mette Frederiksen a avertizat că nu îi va permite lui Viktor Orbán să decidă asupra viitorului întregii Europe” prin blocarea aderării Ucrainei la UE, observă ziarul ungar Népszava. Orbán, a propus în schimb un „acord de parteneriat strategic” cu Ucraina, care ar rămâne în afara UE. Publicația italiană Avvenire, reprezentată a curentului catolic de stânga, critică „cheltuielile militare exagerate” ale UE, explicându-le prin „perseverenţa războiului hibrid al Rusiei care înspăimântă Europa”. „Incursiunile aviației și dronelor în Estonia, Polonia și România, precum şi survolările misterioase din alte părţi, mărturisesc o dinamică escaladată și o cursă a înarmării în care Europa își accelerând planurile privind un zid între Arctica și Marea Neagră. ” Agenția Reuters transmite că „Suedia propune o lege pentru consolidarea securității în Marea Baltică prin extinderea capacității Gărzii de Coastă de a efectua supraveghere maritimă. Regiunea e în alertă sporită din cauza unei serii de secționări ale cablurilor submarine și conductelor de gaze, precum și a recentelor observări de drone și violări ale spațiului aerian”.
La capătul opus al Europei, informează tot Reuters, „premierul georgian Irakli Kobakhidze a declarat că protestatarii care au încercat să pătrundă în palatul prezidențial sâmbătă seara au urmărit răsturnarea guvernului și a acuzat UE de amestec în afacerile interne ale Georgiei. Partidul de guvernare Visul Georgian a revendicat victoria în toate municipalitățile din țară la alegerile locale de sâmbătă, boicotate de cele două mari blocuri de opoziție. Opoziția pro-occidentală din Georgia organizează proteste încă din octombrie 2024, când Visul Georgian a câștigat alegerile generale, considerate de opozanți măsluite”. Revista americană Foreign Policy pledează pentru susținerea Republicii Moldova împotriva interferențelor Rusiei. Rezultatul electoral recent constituie „o lovitură pe termen scurt pentru războiul hibrid” al lui Putin. Dar „Moldova a devenit câmp de bătălie geopolitic între Rusia și Vest. Și după cum ar spune fostul premier britanic Winston Churchill, când vine vorba de cel mai nou capitol al amestecului Rusiei, alegerile din Moldova n-au reprezentat «decât sfârșitul începutului»”.
Planul lui Trump pentru pace în Gaza pare a fi fost acceptat de toate părțile interesate, mai puțin Hamas, conform comunicatului grupării teroriste islamiste, tradus sâmbătă de Reuters. Unicul punct cu care este de acord e eliberarea tuturor ostaticilor israelieni în schimbul eliberării teroriștilor condamnați și încarcerați în Israel, plus „retragerea completă din Fâșia Gaza” și sistarea luptei de către statul evreu. Conform comunicatului, islamiștii resping implicit o autoritate internațională de administrare a Fâșiei, precum și propria lor dezarmare și dizolvare, afirmându-și, din contră, intenția de a participa la guvernarea enclavei. Agenția italiană Ansa relatează în schimb cum l-a presat Trump pe premierul israelian Benjamin Netanyahu să accepte un prim pas al încetării bombardamentelor și planul de pace în general. Bibi i-a spus lui Trump că așa-zisa acceptare a Hamasului „nu e nimic de sărbătorit și nu înseamnă nimic”. Trump i-ar fi replicat dur că nu, „e o victorie, accept-o!” Editorialul de duminică al cotidianului israelian Haaretz îi e favorabil planului Trump, dar circumspect în privința cooperării lui Netanyahu: „Propunerea lui Trump pentru Gaza e lumina de la capătul tunelului. Netanyahu va încerca să o stingă”. Editorialul din aceeași zi al Jerusalem Post se intitulează „Dacă un acord imperfect e lucrul care ne va aduce ostaticii acasă, atunci trebuie să-l acceptăm”. „După cum a scris și Trump, logica operativă în etapa actuală trebuie să fie «recuperarea ostaticilor în siguranță și rapid», fără a capitula în privința necesităților fundamentale de securitate ale Israelului.” Cotidianului american The Washington Post situația din Gaza îi amintește de filmul „Ziua cârtiței”, în care o zi se repetă la nesfârșit. Hamas a răspuns, predictibil, cu un „da, dar..” Și în toate cazurile anterioare gruparea a acceptat „în principiu” acordurile de armistițiu propuse, dar le-a respins ulterior detaliile. „Chiar dacă există motive pentru un optimism prudent, aceeași zi va tot continua să se repete în Gaza până când cineva va modifica decisiv scenariul.”
Atentatul jihadist de joi de la o sinagogă din Manchester a iscat o dezbatere aprinsă în presa britanică, și nu numai, pe tema antisemitismului. După ce relatase vineri că „despre atacator poliția a subliniat că, potrivit arhivelor, nu există nici o înregistrare în programele de prevenție sau sesizări”, BBC a revenit ulterior pentru a informa că teroristul de origine siriană, Jihad al-Shamie, era de fapt eliberat pe cauțiune, fiind cercetat pentru viol. Cotidianul britanic The Times a descoperit apoi că tatăl care a optat să-și numească fiul Jihad lăudase pe Facebook atât masacrul comis de Hamas pe 7 octombrie 2023 în Israel cât și loviturile cu rachete ale Iranului asupra Israelului. Publicația israeliană Ynet News consideră că „moștenirea antisemită a Europei e amplificată acum de cauza palestiniană”. Europa ridica odinioară crucea creștină ca simbol al antisemitismului, iar mai apoi zvastica, „astăzi ea ridică drapelul palestinian, simbol al antisemitismului național. Palestinienii le-au făcut viața mult mai confortabilă antisemiților europeni”. Săptămânalul The Spectator acuză stânga că e indirect complice întrucât „mulți, dar nu toți refuză să definească rasismul antisemit și să-l declare inacceptabil. Nu o pot face fiindcă orice condamnare a antisemitismului e implicit o condamnare a Hamas, Hezbollah și a teocrației iraniene”. Spectator reține însă și excepția: Partidul Verde britanic a condamnat explicit atentatul drept „antisemit”. Portalul european Politico publică un articol intitulat „Cum e să crești un copil evreu în Regatul Unit”, al cărui autor subliniază: „lozinci precum «Globalizați Intifada» sunt interpretate ca un îndemn la eliberarea palestiniană, dar pentru unii – o minoritate, da – e un îndemn la a ataca evrei oriunde în lume; iar scandarea unui slogan antisemit le acordă permisiune extremiștilor violenți”. Chiar și ziarul britanic The Guardian, cu simpatii de stânga radicală, își avertizează cititorii că ei poate fac clar distincția între indignarea provocată de politicile guvernului israelian și ostilitatea față de evrei, „dar pentru alții delimitarea nu e atât de clară”. Cotidianul american The Wall Street Journal anunță că „Intifada globală a ajuns în Anglia”, acuzându-i pe conducătorii țării că au creat mediul prielnic în care „jihadistul a atacat sinagoga din Manchester”. „Presa britanică, acum deplângând omorurile din Manchester, a diseminat fotografii false acuzând Israelul că înfometează bebeluși palestinieni. Politicienii laburiști care-și oferă acum «gândurile și rugăciunile» au tolerat antisemitismul endemic al musulmanilor britanici și al stângii radicale. Acestea, minciunile, lașitatea și cinismul, au încurajat Intifada globală.”
Andrei Suba, RADOR
