Acasa Revista Presei Revista presei internaţionale – 8 martie

Revista presei internaţionale – 8 martie

scris de Z.V.
57 afisari

Războiul pornit de Rusia în Ucraina și numeroasele lui complicații continuă să preocupe în cea mai mare măsură presa internațională.
Presa din țările beligerante se confruntă pe frontul propagandistic lansând bilanțuri zilnice ale pierderilor inamicului. Postul ucrainean RBC anunță că numărul militarilor ruşi care au murit în Ucraina de la începutul invaziei a trecut de 11.000. Agenția rusă Ria Novosti enumeră detaliat cele „2.396 de obiective ale infrastructurii militare din Ucraina distruse în cursul operațiunii speciale”. Agenția Tass plusează cu „bio-laboratoarele din Liov [care] au lucrat cu agenți patogeni de ciumă, antrax și bruceloză, iar cele din Harkov și Poltava – difterie, salmoneloză și dizenterie”. Postul britanic BBC preia evaluarea oficială a Washingtonului: „la sol nu există modificări semnificative ale situaţiei. Forţele ruse şi-au continuat înaintarea în nord şi est, însă au fost întâmpinate de o rezistenţă ucraineană puternică. Totodată, spaţiul aerian continuă să fie contestat”. Publicația ucraineană Korrespondent consemnează că noua legiune străină a țării a intrat deja în luptă și că ea se poate baza pe mai mult de 20.000 de voluntari proveniți din 52 de țări. Tot ea relatează că președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a reiterat luni apelurile către Occident pentru instituirea unei zone de excludere aeriană și adoptarea de noi sancțiuni contra Rusiei.
Kievul continuă negocierile și cu Moscova, înregistrând „unele progrese mici în ce privește logistica pentru evacuarea civililor” prin coridoare umanitare, relatează agenția Reuters. Ucraina a declarat „complet imorală” propunerea Rusiei legată de coridoare, anume ca ucrainenii să se poată refugia doar în Belarus sau Rusia. Euronews publică un interviu cu premierul moldovean Natalia Gavriliță, care „a lansat o cerere urgentă de ajutor internațional pentru a face față sosirii masive a refugiaților în cea mai săracă țară din Europa”, întrucât „suntem acum la capacitatea maximă”. Cotidianul britanic The Guardian denunță politica „ostilă ” a Londrei față de refugiații ucraineni: „1,5 milioane de refugiați disperați. 50 de vize britanice. E incredibil”. Boris Johnson dă dovadă de o „ipocrizie intolerabilă jucându-l pe Churchill prin capitalele Europei, insultându-l pe Putin și promițându-i Ucrainei orice în afară de soldați. Dar când i se cere să facă unicul lucru concret care ar putea ușura direct agonia acelei țări, își dă arama pe față”. Ucrainenii sunt însă primiți cu brațele deschise în UE, la care Kievul a și cerut formal să adere. Portalul european Politico apreciază că aderarea nu se poate realiza prea curând. Dacă UE își va nesocoti criteriile elementare ale politicii de extindere nu va fi bine nici pentru ea, nici pentru Ucraina. Soluția ar fi primirea „ucrainenilor – nu a Ucrainei – în UE”: drept de liberă circulație, de muncă și de rezidență oriunde în bloc. Ar însemna „o transformare istorică a politicii de extindere” și „crearea unui nou mod prin care indivizi, nu state, pot fi parte a UE”. Ziarul rus Pravda profită de situație pentru a lansa o săgeată spre Bruxelles: „În UE nu se poate intra prin procedură accelerată, de ce atunci au mințit Georgia, Ucraina și Republica Moldova și le-au făcut să scrie declarațiile corespunzătoare?” Pentru a prezenta apoi viziunea Moscovei: „Occidentului nu i-a mai rămas altă opțiune decât să recunoască sfera de influență a Rusiei și să considere Republica Moldova, Georgia și Ucraina drept țări neutre”.
În Brazilia, publicația Folha Online analizează poziția Washingtonului în conflict: „Criza a ajuns pe masa lui Biden într-un moment de fragilitate, când pare să nu fie prea înclinat să-şi asume riscuri. Agenda sa internă se loveşte de opoziție chiar și în cadrul partidului său, popularitatea lui e în scădere, iar majoritatea sa în Congres va fi în joc la alegerile legislative din noiembrie”. Săptămânalul britanic The Economist crede însă că Joe Biden are oarecare șanse de a-și ameliora popularitatea în SUA. Sondajele o indică acum la 43%, cu 2% mai mult față de 23 februarie, și arată de asemenea că președintele a făcut ce își dorește și populația, indiferent de orientarea politică: sancțiuni contra Rusiei și livrări de arme pentru Ucraina. „Dar, numai pentru că americanii s-au unit contra lui Putin, nu înseamnă că-l vor susține pe Biden. Un plan mai sigur de succes ar fi combaterea inflației, adoptarea de politici populare și limitarea cazurilor de Covid-19.”
Ce se întâmplă însă cu conducătorii din familia politică extinsă a lui Putin? Premierul Viktor Orbán, citat de agenția MTI, a reiterat că „Ungaria nu va permite transporturi de armament de pe teritoriul său în Ucraina”, insistând în schimb pe „negocieri care ar putea duce la pace”. Totuși, semnalează Reuters, el a semnat în aceeași zi „un decret care permite desfăşurarea de trupe NATO în vestul ţării, precum şi tranzitarea armamentului pe teritoriul ţării, către alte state membre NATO”. În Serbia, președintele Aleksandar Vučić „refuză să impună sancțiuni împotriva Rusiei, în ciuda presiunilor fără precedent din partea Occidentului”, deși „sprijină integritatea teritorială a Ucrainei”, citează Tass. Ziarul turc Sabah, comentând situația din Ucraina, forțează până la limită logica pentru a-l pune pe președintele țării într-o lumină favorabilă: dacă „e necesar ca Erdoğan să facă o alegere între NATO şi Rusia […] aceasta trebuie făcută de SUA, «adevăratul comandant» al NATO, nu de Turcia. Încă de la început Erdoğan a avut o atitudine corectă cu care scena politică nu este obişnuită şi a promovat procese clare. A susţinut primirea Georgiei şi Ucrainei în NATO şi aderarea lor la UE”. Cotidianul american The Washington Post se oprește asupra modului în care premierul indian Narendra „Modi transformă trauma studenților indieni refugiați din Ucraina în recuzită electorală”. „Nu e nici un secret că Putin și Modi sunt spirite înrudite. Cei doi conducători autoritari s-au întâlnit de peste o duzină de ori după 2014. Amândoi vorbesc despre sânge și patrie și pretind loialitate oarbă pentru proiectele lor ultranaționaliste”. Publicația israeliană The Jerusalem Post atrage atenția că lecția „cea mai evidentă” a invaziei din Ucraina este că autocrații trebuie crezuți când spun ceva. „Lumea trebuie să învețe, și încă repede, iar primul loc în care lecția trebuie implementată e Iranul. La fel ca Putin, Teheranul nu a făcut un secret din planurile lui: hegemonie regională și ștergerea Israelului de pe hartă”. Din La Libre Belgique aflăm că „prietenia dintre Beijing şi Moscova e «solidă ca o stâncă», conform ministrului chinez de externe”. Totuși „ţara sa e «dispusă» să joace un rol în criza ucraineană, participând «când va veni vremea» la o mediere internaţională” pentru pace. Publicația braziliană Folha Online vede lucrurile diferit: „China pare să joace într-un alt spațiu-timp. Sprijinul ei pentru Rusia nu se extinde și la Putin. O putere cu ambiții globale nu ar încheia niciodată un pact de moarte cu un regim condamnat. Beijingul știe că va veni vremea când Kremlinul, cu sau fără autocrat, va trebui să-și organizeze reinserția geopolitică”.
Situația din Rusia nu este prea roză, transmite France 24. „Prima victimă pe pieţele de schimb, rubla se prăbuşea cu 10% luni, la 137,7 ruble pentru un dolar, după ce a atins 142,18 ruble, un nou cel mai scăzut nivel istoric. De la 1 ianuarie, rubla a scăzut cu 45%.” Ria Novosti le explică rușilor de ce sunt „zilnic cozi uriaşe în faţa farmaciilor”, iar în unele orașe e penurie de medicamente. „Unii cumpără de la cinci până la zece cutii de medicamente, la o singură vizită la farmacie. Farmaciştii susţin însă că în depozite au de toate, dar pur și simplu nu au timp suficient să descarce marfa și să livreze comenzile.” Între timp continuă protestele rușilor contra războiului, Reuters anunțând că „poliţia a reţinut peste 5.000 de persoane duminică”. Dar „pentru [patriarhul] Kirill, obedient la comenzile cenzorilor ruși, în Ucraina nu există «război»”, semnalează portalul EUObserver. Patriarhul rus e „expus la acuzații de complicitate la crime de război, crime împotriva umanității și genocid”, întrucât „propagandiștii influenți pot avea un impact real”, iar „orice propagandă pro-război este interzisă” de dreptul internațional. Și revista americană Foreign Affairs publică o amplă analiză privind „tandemul periculos al religiei cu armele nucleare”. „De la colapsul URSS rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în identitate, politica internă și securitatea națională a crescut enorm. Putin a introdus conservatorismul religios în ideologia națională a Rusiei și folosește analogii religioase când discută chestiuni de securitate. Iar binomul stat-biserică e cel mai vizibil în Rusia în armată – mai cu seamă în cadrul forțelor nucleare.” Tot în SUA, The Wall Street Journal consideră că „imperiul vertical” al lui Putin se va prăbuși, întrucât „controlul absolut nu mai este acum cheia bogăției și puterii. Inovația e”. Jeff Bezos și Bill Gates au mai mulți bani decât Putin, dar nu dețin nici un tanc. „Succesul lor arată că lumea e delimitată acum în straturi orizontale, cu cei mai productivi la vârf. Imperiul american este unul orizontal. Tentativa lui Putin de a reface imperiul vertical sovietic e sortită eșecului.” În fine, britanicul The Financial Times crede că „Rusia se află din nou dincolo de o cortină de fier”: „Războiul prelungit și economia în colaps înseamnă că represiunea e unica modalitate prin care Putin se poate menține la putere. Chiar mai e posibil așa ceva în Rusia modernă? Poate Putin să-și întemnițeze din nou concetățenii în spatele unei cortine de fier? Soarta Ucrainei, a Rusiei și a unei mari părții a lumii depinde de răspunsul la această întrebare.”

(Andrei Suba, RADOR)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult