O nouă “meserie”: Vânătorii de fraieri în trafic

Am primit azi un e-mail cu titlu: “Atenţie Şoferi!”. Iniţial am vrut să-l şterg gândindu-mă că o fi tot vreo chemare (şi am primit sute de mesaje!!! ) la boicot de benzinării. Dar nu, era vorba despre nişte băieţi cu spirit întreprinzător, aşa cum veţi vedea din rândurile de mai jos:

“Salut,

Ieri seară am avut neşansa să mă întalnesc cu cei mai nenorociţi oameni din ţara asta: vânătorii de fraieri în trafic!

Faptele: la ieşire de pe o stradă laterală în faţă la metrou Aurel Vlaicu coloană, o maşină îmi lasă loc de ieşire şi îmi face şoferul semn să ies; după ce ies cu jumătate de maşină porneşte şi se loveşte de masina mea.

Ies din maşină refuzând să cred că se poate întâmpla asta. Din maşina cealaltă coboară un tânăr care nu zice nimic şi se uită la maşini. Eu cobor direct spre el: „Mai nenorocitule, mă laşi să intru şi apoi dai în mine?”

La care tipul foarte calm îmi răspunde: „Nu te-am vazut!”

Primul impuls este să-i sparg faţa. În fracţiunea de secundă când am văzut roşu în faţa ochilor tipul îmi spune: „Trage la Petrom să ne înţelegem!”

Trag la Petrom şi mă duc la el pus pe fapte mari. Tipul îmi spune foarte calm înainte să apuc să îl iau de gât: „Hai la Poliţie, nu mi-ai acordat prioritate, maşina este închiriată. Nu are rost să ne complicăm.”

Scoate actele maşinii. Mă uit la maşini: bara lui era varză, aripile îndoite, un far frecat însă nu era spart. Mă uit la maşina mea: nimic în partea stângă faţă. Mă lămuresc că plecând de la 50 de cm în viteza întâi nu a apucat să prindă viteză şi a dat în cauciuc (norocul meu, roata era virată).

Îi spun: „Nu cred că faci asta. Maşina mea nu are nimic. Dispari!”

Tipul foarte liniştit îşi notează numărul maşinii şi îmi spune: „Lasă că mă cauţi tu! Uite ce mi-ai facut la maşină! Notează-ţi numărul meu!”

Nu îmi venea să cred. Notez instinctiv: 0733 xxx xxx, cartelă probabil! Mă duc la maşina lui şi mă uit din nou: era imposibil ca din 50 de cm să loveşti aşa puternic. Îi spun în faţă: „Maşina a mai fost lovită!”

Tipul recunoaşte şi îmi spune deschis: „Maşina este închiriata, am Casco cu franciza de 99 Euro, facem pe jumatate. Îmi dai 250 lei şi este bine!”

Sar în sus şi protestez vehement. Urmează 5 minute de negocieri de genul: „Mă, te dau în judecată! Vin dupa tine şi nu scapi!” etc…

Tipul bun cunoscător al legii îmi spune: „Nu te mai agita! Nu ai acordat prioritate. Hai la Poliţie şi ne lamurim.”

Într-o fracţiune de secundă de luciditate îmi dau seama că are dreptate. Avea un martor (erau doi în maşină, celalalt era probabil ajutorul dacă lucrurile se încingeau), iar eu eram singur, nu acordasem prioritate şi nu puteam demonstra că m-a lovit intenţionat.

Trecem la negocieri: stilul cunoscut – unde lucrezi, dai şi tu 150 lei şi este bine. Îi spun că nu îi dau bani fiindcă este un nesimţit. Se urcă în maşină să plece. Realizez că nu este bine şi îl trag înapoi. Ofertez un cartuş de ţigări. Cere 2, Kent Blue. Mă abţin cu greu să nu sar pe el. Urmează o altă discuţie în care îl fac să înţeleagă că există ţigări mai bune în piaţă. Acceptă până la urma un cartuş de ţigări.

Dupa ce îi dau cartuşul, îi devin simpatic că doar ne-am înţeles şi îmi spune zâmbind: „Ai noroc că nu ai nimic la maşină, altfel aş fi scos mai mult de la tine la Poliţie!”

Îl intreb: „De ce eşti aşa sigur?”

„Fiindcă cu asta mă ocup! La fel cum tu te ocupi de vânzări, eu ma ocup de accidente uşoare! În zilele bune fac şi 1000 Euro pe zi!”

Simpatic rău! Îmi spune şi reţeta:

– maşină închiriată din Feteşti cu asigurare casco (îmi confirmă că este din Feteşti).

– te plimbi la oră de vârf pe înserat prin Bucureşti şi alegi maşini care vin de pe o stradă cu cedează trecerea (doar şoferul, mai sunt şi variante cu frână bruscă în coloană – maşina era lovită şi în spate) şi ceva laterale.

– se câştigă bine din asta: „Am avut şi copii de poliţişti şi smecheri! Nu ţine nimic la Poliţie!”, îmi spune tipul.

Îi fac o poza la maşină din faţă. Sare ca ars! Îi spun că vreau să mă asigur că nu o să apară probleme. Recunoaşte franc: „Boss, ne-am înţeles doar. Stai liniştit.”

Îmi multumeşte şi dispare.

Încep să zâmbesc şi îmi spun că a mai aparut o meserie în Bucureşti!

Pazea domnilor şoferi!”.