Acasa Sport-AutoSport Interviu. Cum îşi apără moldovenii marea canotoare Elisabeta Lipă

Interviu. Cum îşi apără moldovenii marea canotoare Elisabeta Lipă

scris de Z.V.
6 afisari

Moldoveancă get-beget şi cu stele „grele” pe umeri, canotoarea Elisabeta Lipă a ajuns, la 39 de ani, să aibă sub comandă o întreagă structură a aparatului administrativ central. Şi nu doar al statului. Clubul Dinamo îi este „subordonat” în totalitate. Fire optimistă şi veselă, deschisă să împărtăşească oricând şi oriunde marile adevăruri ale vieţii, multipla campioană olimpică şi naţională la canotaj şi-a adjudecat tot ce a visat şi şi-a dorit de la viaţă: aur, familie şi o slujbă frumoasă!

Ce mai fac moldovenii, doamna Lipă? Se tot vorbeşte despre ei într-un anume fel şi nu întotdeauna la modul cel mai plăcut?

Interviu. Cum îşi apără moldovenii marea canotoare Elisabeta Lipă

Să tacă din gură cei care vorbesc urât de moldoveni! S-a văzut foarte clar că Moldova a dat somităţi în cultură, în artă, în sport, în politică şi în orice alt domeniu. Normal, pădure fără uscături nu se poate, dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm partea frumoasă a Moldovei şi să ne luăm doar de cei care mai greşesc din când în când sau foarte des.

Pe cine admiraţi cel mai mult din zona asta?

Pe toată lumea! Nu pot să spun că admir pe cineva anume, fiindcă cineva care şi-a făcut un nume cunoscut a făcut în primul rând ceva pentru ţara asta şi, în al doilea rând, pentru locul de unde provine.

 Cum s-a prezentat sportul românesc în 2011 şi ce sanşe sunt ca anul acesta să nu se repete cu cel care tocmai s-a încheiat?

Avem toate şansele ca 2012 să fie mai prost decât 2011! Ultimul an a fost, din punctul meu de vedere, foarte prost. Am şase participări la jocurile olimpice, fără 2008. Am fost de două ori portdrapelul României la JO şi când simţeam avalanşa aceea de sportivi şi de tehnicieni în spatele meu, parcă trăiam acelaşi sentiment ca atunci când am ieşit campioană olimpică. Stau acum şi mă întreb, sportivul care va fi portdrapelul României la JO de anul acesta, ce va simţi când la ora actuală avem numai 60 de sportivi calificaţi la JO. Aşadar, va fi o delegaţie foarte, foarte mică. Nici măcar nu pot să o compar cu participarea României din 1984, când am fost singura ţară comunistă participantă la JO. Sau nu pot să o compar cu Olimpiada din 1988 când, la fel, vorbim de alte vremuri, alt regim. E vorba de Seul, unde normal căutai să-i duci pe cei mai buni care chiar să ia medalii, pentru că nu îţi permiteai să închiriezi două avioane. Acum cred că am putea să închiriem două aeronave să ne ducă la Londra, dar nu avem cu cine să le umplem.

Spuneţi că ar exista bani, dar nu există sportivi!?

Da, ar exista bani, dar nu există sportivi.

 Din ce cauză nu există sportivi?

Pentru că sportivii care sunt calificaţi la JO deja au o performanţă în spate. Sunt foarte multe cauze. Lipsa asta de interes pentru sport. Lipseşte o strategie la nivel naţional. Dar până la urmă trebuie să faci în aşa fel încât să atragi copiii să vină. De acasă, din grădiniţă, din şcoală trebuie să i se cultive chestia asta. La noi acasă nu se învaţă, la grădiniţă nu se învaţă, la liceu nici atât, iar la facultate au şi dispărut campionatele universitare. În alte ţări, din sportul universitar se face chiar o bază de selecţie. La noi este inexistent. Toate acestea se văd în sportul de performanţă.

Ce sporturi sunt calificate?

Aproape toate! Cei care sunt mai noi, nepuşi pe vatră, sunt foarte puţini. Vine Olimpiada, vine Londra şi noi de gândim la Rio de Janeiro. Cu cine mergem la drum?

 Sunt oameni care cumpără aur pentru a-şi face tot felul de rezerve. Dvs. nu aţi avut niciodată nevoie să vă cumpăraţi aur, pentru că l-aţi primit primit pur şi simplu. L-aţi primit pentru recunoaşterea unor merite..

...şi a unei munci titanice. Mi-aş dori să vină cineva să îmi calce pe urme.

 Dar mai ţineţi minte când aţi primit prima medalie?

Normal! E ca şi cum aş fi primit-o ieri. Prima medalie de aur din viaţa mea am primit-o foarte repede. Eu am făcut sport şi în generală şi în liceu. Am început cu atletism, am făcut baschet. După un an, de la baschet am trecut la canotaj, apoi am venit în Bucureşti.

Citeste interviul integral pe PUTEREA

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult