Acasa Sport-AutoSport Secvenţe olimpice (2). De la Amsterdam la Ciudad de Mexico

Secvenţe olimpice (2). De la Amsterdam la Ciudad de Mexico

scris de Roland Catalin Pena
23 afisari

Amsterdam 1928. În absenta satului olimpic, delegatiile au fost cazate pe unde s-a nimerit: cazarmi, scoli si chiar transatlantice!

Jesse Owens

•Premiere olimpice: flacara ardea într-o cupa imensa  ce domina stadionul; torta olimpica a fost purtata de stafete care au traversat Grecia, Iugoslavia, Austria, Germania, pâna în Olanda; tot pentru prima oara, la 28 iulie delegatia Greciei defileaza în fruntea coloanei participantilor; numarul tarilor (46), depaseste cu doua pe cel al statelor membre ale Societatii Natiunilor; femeile participa prima oara în probele de atletism si gimnastica.

Johnny Weissmuller pune punct unei cariere în care a fost de neînvins, cucerind înca doua medalii de aur.

•Departajare imposibila la haltere: titlul olimpic la cartegoria usoara (67,5 kg) a fost acordat ex-aequo austriacului Hans Haas si germanului Kurt Helbig, ambii având acelasi rezultat si aceeasi greutate pe cântar.

•Turneul de fotbal a înregistrat o audienta peste asteptari, cu o finala rejucata între Uruguay si Argentina (1-1, 2-1). La scurt timp s-a decis organizarea primei editii a Cupei Mondiale, programata, peste doi ani, în Uruguay.

•A fost prima editie a Jocurilor sponsorizata de firma Coca Cola.

Los Angeles 1932

•Desi numarul participantilor a scazut la jumatate, determinat si de faptul ca înscrierile individuale au fost limitate la 3 reprezentanti pentru fiecare proba, valoarea competitiei a fost net superioara: au fost doborâte 32 de recorduri olimpice, dintre care 20  mondiale.

Olimpiada californiana a consemnat construirea unui modern sat olimpic, model copiat ulterior de toti organizatorii. Ridicat pe un teren de golf, el însuma 700 de casute, fiecare adapostind patru sportivi. Întregul amplasament era pazit de cowboys calari, în vreme ce milionarii, printre care si starurile de la Hollywood, dadeau târcoale portilor, în speranta de a se afisa în compania vreunui sportiv.

•Finlandezul Paavo Nurmi, de noua ori laureat pe distante lungi, la editiile din 1920, 1924 si 1928, palmares completat de trei medalii de argint, a venit la Los Angeles pentru a concura la maraton. Dorinta „omului cronometru” nu s-a împlinit, întrucât oficialii suedezi i-au contestat statutul de amator, invocând faptul ca, în timpul turneelor întreprinse în Germania, pretindea sa i se acopere cheltuielile de deplasare. Un cuvânt greu l-a avut Sigfrid Edstrom, presedintele IAAF, totodata si vicepresedinte al C.I.O., astfel ca Nurmi a fost trimis în tribuna.

•Cursa de 3000 m obstacole a înregistrat un timp surprinzator de slab. Rezultatul s-a datorat absentei arbitrului care contabiliza tururile, astfel ca alergatorii au parcurs, în realitate,

3.450 m!

Berlin 1936

Sportul românesc îsi trece în palmares prima medalie de argint, cucerita de calaretul Henri Rang, în „Marele premiu al natiunilor”, pe calul Delfis. Proba s-a decis în urma unui baraj între român si germanul Kurt Hasse cu Tora, întrucât ambii calareti terminasera parcursul cu acelasi numar de puncte penalizare (4). Hasse a plecat primul si a terminat tot cu 4 p.p. A urmat Rang, care a preferat o cursa mai lenta, pentru a evita doborârea vreunui obstacol. Norocul nu i-a surâs si a acumulat, la rându-i, 4 p.p. Conform regulamentului, departajarea s-a decis la contratimp, Hasse fiind cu 13 secunde mai rapid decât Rang.

•S-a dorit si chiar s-a reusit a fi o editie care sa uimeasca întreaga lume, în beneficiul exclusiv al propagandei naziste. Ambitia lui Hitler de a dovedi maretia celui de-al III-lea Reich s-a materializat prin construirea unui complex olimpic nemaivazut pâna atunci. Chiar si astazi, Olympiastadion si Deutschland Halle, cu unele modernizari, sunt admirate de public.

•A fost prima editie care a beneficiat de transmisii televizate. Întrecerile erau urmarite în 25 de cinematografe din Berlin, precum si în întreaga Germanie

•Stadionul Olimpic avea 100.000 de locuri, alti 150.000 de spectatori putând urmari întrecerile din somptuoasa piscina si salile destinate celorlalte discipline sportive.

Printre numeroasele personalitati aflate în tribuna s-a aflat si Spyridon Louis, campionul olimpic la maraton (Atena 1896), caruia organizatorii i-au acordat statutul de invitat de onoare.

Eroul Jocurilor a fost atletul de culoare american Jesse Owens, câstigator a patru medalii de aur la 100 m (10,3 s – 10,2 în sferturi), saritura în lungime (8,06 m), 200 m (20,7) si stafeta 4 x 100 m. De remarcat ca recordul lui mondial la saritura în lungime  – 8,13 m –  stabilit în 1935 a rezistat pâna la 12 august 1960, când Ralph Boston a sarit 8, 21 m.

Londra 1948

•A fost o editie marcata de urmarile conflagratiei mondiale: alimente rationalizate, hoteluri putine, situate departe de stadionul Wembley, ori de celelate arene, sportivii cazati în cazarmi dezafectate. Unele delegatii se aprovizionau direct din tarile de origine, recordul apartinând americanilor, ale caror B 17 „Flying Fortress” facea naveta aducându-le carne, lactate si pâine, aproape zilnic.

•Medaliat cu bronz la lupte libere, categoria mijlocie (Berlin 1936), turcul Ahmed Kirecci (1914-1979) devine campion olimpic, dar la stilul greco-romane, categoria grea.

•Evolutia, în ordine alfabetica, a concurentilor la triplusalt a influentat ierarhia finala. O furtuna, urmata de o ploaie torentiala, provoaca întreruperea concursului. La reluare, pista era muiata de ploaie, astfel ca au fost avantajati cei care sarisera înaintea izbucnirii furtunii. Medalia de aur a fost câstigata de suedezul Arne Ahman (15,40 m), urmat de australianul George Avery (15,36 m), în dauna unor saritori mai bine cotati. Totusi, rezultatele lor erau inferioare  primilor trei clasati la editia din 1936: 1.Naoto Tajima (JPN)-16,00 m   (  r.m., r.o.), 2. Masao Harada (JPN) – 15,66 m, 3. John Metcalfe (AUS) – 15,50 m.

Helsinki 1952

Dupa 16 ani de la argintul lui Henri Rang, sportul românesc îsi poleieste cu aur palmaresul. Iosif Sârbu devine campion olimpic la tir, în proba de arma libera, calibru redus, 40 de focuri, pozitia culcat, cu maximum de puncte (400). Rivalul sau, sovieticul Boris Andreev, a realizat acelasi rezultat, dar a fost depasit de român la numarul de „muste” (38-28). Cu alte cuvinte, dintre cele 40 de focuri vizând „decarul”, 38 au nimerit chiar în punctul central („musca”), performanta greu de imaginat daca se iau în considerare armamentul si munitia din acea vreme.

Helsinki 1952 poate fi supranumita „Olimpiada lui Emil Zatopek”, întrucât Jocurile au purtat amprenta acestui formidabil alergator cu raza lunga de actiune. Aureolat la Londra 1948 pe distanta de 10.000 m si medaliat cu argint la 5.000 m, Zatopek a reusit, la Helsinki, o tripla senzationala: medalii de aur la 10.000 m, 5.000 m si maraton! Este singurul alergator victorios pe aceste distante, la o singura editie a Jocurilor Olimpice. Marca „Zatopek” si-a completat renumele prin succesul Danei Zatopkova, sotia „omului locomotiva” cucerind titlul olimpic la aruncarea sulitei. Destinul a fost crud  cu acest stralucit olympionik. Dupa „primavara de la Praga” a fost trimis la munca fortata într-o mina de uranium. A murit în anul 2000, dupa o lunga si grea suferinta, la vârsta de 78 de ani.

• În turneul de box, doua secvente notabile. Suedezul Ingemar Johansson este descalificat în finala categoriei grea, pentru … pasivitate în confruntarea cu americanul Ed Sanders, fapt pentru care nu intra în posesia medaliei de argint. La categoria mijlocie s-a detasat tot un american, Floyd Patterson, învinsul sau din finala fiind românul Vasile Tita. Patterson si  Johansson îsi vor disputa, în intervalul 1959-1961, centura cu diamante la categoria grea. In prima confruntare,  campionul en-titre – Patterson, este învins de suedez. In anul urmator Patterson câstiga prin KO, devenind primul pugilist al greilor care infirma obsedantul, pâna atunci, „they never comeback”! In ultima întâlnire, desi a fost trimis la podea, Patterson  si-a aparat cu succes centura, terminând învingator prin KO r.6.

•Englezul Chris Chataway a dus o trena extraordinara la 5.000 m, în timp ce Zatopek, francezul Alain Mimoun,  vest-germanul Herbert Schade, se chinuiau sa tina aproape. Cu 100 m înaintea sosirii Chataway se împiedica si cade(!), astfel ca se claseaza abia al cincilea, într-o cursa câstigata de Zatopek. Fost recordman pe distanta de 3 mile (1955), Chataway a devenit reporter TV si apoi a ajuns pe bancile Parlamentului, din partea Partidului Conservator.

Melbourne 1956

•Datorita legislatiei restrictive de atunci, privind transportul animalelor în Australia, concursurile hipice au fost gazduite de Stockholm. Firesc, întrucât nici un calaret nu ar fi admis sa concureze pe un cal australian, de împrumut.

•Dupa trei tentative, francezul Alain Mimoun, acum în vârsta de 35 de ani, reuseste sa câstige medalia de aur la maraton. Si având, pe tricou, numarul de concurs 13!

•Satul olimpic a pus bazele unei viitoare casnicii. Americanul Harold Connolly, aur la aruncarea ciocanului, o curteaza pe Olga Fikotova (Cehoslovacia), campioana la aruncarea sulitei. Un an mai tîrziu cei doi se vor casatori, avându-i ca nasi pe celebrii Emil si Dana Zatopkova.

•Traditie olimpica reînnodata dupa 28 de ani. Finlandezul Kaarlo Edvin Makinen a cucerit titlul olimpic la lupte libere, categoria cocos, la Amsterdam, în 1928. La Melbourne, fiul sau, Rauno Leonard, câstiga medalia de aur la stilul greco-romane, categoria pana.

Roma 1960

•Ciclistul danez Knud Enemark-Jensen s-a prabusit în timpul cursei si a fost transportat la spital, unde medicii au diagnosticat, initial, o fractura craniana. La scurt timp a survenit decesul si, în urma investigatiilor, s-a constatat ca accidentul a fost provocat de efectele amfetaminei, pe care Jensen o luase înaintea startului. Pentru a evita astfel de situatii, C.I.O. va decide înfiintarea unei comisii medicale si instituirea controlului antidoping.

•În echipajul yachtului „Nirefs”, învingator la clasa Dragon, se afla si  printul Constantin al Greciei, care va deveni, ulterior, ultimul monarh elen.

•Suprematia americana în probele de sprint este  confirmata doar de Wilma Rudolph, învingatoare la 100 m si 200 m. La masculin, însa, germanul Armin Hary (100 m) si italianul Livio Berruti (200 m) au reusit sa întrerupa sirul succeselor americane.

•Etiopianul Bikila Abebe a câstigat maratonul alergând descult. Abebe era ofiter în garda personala a împaratului etiopian  Haile Selassie, iar mersul în pas alergator, kilometri în sir, pe lânga automobilul suveranului african, a contribuit la dobândirea unei rezistente iesite din comun.

•Calaretul William Roycroft, component al echipei australiene în proba completa (dresaj, cros, obstacole) cade în timpul alergarii de fond si sufera o fractura a claviculei. Continua, totusi, iar a doua zi, cu bratul drept imobilizat, abordeaza cu success obstacolele, contribuind la victoria echipei de la Antipozi.

Tokyo 1964

Înotatoarea Dawn Fraser, considerata, în 1988, sportiva nr.1 all-time din Australia, si-a confirmat statutul de vedeta, reusind sa cucereasca titlul la 100 m liber, precum si medalia de argint cu stafeta 4×100 m liber. Astfel palmaresul olimpic al  lui Fraser numara 4 medalii de aur si patru de argint, cucerite la Melbourne, Roma si Tokyo. A fost prima înotatoare care a coborât sub un minut recordul la 100 m liber în anul 1962 (59,9 si 59,6), perfomanta îmbunatatita în 1964 (58,9). Pâna la Atlanta 1996, nici o înotatoare nu a reusit sa cucereasca 3 medalii de aur olimpice la trei editii consecutive, în aceeasi proba. Performanta ei a fost egalata de unguroaica Krisztina Egerszegi (n.16 aug.1974), care a reusit tripla la 200 m spate, la editiile din 1988, 1992 si 1996.  Retragerea lui Dawn Fraser din viata sportiva a fost provocata de un gest stupid. Fraser si-a dorit sa plece  de la Tokyo cu un steag japonez. Numai ca drapelul ales de ea ca amintire, se afla în curtea palatului imperial. Considerata de japonezi drept ofensa, fapta lui Fraser a fost sanctionata de Federatia australiana de înot, care a suspendat-o pentru o perioada de 10 ani.

•Bikila Abebe (1932-1973) reediteaza succesul de la Roma, de aceasta data încaltat, dar cariera sa sportiva si chiar viata au luat o tragica turnura. Victima, în 1969, a unui accident de automobil, si-a petrecut în scaunul cu rotile putinii ani ce i-au ramas de trait.

•Americanii sparg blocada europeana în cursele de fond. Robert Schull cucereste aurul la 5.000 m, succes completat  de William Mills la 10.000 m.

•Disputele pe tatami au stârnit un adevarat tsunami. Dupa ce au cucerit medaliile de aur la categoriile usoara, mijlocie si grea, judoka japonezi vroiau totul, asta însemnând si victoria la open. Aici urmau sa  lupte olandezul Anton Geesink si Akio Kaminaga, despre care s-a afirmat ca era dispus sa-si faca harakiri în eventualitatea unui esec. Suferind o întindere de ligamente la genunchi Kaminaga a fost învins de Geesink si iar se spune ca doar interventia împaratului Hirohito l-a împiedicat pe Kaminaga sa recurga la gestul suprem. Adevar sau legenda, cert este ca de atunci, judo a devenit materie obligatorie în scolile din Japonia.

Ciudad de Mexico 1968

Altitudinea la care era situata capitala Mexicului (peste 2.000 m) a creat numeroase probleme de respiratie, mai cu seama alergatorilor pe distante lungi. Cel mai notoriu caz este cel al australianului Ron Clarcke, autor a 17 de recorduri mondiale pe distante masurate în kilometric si mile, considerat favorit cert la 10.000 m. Aerul rarefiat l-a sufocat pe australian, clasat pe un modest loc 6. Mai mult, Clarcke avea sa acuze timp îndelungat o insuficienta cardiaca, urmare a colapsului din Mexic.

Jocurile Olimpice au fost prefatate de ample demonstratii studentesti care au formulat revendicari sociale, economice si politice si au cerut boicotarea Jocurilor. Reactia autoritatilor a fost brutala, înregistrându-se numerosi raniti si chiar morti în rîndurile protestatarilor.

• Nici întrecerile nu au fost scutite de actiuni protestatare, cel mai notoriu exemplu fiind furnizat de sprinterii americani, Tommie Smith si John Carlos care au afisat pe podiumul de premiere al probei de 200 m atitudini provocatoare, specifice organizatiei “Black Power”

•Neajunsurile provocate de altitudine  nu l-au împiedicat – ba, dimpotriva – pe americanul Rober “Bob” Beamon sa prinda o saritura de 8,90 m, record ce va rezista pâna în anul 1991, când compatriotul sau, Mike Powell, a realizat 8,95 m, cu prilejul Campionatelor Mondiale de la Tokyo. Recordul olimpic îi apartine, în continuare, lui Beamon.

•Suedezul Hans-Gunnar Liljenwall, component al echipei de pentatlon modern, este descalificat pentru consum de alcool. Aflat în poligonul de tir cu pistolul, Liljenwall a baut, conform propriei declaratii, doua beri “pentru a-si calma nervii”. Si astfel, echipa Suediei  a ratat medalia de bronz.

•La saritura în înaltime, americanul Richard „Dick” Fosbury sare 2,24 m si stabileste un nou record olimpic. Originala lui saritura, trecerea stachetei cu spatele, a revolutionat aceasta proba, procedeul numindu-se „Fosbury flop”.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult