S-a făcut pace. Apple nu se mai judecă cu Samsung

In toata lumea, dispretul patronilor fata de angajati e la fel de mare. ii trateaza ca pe animale si vor sa-i exploateze la maxim. Asa functioneaza capitalismul, pe baza de lacomie si neomenie.

Am participat saptamana trecuta la intrunirea „tovaraseasca”, de sfarsit de an, de la un club sportiv (cu carnati si friptura, cu tarie, vin, vin fiert, bere, cozonaci, etc). Au participat cam 25 de persoane, majoritatea trecute de 50 de ani. Atmosfera a fost placuta, dar cu specificul romanesc (unii se laudau, altii se umflau in pene). Discutiile intre participanti s-au purtat pe grupuri, intre cei aflati in proximitate. Eu am stat langa un prof universitar (automatist) si langa un inginer pensionar (fost director la Centrul de Calcul). Am tras cu urechea la cei din celelalte grupuri, sa vad daca pot sa iau cuvantul si sa incerc sa-i conving sa facem ceva ca sa atragem tineretul spre acel sport tehnic. M-am lamurit repede ca nu era cazul, pentru ca romanasii nu sunt interesati decat de ce le aduce un profit direct, nu de chestiuni ce tin de colectivitate.

In fata mea, peste masa, era un domn caruia i s-au adresat mai multi cu apelativul „patroane”. L-am intrebat daca are o firma si mi-a spus ca a avut un magazin de electronice, la care a renuntat de cand a inceput criza economica si ca acum se multumeste cu ce ia din chirii (are spatii comerciale si cateva apartamente, iar el sta la o casa). Mi-a povestit cum a fost la inceput, pe vremea lui Vacaroiu, cand afacerile se puteau face la negru, fara plata TVA. Lua PC-uri de la niste studenti din Bucuresti, cu 600 de mii si le dubla pretul. Studentii se duceau in Taiwan, de unde cumparau componente (la care vama era mica) direct de pe aeroport, fara sa aiba nevoie de viza. Carau cu doua sacose mari, cat putea sa duca fiecare. Din tara cumparau doar carcasele si sursele.
Tot din Bucuresti, de pe aeroportul Otopeni, din zona internationala, se aproviziona cu televizoare. Erau aduse sub forma de module (la care se platea vama putina) si le montau niste tigani, care infigeau conectoarele si strangeau suruburile. Afacerile de genul asta erau controlate de fosti activisti comunisti (printre care si Ion Dinca – Teleaga) si de securisti.
Zicea „patronul” ca avea vanzari asa de mari, incat nu reusea sa numere toti banii, seara, cand facea monetarul. Si-a cumparat multe apartamente, spatii comerciale.
Se lauda (cu un cinism extraodinar) ca pe angajati ii platea cu salariul minim pe economie. A montat camere video si microfoane in incinta magazinului, ca sa-i supravegheze pe angajati. A constatat ca aproape toti il furau, dar cu sume mici, asa ca s-a facut ca nu stie. La un moment dat a avut angajat un tanar adventist, care era extrem de corect (singurul care nu l-a furat) si mai stia si ceva electronica. Totul a fost bine si frumos pana cand patronul si-a cumparat o masina sport, cea mai bengoasa din oras. Adventistul era pasionat de astfel de masini si pur si simplu s-a imbolnavit cand a vazut discrepanta dintre salariul lui si castigul patronului. N-a mai suportat si s-a dus la patron sa-i dubleze salariul, spunandu-i patronului ca el stie ce misculatii face si cat castiga pe munca lui. A fost concediat pe loc.

In prezent „patronul” se multumeste cu banii stransi anterior si cu ce-i vine din chirii. E ca in vacanta mare. Se scoala cand are chef (pe la ora 11) si are program de belfer.
Este dusman absolut al statului si ca sa nu plateasca impozit pentru chirii aplica o metoda isteata, pe care cred ca o aplica multi altii. Incheie cu chiriasul un contract (fictiv) de imprumut (suma mare – 20 mii de euro), fara comision si dobanda (ca sa nu plateasca impozit), pe care chiriasul trebuie sa-l restituie in transe lunare de 500 euro (chiria reala), iar chiria declarata oficial e de doar 100 lei. Daca chiriasul nu vrea sa mai plateasca cei 500 euro, patronul il actioneaza in instanta pentru restituirea „imprumutului”. Cica cei de la Administratia Financiara stiu de tehnica asta, dar n-au ce sa le faca celor care fenteaza statul, pentru ca asa sunt facute legile.

Cazul prezentat nu e singular. Am mai multi fosti prieteni, care dupa ce s-au privatizat si au dat de bani, s-au animalizat. Ma evita, ca si cum nu ne-am fi cunoscut vreodata.