România se confruntă cu o schimbare demografică semnificativă, marcată de creșterea accelerată a numărului de gospodării unipersonale. Aproximativ 2,5 milioane de români trăiesc singuri, ceea ce reprezintă o creștere de peste 400.000 de persoane față de acum un deceniu. Fenomenul, deși frecvent în țările nordice, devine din ce în ce mai prezent și în societatea românească.
Specialiștii indică mai mulți factori care au determinat această tendință. Mortalitatea crescută, mai ales între vârstnici, a dus la o creștere a numărului celor care locuiesc singuri. Pandemia de COVID-19 a accelerat acest proces, afectând mai ales generațiile mai în vârstă.
Totodată, prelungirea speranței de viață contribuie la creșterea perioadei în care persoanele trăiesc singure, fie după un divorț, fie după pierderea partenerului de viață.
Schimbările culturale și economice au un rol semnificativ. Tinerii români amână căsătoria și formarea unei familii, punând accent pe carieră și dezvoltare personală. Spre deosebire de țările nordice, unde acest stil de viață este o normă, în România procesul este mai lent, dar vizibil.
Pentru unii, traiul solo este o alegere. Patricia, o femeie de aproape 80 de ani, trăiește singură de 35 de ani, de când și-a pierdut soțul. „Am tabieturile mele și m-ar deranja prezența permanentă a altcuiva în casă”, spune ea.
Pentru alții, singurătatea este o realitate impusă. Mulți vârstnici nu au rețele sociale sau familiale care să le ofere sprijin, ceea ce crește riscul de izolare și probleme de sănătate mintală.
La polul opus, mulți tineri aleg să locuiască singuri pentru că valorizează independența și controlul asupra vieții lor.
România este departe de nivelurile din țările nordice, unde aproape jumătate dintre gospodării sunt unipersonale: 45,8% în Norvegia, 44,1% în Danemarca, 43% în Finlanda. Acolo, independența individuală este o normă culturală, iar statul oferă sprijin celor care aleg această cale.
În România, fenomenul este mai mult o consecință a schimbărilor sociale decât o alegere conștientă. Sistemele de sprijin pentru persoanele care trăiesc singure sunt limitate, ceea ce poate duce la probleme economice și sociale.
Cu o populație în curs de îmbătrânire și o rată a natalității în scădere, România trebuie să se adapteze la o societate în care tot mai mulți oameni trăiesc singuri. Este esențial ca sistemele de asistență socială să fie adaptate noilor realități, iar societatea să găsească soluții pentru combaterea izolării sociale și susținerea unei vieți independente dar echilibrate.
