LEACURI DIN GRĂDINĂ: Părăluțele | Ziua Veche
Acasa Stiinta-ITPharma-Sanatate LEACURI DIN GRĂDINĂ: Părăluțele

LEACURI DIN GRĂDINĂ: Părăluțele

scris de D.P.
55 afisari

Deși au fost și sunt cultivate masiv pentru folosirea lor în scopuri ornamentale, părăluțele sunt cunoscute și apreciate și pentru calitățile terapeutice.

Bellis perennisPărăluțele (Bellis perennis) sunt plante erbacee ce fac parte din familia Ateraceae. Cunoscute popular sub denumirea de margarete comune, bumbișori sau bănuței, se întâlnesc în flora spontană, frecvent pe pajiștile umede, în luminișurile de pădure, în grădinile sau pe terenurile cu soluri argiloase din țările Europei și ale Asiei. Locul preferat de părăluțe este unul cu mult soare. Deseori cresc pe văile râurilor, în zonele de coastă, la mare sau la poalele munților și pe culmile acestora, la altitudini de până la 2000 m.

Plantă de talie mică, părăluța are rizomul târâtor, tulpina înaltă de până la 10-15 cm, frunzele spatulate, bazale, întinse pe pământ, în formă de rozetă de culoare verde. Florile marginale sunt în formă de coșuleț sau clopoțel, când încă nu sunt deschise. Cele deschise au petalele de culoare albă, roșie, roz sau roz cu alb și partea centrală galbenă. Perioada de înflorire a lor este din luna martie până în luna august.

Conțin substanțe saponine, substanțe amare, mucilagii, taninuri, uleiuri esențiale, substanțe glicozide, acizi (malic, acetic, oxalic), rezine, inulină și minerale.

De la părăluțe se recoltează mugurii, frunzele și florile, care se pun la uscat în locuri ferite de lumină, pe coli de hârtie, produsul obținut fiind păstrat în pungi de hârtie timp de un an. Se prepară infuzii, tincturi și se extrage ulei din părțile proaspăt recoltate. În practica medicinală, se fac și comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.

În gastronomie, se folosesc frunzele tinere de părăluțe la realizarea unor salate, în amestec cu frunze de păpădie, spanac, pentru a face o cură de purificare a sângelui și curățare a organismului la început de an. Au gustul puțin acrișor-amar, pentru unii pare plăcut și este preferat pentru aroma delicată. Bobocii de flori sunt consumați cruzi în sandwich-uri sau fierți în supe, fiind folosiți drept condiment.

Din punct de vedere terapeutic, părăluțele sunt considerate un medicament natural, a cărui eficacitate este în general de a stimula metabolismul organismului.

În tradiția populară, aceste flori erau leacul bronșitelor. Planta era spălată, pisată și stoarsă pentru a obține sucul ce se amesteca cu zahăr candel și se lua de mai multe ori pe zi sau se obținea un decoct, ce se amesteca cu miere, formând un sirop din care se ingerau 1-2 linguri pe zi pentru a trata forma de bronșită cronică.

Mirosul puternic al părăluțelor era folosit în vechime ca somnifer. Împotriva temperaturii crescute a corpului, medicina tradițională recomanda, printre altele, și ceaiul de părăluțe. În cazul migrenei și al durerii de cap, grecii și romanii apelau la tratamentul cu scorțișoară, mere, miere și balsam din lavandă sau părăluțe.

Florile și frunzele plantei au proprietăți analgezice, antiinflamatorii, oftalmice, laxative, antitusive, purgative, expectorante, astringente, analgezice, de reglaj intestinal și diuretice. Sunt folosite în diferite aplicații terapeutice, atât pentru uz intern, cât și extern.

Infuzia din flori de părăluțe este un bun remediu pentru tratarea afecțiunilor tractului respirator superior, dar și al bolilor antiinflamatorii.

Florile și frunzele pot fi folosite în stare proaspătă, sub formă de decoct, unguent și cataplasme pentru tratarea rănilor. O infuzie de flori poate descongestiona tractul respirator și calma tusea. Un unguent preparat din frunzele acestor plante poate fi aplicat extern pentru vindecare rănilor și a contuziilor.

O infuzie de flori poate ajuta și în cazul răgușelii, guturaiului, bolilor de rinichi, afecțiunilor gâtului. Părăluțele reprezintă unul dintre cele mai bune remedii pentru tulburările de natură renală.

În afecțiuni ale ficatului, este recomandat ceaiul de părăluțe sau rozmarin, precum și ca instrument de purificare a sângelui, de stimulare a diurezei și vindecare a bolilor de piele neinfecțioase.

Bellis perennis este cunoscută pentru că ajută femeile care dezvoltă cancer de sân, planta fiind considerată remediul numărul unu în această afecțiune.

Având un puternic efect de neutralizare a durerii, ceaiul de părăluțe este un element important în lupta cu orice formă de artrită, gută sau reumatism.

Datorită substanțelor glicozide, părăluța se remarcă prin proprietățile spasmolitice, sub formă de infuzie, fiind recomandată în reducerea spasmului mușchilor sau a altor stări spasmodice.

Infuzia din această plantă este recomandată și copiilor cu sistemul imunitar fragil, precum și celor care sunt apatici. Persoanele care suferă de ulcere ale cavității bucale pot mesteca câteva frunze de părăluțe și rănile se vor vindeca mai rapid.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult