Ce fel de teste folosim ca să fim cât mai siguri de rezultat?
Avantaje și dezavantaje comparative pentru probele biologice folosite în depistarea infecției cu SARS-CoV-2.
Deși testarea din tamponul nazofaringian este considerată cea mai precisă, Organizația Mondială a Sănătății recomandă recoltarea prin tamponul nazal, mult mai confortabilă pentru pacient și cu o acuratețe foarte ridicată;
- În același timp, chiar dacă recoltarea pare a fi mai simplă și cumva comodă pentru pacient în cazul testelor cu proba biologica din saliva, acuratețea acestora este scăzută și rezultatele fals negative sunt frecvente;
- Comparativ, depistarea din proba nazală se poate face oricand, fără o pregătire prealabilă a pacientului, în timp ce recoltarea probei de salivă presupune anumite restricții impuse pacientului înainte de recoltare pentru validarea probei și, deci, a testului;
Pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2 prin intermediul testelor rapide se pot utiliza următoarele probe biologice:
- tampon nazofaringian
- tampon nazal
- salivă
Testarea pentru infecția SARS-CoV-2 din tamponul nazofaringian este considerată cea mai precisă, însă recoltarea poate fi neplăcută și dificilă pentru unii pacienți.
De aceea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS recomanda recoltarea prin tamponul nazal, o metodă mult mai confortabilă pentru pacient, cu o acuratețe foarte ridicată. Tamponul nazal se introduce doar 2-3 cm în nas. Procesul de recoltare este identic cu acela prin care, cu un tampon, “se curăță” interiorul nării, nu irită și nu creează niciun fel de neplăcere persoanei care dorește sa se testeze.
Depistarea infecției SARS-CoV-2 cu proba biologica efectuată prin tampon nazal prezinta urmatoarele avantaje:
- Testul are o precizie de peste 95% si este complet neinvaziv.
- Proba se poate recolta în orice moment al zilei, fără o pregătire prealabilă a persoanei care se testează.
- Proba nazală, conform studiilor existente, este mai relevantă pentru SARS CoV-2, având în vedere că este un virus al căilor respiratorii.
- Permite autorecoltarea – se poate face inclusiv de către copii și persoane vârstnice, deoarece capătul cu care se recoltează este un tampon special care nu produce leziuni (zgârieturi, răni) pe mucoasă.
Cat priveste depistarea infecției cu SARS-CoV-2 cu proba biologică din salivă, deși recoltarea pare a fi mai simplă și comodă pentru consumator, acuratețea acestor teste rapide poate fi mai scăzută și rezultatele fals negative pot fi mai frecvente, deoarece noul coronavirus este un patogen predominant respirator, iar cantitatea de copii virale din salivă este mai scăzută, așa cum arată studiile raportate în literatura de specialitate de către grupuri de cercetători din Europa, SUA si Asia. În plus, recoltarea probei de salivă presupune o pregătire a pacientului înainte de recoltare a probei. Acuratețea testării prin tehnica PCR pentru SARS-CoV-2 este, de asemenea, mai scăzută pentru probele de salivă. Studiile desfășurate de compania DDS Diagnostic au obținut, de asemenea, rezultate mult inferioare pentru testele rapide din salivă față de cele din tampon nazal sau nazofaringian pentru detectarea SARS-CoV-2.
Acest tip de probă (salivă) prezintă două dezavantaje. Primul se referă la pregătirea persoanei care se va testa și momentul din zi al recoltării probei. Ideal ar fi ca saliva să se recolteze dimineața, fără ca persoana să se spele pe dinți, să consume orice fel de lichid (nici apă) sau aliment. Dacă recoltarea se face în timpul zilei, trebuie sa existe o pauză de cel puțin o ora (ghidurile medicale recomanda minim 3 ore), în care persoana care se testează să nu consume niciun fel de lichid, aliment, gumă de mestecat și să nu fumeze. Dacă nu se respectă aceste reguli, șansele ca rezultatul să fie fals pozitiv sau negativ sunt foarte mari. Al doilea dezavantaj este că recoltarea salivei nu se poate realiza de către copii foarte mici și persoane cu anumite dizabilitati. Aceștia nu pot să producă o cantitate suficientă de salivă necesară efectuării unui test precis și valid.
Alegerea testului rapid cu acuratețea cea mai ridicată este esențială
Testele rapide trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a fi aprobate pentru utilizare, iar precizia ridicată este o caracteristică esențială. Companiile care produc aceste instrumente de diagnostic realizează o serie de studii pentru a verifica acuratețea testelor IVD. Rezultatele sunt obținute în condițiile recoltării adecvate a probei biologice necesare. Pentru ca un subiect să efectueze un test rapid care să aibă o precizie ridicată, este necesar să realizeze recoltarea corespunzătoare a probei, conform instrucțiunilor atașate testului IVD.
Evitarea unor rezultate fals negative ale testelor de diagnostic este foarte importantă, deoarece, în lipsa depistării unor cazuri care sunt de fapt pozitive, sunt întârziate intervențiile terapeutice și epidemiologice, iar transmiterea virusului la persoanele cu care pacientul are contact este mai mult decat posibilă. Prin urmare, alegerea unui test rapid care are o acuratețe cât mai ridicată este esențială.
Pandemia COVID-19 a evidențiat necesitatea dezvoltării și utilizării unor metode de diagnostic care să poată fi folosite pe scară largă, datorită unui preț scăzut per test, posibilității producției în masă, obținerii unui rezultat rapid, toate acestea în contextul menținerii unei precizii ridicate. Testele rapide respectă aceste condiții, însă obținerea unui rezultat cu o acuratețe ridicată depinde nu doar de cum au fost dezvoltate și produse kiturile, ci și de modul în care fiecare subiect realizează recoltarea probei biologice, o etapă esențială care poate influența semnificativ rezultatul.
Testele de diagnostic in vitro (IVD) sunt instrumente utilizate tot mai frecvent în practică pentru stabilirea unui diagnostic și au drept scop identificarea unor compuși, a unor markeri sau depistarea prezenței unui microorganism în probe biologice preluate de la un subiect. Testele IVD sunt simplu de utilizat, au o acuratețe ridicată și oferă un rezultat în scurt timp. Pe baza rezultatelor acestor teste rapide se poate stabili cum va avea loc gestionarea ulterioară a pacientului și inițierea unor proceduri terapeutice sau de investigare suplimentară.