Acasa Stiinta-ITStiinta Cercetătorii americani au descoperit de ce credem în Dumnezeu

Cercetătorii americani au descoperit de ce credem în Dumnezeu

scris de Laurentiu Banches
3 afisari

Un studiu al Universităţi din Missouri a confirmat faptul că există o bază neuropsihologică pentru spiritualitate.

Creierul si religia (foto:alexorue.tumblr.com)

Studiul oamenilor de ştiinţă americani arată faptul că direct proporţională cu credinţa este capacitatea sporită de acţionare a lobului frontal al creierului sau o capacitate mai redusă a lobului parietal. Dar credinţa în forţele divine nu poate fi izolată într-o singură zona a creierului, iar potrivit studiului prezentat de Daily Mail şi citat de realitatea.net, credinţa sporită în Dumnezeu poate fi chiar cauzată de o leziune a creierului.

Profesorul de psihologie la School of Health Profession, Brick Johnstone a analizat 20 de persoane care au suferit traumatisme craniene la nivelul lobului parietal şi a descoperit că pacienţii cu leziuni la nivelul acestui lob sunt mai dispuşi să creadă într-o instanţă superioară, într-o putere divină şi în faptul că viaţa lor face parte dintr-un plan divin. Această informaţie nu vine ca o surpriză pentru profesor care a anunţat că rezultatele din cercetările anterioare au indicat că „funcţionarea la o capacitate mai scăzută a lobului parietal îl face pe individ să se concentreze mai puţin asupra propriei persoane, teorie care se potriveşte foarte bine cu textele religioase, care sugerează că oamenii ar trebui să se gândească mai puţin la ei şi mai mult la ceilalţi”.

4 comentarii

Deo 23-04-2012 - 12:50

Omul are doua naturi: una spirituala (interioara), si alta pragmatica (legata de realitatea imediata, exterioara). Dumnezeu nu se raporteaza la exteriorul nostru ci la „adincul din noi”. Cind plingem, cind ne este dor, cind suferim pentru aproapele nostru, atunci, „adincul din noi” se exteriorizeaza si simtim divinul; atunci Dumnezeu ne vorbeste si noi il auzim. Cind sintem rai, cind ne terfelim in realitate si ne dam mari cunoscatori si avem incredere in noi atit de mare incit sa-l lauam insasi pe Dumnezeu la misto, atunci vorbim cu exteriorul nostru, iar Dumnezeu este surd la acele vorbe; sau aparent, caci, la marea judecata particulara, vom da socoteala.

Faptul ca Iisus nu a prefacut pietrele in piini, ne-a dat noua, oamenilor, libertatea deplina. Asta ne-a costat si ne costa. „Omul nu este demn de libertate”, spune ateistul (bolnav sufleteste) Ivanov din Fratii Katamazov; asa cum Nietzsche va veni sa spuna ca „Dumnezeu a murit”. Da, Dumnezeu moare cind sintem liberi in libertatea noastra aparenta, si sintem liberi cu adevarat numai cind ne inrobim lui Dumnezeu. Libertatea lui Dumnezeu e infinita pt. ca El este infinitul, iar libertatea noastra este limitata pt. ca se raporteaza la neputintele noastre. Neputintele noastre sint si dilemele noastre: cu cit sintem mai bogati, cu atit sintem mai saraci, cu cit sintem mai destepti cu atit nu stim nimic, cu cit suferim mai mult, cu atit ne imbunatatim mai mult; cu cit ne destrabalam mai mult, cu atit ne dispretuim, etc. O

Deo 23-04-2012 - 13:00

Omul are doua naturi: una spirituala (interioara), si alta pragmatica (legata de realitatea imediata, exterioara). Dumnezeu nu se raporteaza la exteriorul nostru ci la „adincul din noi”. Cind plingem, cind ne este dor, cind suferim pentru aproapele nostru, atunci, „adincul din noi” se exteriorizeaza si simtim divinul; atunci Dumnezeu ne vorbeste si noi il auzim. Cind sintem rai, cind ne terfelim in realitate si ne dam mari cunoscatori si avem incredere in noi atit de mare incit sa-l lauam insasi pe Dumnezeu la misto, atunci vorbim cu exteriorul nostru, iar Dumnezeu este surd la acele vorbe; sau aparent, caci, la marea judecata particulara, vom da socoteala.

Faptul ca Iisus nu a prefacut pietrele in piini, ne-a dat noua, oamenilor, libertatea deplina. Asta ne-a costat si ne costa. „Omul nu este demn de libertate”, spune ateistul (bolnav sufleteste) Ivanov din Fratii Katamazov; asa cum Nietzsche va veni sa spuna ca „Dumnezeu a murit”. Da, Dumnezeu moare cind sintem liberi in libertatea noastra aparenta, si sintem liberi cu adevarat numai cind ne inrobim lui Dumnezeu. Libertatea lui Dumnezeu e infinita pt. ca El este infinitul, iar libertatea noastra este limitata pt. ca se raporteaza la neputintele noastre. Neputintele noastre sint si dilemele noastre: cu cit sintem mai bogati, cu atit sintem mai saraci, cu cit sintem mai destepti cu atit nu stim nimic, cu cit suferim mai mult, cu atit ne imbunatatim mai mult; cu cit ne destrabalam mai mult, cu atit ne dispretuim, etc. Omul cauta ceva ce este altceva decit el si este dincolo de el insusi. Iar acel ceva este cel pe care el doreste sa-l iubeasca si sa primeasca iubire de la el; iar acel „ceva, cineva, el”, cine poate fi?

Stiinta a confundat si confunda sufletul cu mintea. Mare eroare. Sufletul nu este o descoperire umana, ci, el, sufletul, este un dar divin pe care omul il primeste in momentul creatiei lui, cind elementul matern si patern se uneste in iubire. Locul sufletului nu este in creier ci in inima. Cind gindurile noastre generate de minte, in creier, ajung in inima, ele acceseaza adincul din noi, care este pur, nestricat si nestricacios. Acel adinc nu poate fi pevertit si este singura noastra comoara pe care o posedam in existenta noastra, pentru ca, nu-i asa, nu ne apartine. Noi trebuie sa ne raportam la acest adinc din noi in perma nenta si atunci ne vom descoperi pe noi insine si „ne vom lasa de sine”, asa cum ne-o cere insusi Cristos, pentru ca atunci cind ne lasam de sine, ne lasam de nemernicia noastra, ci redevenim ceea ce am fost la inceput, cind am primit Sfintul Botez. Cei care merg in viata cu exteriorul lor, nu vor ajunge nicaieri; iar cei care se vor cauta pe ei insisi, la capatul efortului lor, il vor gasi pe Cristos, si atunci vor fi liberi si cununati pe vecie cu Mirele; si vor avea viata vesnica, iar la judecata nu vor veni ci vor fi vii, liberi si inviati.

mda 23-04-2012 - 15:15

deo ne da un exemplu al urmarilor functionarii reduse a lobului parietal 😉

briel 23-04-2012 - 16:19

mda-de-unde …

a zis foarte bine; ce te bagi cand nici nu te intereseaza? ia gandeste-te, ai acordat vreo atentie „caricaturii zilei”? nu. nici n-ai comentat acolo.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult