Acasa Stiinta-ITStiinta Cum a descoperit Heinrich Rudolf Hertz undele hertziene

Cum a descoperit Heinrich Rudolf Hertz undele hertziene

scris de D.S.S.
516 afisari

Fizician german, profesor la Universitatea din Karlsruhe, Heinrich Rudolf Hertz a fost unul dintre cei mai straluciti savanti ai timpului sau, ramand in istoria stiintei ca un exemplu de perseverenta, modestie si pasiune pentru adevarul stiintific.

Intre anii 1887-1889, pe baza unui sir de experiente celebre, Heinrich Rudolf Hertz a demonstrat existenta undelor electromagnetice prezise de Teoria lui Maxwell, confirmand definitiv teoria actiunii prin Contiguitate. In decursul experimentarilor a descoperit si Efectul fotoelectric. In cinstea sa, undele electromagnetice se numesc si unde herziene, iar unitatea de frecventa s-a numit Hertz (Hz).

Totul se petrecea in anul 1886, an considerat cu puternic impact in cultura, civilizatia si dezvoltarea umanitatii prin producerea si detectarea undelor electromagnetice de catre Heinrich Rudolf Hertz, stralucit reprezentant al spiritului stiintific german. Inca din antichitate, lumina, structura si propagarea ei au constituit o preocupare aparte pentru filozofi dupa cum se poate vedea chiar in tratatul de Filozofia Naturii numit de Aristotel “Fizica”. Se cautau raspunsuri, se cautau explicatii, se cauta fundamentul fizic al acestui fenomen. Abia in 1840 Michael Faraday, prin experimente asupra polarizarii luminii in câmp magnetic, formuleaza pareri teoretice asupra modului de propagare a luminii in lungul liniilor de forta electrice si magnetice.

Un alt fizician englez, James Clark Maxwell posedând un excelent bagaj matematic, ofera lumii stiintifice in anul 1873, al sau “Tratat despre electricitate si magnetism” unde sustinea ca fenomenele asociate electricitatii si magnetismului se datoreaza fortelor si miscarii intr-un mediu, pe care il denumeste simplu, “eter”. Acest suport, gândeste Maxwell, contribuie la propagarea electricitatii si magnetismului in spatiu. Aprecia ca insasi lumina (in care includea radiatiile calorice si alte radiatii) este o perturbare electromagnetica sub forma de unde ce se transmit datorita câmpului electromagnetic. In plus, exprima cu certitudine ca toate aceste radiatii se deplaseaza in spatiu cu aceeasi viteza – viteza luminii. Dar toate ipotezele lui Faraday si analizele matematice exprimate de Maxwell constituiau o simpla teorie si nu era dublata de un experiment practic. Traducerea si evidentierea radiatiilor exprimate anterior matematic au fost facute de tânarul profesor german Heinrich Rudolf Hertz.

Nascut la Hamburg in 1857, Heinrich Rudolf Hertz a studiat fizica la Monaco si Berlin, dupa care devine asistentul faimosului fiziolog si fizician Hermann von Helmholtz. Lucreaza apoi ca profesor de fizica la un liceu din Karlsruhe si isi continua cu succes cercetarile devenite pasiune. Anul 1889 inseamna pentru Heinrich Rudolf Hertz nominalizarea ca profesor la Universitatea din Bonn unde preda fizica o perioada de numai 5 ani. Paraseste aceasta lume in 1894 la numai 36 de ani, lasând in urma o frumoasa activitate, fiind perceput ca un stralucit cercetator, exponent de exceptie al traditiei din universitatile germane.

Pentru a raspunde formularilor matematice ale lui Maxwell referitoare la formarea, propagarea si viteza de propagare ale undelor, Heinrich Rudolf Hertz trebuia sa dispuna in primul rând de un aparat care sa produca “perturbari” electromagnetice. Construieste un oscilator electric de tipul bobinei Ruhmkorff, adica un electromagnet, unde primarul era format din câteva spire, iar secundarul dintr-un numar mare de spire. Secundarul era conectat la doua sfere metalice destul de apropiate. Când infasurarea primara era conectata intermitent la o baterie galvanica, intre cele doua sfere apareau ocintilatii. O scânteie inseamna o perturbare electromagnetica vizibila si nu poate fi tratata ca un fenomen continuu, observându-se numeroase niveluri de intensitate. Fluxul de scântei din zona de descarcare a devenit pentru Heinrich Rudolf Hertz o convenabila sursa de radiatii electromagnetice.

Urmatorul pas a insemnat constructia unui detector care sa puna in evidenta prezenta radiatiilor in spatiu si propagarea lor cu viteza luminii. Importantul detector era dezarmant de simplu, fiind in esenta un cerc din sârma cu un mic interstitiu. Când oscilatorul producea scântei si acest cerc era asezat in apropiere, intre capetele deschise ale cercului apareau scântei. Heinrich Rudolf Hertz descoperise secretul radiatiei electromagnetice, iar relativele emisiuni au fost numite Unde Hertziene care astazi sunt indicate ca unde radio. Micul cerc detector a fost denumit rezonator electric. Complexul oscilator – rezonator a facut turul laboratoarelor ca sa se constate si sa se inlature dubiile, aratând ca stralucitele intuitii ale lui Maxwell, au o verificare practica gratie geniului fizicianului Heinrich Rudolph Hertz. Ramânea ca aceasta fundamentala descoperire sa aiba o aplicare practica in folosul umanitatii.

Dupa moartea lui Heinrich Rudolf Hertz, in Anglia au fost traduse si publicate lucrarile referitoare la producerea si detectarea undelor radio. O copie a acestor lucrari a ajuns in mâinile unui tânar, care fascinat de cele citite isi va dedica viata punerii in practica a genialei descoperiri. Tânarul nu era altul decât Marconi.

Heinrich Rudolf Hertz, pentru descoperirea sa, este unanim recunoscut ca un geniu al umanitatii, format si instruit la scoala academica germana si ca o cinstire, unitatea de masura pentru frecventa semnalelor electrice ii poarta numele: Heinrich Rudolf Hertz, un nume ce se regaseste in manualele scolare, in tratatele de fizica, in enciclopedii, dar si in toate documentele si prospectele aparatelor ce isi bazeaza functionarea pe bobina oscilatoare si cercul rezonator.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult