
Pentru acest francez nascut in orasul Chalons-en-Champagne, preocupat de gasirea unor noi metode de conservare a alimentelor, marina militara a devenit terenul sau de testare a procedeului de sterilizare prin tratament termic a hranei.
In acea perioada, scorbutul (maladie provocata de carenta de vitamina C, n.r.) facea adevarate ravagii la bordul navelor, din cauza dificultatilor de stocare sau aprovizionare cu fructe si legume proaspete, bogate in vitamina C. Marinarii militari mureau in numar mult mai mare din cauza acestei boli decat din cauza ranilor primite in lupta.
Metoda numita „apertizare”, inventata in 1795, cu 60 de ani inainte de pasteurizare, si pusa in practica in prima fabrica de conserve din lume, fondata de Nicolas Appert in 1802, in apropiere de Paris, a fost imediat adoptata de marinari.
Guvernul francez i-a oferit inventatorului posibilitatea de a alege sa primeasca un brevet sau de a-si oferi inventia in beneficiul lumii intregi si de a primi un premiu din partea lui. Nicolas Appert a ales a doua varianta si a publicat, in iunie 1810, pe cheltuiala sa, volumul „L’Art de conserver pendant plusieurs années toutes les substances animales et végétales” (Arta de a conserva timp de mai multi ani toate substantele vegetale si animale).
Metodele sale sunt imediat copiate in Anglia, preparatele fiind „imbuteliate” in borcane de sticla, dar si in cutii din „fier alb”, un otel laminat.
In Statele Unite ale Americii, conservele au fost adoptate imediat de mineri si vanatori. Era mult mai usor de transportat carnea de vita la conserva, decat de vanat animalul in natura, chiar daca metalul cutiei trebuia strapuns cu un cutit.
Abia in 1894 a aparut „cheita universala”, ce permite rularea capacului conservelor de sardine in jurul unei limbi din metal. In 1967 a aparut inelul metalic fixat pe capacele cutiilor de sucuri si bere.
Cititi mai multe pe mediafax.ro.