E-Coşmar: omul cu memorie totală şi eternă

Dacă peste câţiva ani aţi putea înregistra fiecare moment al vieţii dvs şi astfel aţi putea rememora fiecare secundă trecută? Iată proiectul nebunesc Microsoft.

În 1998, Gordon Bell, pionier al informaticii şi cercetător senior la Microsoft, se lansează într-o aventură tehnologică fără precedent: digitalizarea tuturor documentelor personale. Fotografii, agende, facturi, cărţi, înregistrări video. Decide să se lipsească total de hârtii şi de orice se află pe suport analogic. Aşa a început proiectul Total Recall (Memorie Totală), scrie Le Figaro.

Puţin câte puţin, cercetătorul este apucat de o bulimie a arhivării digitale: vrea să întregistreze tot ce vede, tot ce aude, tot ce trăieşte. Cu convingerea intimă că acest depozit colosal de “amintiri” stocate pe CD-uri, va constitui curând o “e-memorie” infailibilă şi eternă, cu aplicaţii zilnice şi nenumărate. Într-o carte apărută pe 12 ianuarie şi scrisă împreună cu colaboratorul său Jim Gemmel, Bell îşi împărtăşeşte experienţa şi trasează liniile directoare ale dezvoltării acestei tehnologii. O lucrare deseori pasionantă, care oscilează fără să vrea, între anticiparea realistă şi science fiction, între vis cu ochii deschişi şi coşmar digital.

Ce vom fi capabili să întregistrăm?

Răspunsul autorilor este implacabil: totul. Documente pe hârtie, mailuri, programe radio şi TV, pagini de internet vizitate, deplasări (graţie GPS). Microfonul, camera şi aparatul foto există deja în telefonul mobil. Mâine vor încăpea într-un zar, poimâine într-un vârf de ac. Un bold înfipt în haină vă va permite să vă întregistraţi conversaţiile, să fotografiaţi sau să filmaţi tot ce vedeţi. Toate perifericele digitale pe care le folosiţi, vor stoca automat tot ceea ce faceţi. Gordon Bell evocă un tip de aparat foto care există deja: SenseCam. Se poartă la gât şi ia clişee singur imediat ce se schimbă luminozitatea sau o persoană intră în cameră.

Este posibil să stochezi totul?

Da, şi cu costuri minime. Astăzi, preţul unui terraoctet (1000 Gb) este de 100 euro. În 2020, „pentru 75 de euro, veţi putea fără îndoială să vă oferiţi 250 terraocteţi de memorie, suficient pentru a înregistra zeci de mii de ore video şi milioane de fotografii”, spune Bell. Destul pentru a  înregistra o viaţă completă. Toate aceste date vor fi stocate pe servere îndepărtate, dar accesibile în orice moment, de pe orice terminal conectat (smartphone, laptop etc).

Cum se organizează datele?

Acesta e pentru moment miezul problemei. A stoca date e uşor, a le accesa e mai greu. Cei doi cercetători cred că motoarele de căutare actuale sunt suficiente. Dar munca de indexare a “e-amintirilor” rămîne o sarcină colosală. Amintirile trebuie să fie suficient de bine aranjate încât o simplă întrebare, oricât de confuză, să permită descoperirea lor.

Este legal?

Nimic nu vă împiedică să puneţi tot ce vă interesează într-un server. Dar puteţi să filmaţi sau să fotografiaţi toate persoanele care vă înconjoară fără să aduceţi atingere dreptului lor la imagine? Cum dreptul la uitare (de exemplu aţi postat nişte poze în pielea goală pe Internet, dar după o vreme regretaţi şi nu vreţi ca viaţa personală sau cariera să fie afectate de un gest prostesc din trecut), o noţiune juridică  a cărei problemă se pune deja pe internet, va putea fi aplicat? Care sunt drepturile şi obligaţiile firmelor care vă vor stoca amintirile? Ce măsuri de siguranţă vor trebui folosite? La toate aceste întrebări, autorii nu oferă nici un răspuns.

Este de dorit?

Pentru autori, da, de o mie de ori, da. “E-memoria” vă va face mai eficienţi în muncă, vă va permite să învăţaţi “mai repede şi mai bine”, elevii vor putea să urmeze cursurile în ritmul lor şi să revină asupra pasajelor neclare. Pe plan medical, cercetătorii plănuiesc înregistrarea continuă a parametrilor vitali, pentru a facilita diagnosticarea. Există chiar un capitol “Total Recall vă poate salva viaţa”.

Admiţând că toate aceste avantaje sunt indiscutabile, alte întrebări esenţiale se pun: este sufletul omenesc pregătit să aibă toată viaţa la dispoziţie integralitatea evenimentelor, multe triste, multe traumatizante, pe care le-a trăit? Şi vieţile strămoşilor, în plus? Prin definiţie, “e-memoria” e eternă. Este bine? Care sunt implicaţiile psihologice, sociale? Nu trebuie să ne temem de piratarea “e-memoriei” noastre? Sau de folosirea ei în scopuri juridice ori politice? Aceste întrebări sunt evitate. Cei doi cercetători de la Microsoft se ghidează după convingerea oarbă: “indiferent că acceptaţi imediat această tehnologie sau că sunteţi decişi să rezistaţi până la capăt, lumea s-a angajat deja pe această cale inevitabilă”.