Acasa Stiinta-ITStiinta Efectul fotoelectric al lui Heinrich Rudolph Hertz asupra lui Google

Efectul fotoelectric al lui Heinrich Rudolph Hertz asupra lui Google

scris de D.S.S.
71 afisari

Cine este Heinrich Rudolph Hertz, savantul al carui nume il poarta doua dintre cele mai importante notiuni din domeniul electricitatii si pentru care, astazi, 22 februarie 2012, Google i-a dedicat un Doodle special, la aniversarea a 155 de ani de la nastere?

Heinrich Rudolph Hertz s-a nascut pe 22 februarie 1857 in Germania, la Hamburg. Tatal sau era un cunoscut jurist. In tinerete, lui Lui Heinrich Rudolf  Hertz ii placea sa construiasca diverse instrumente in atelierul familiei sale. Heinrich Rudolf  Hertz si-a inceput studiile sale superioare la Universitatea din Berlin, unde a absolvit cu “magna cum laude„, primind titlul de doctor in anul 1880. La Berlin,  Heinrich Rudolph Hertz a fost asistentul lui Hermann von Helmholtz, unul din cei mai cunoscuti fizicieni ai timpului. 

 In anul 1888 Heinrich Rudolf Hertz a observat experimental că atunci când încearcă să producă o scânteie între cele două sfere de zinc ale unui eclator (aparat electric format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depăşeşte o anumită valoare) aerul din incintă devine mai bun conductor atunci când una dintre sfere este iradiată cu lumină ultravioletă. Fenomenul a atras atenţia fizicianului rus A.G. Stoletov, care a elaborat (între anii 1888 şi 1890) o metodă clasică pentru studiul acestui efect , numit efect fotoelectric, stabilind o serie de legi importante ale acestuia. S-a constatat că fenomenul constă în expulzarea „electricităţii negative” de pe suprafaţa metalului sub acţiunea luminii ultraviolete. Observaţiile ulterioare au stabilit că efectul fotoelectric constă în eliberare de electroni.

Prin urmare, prima definiţie a acestui efect a fost următoarea : „efectul fotoelectric constă în emisia de electroni în afara unui metal expus unui flux luminos„.

Heinrich Rudolf Hertz a reuşit să transmită şi să recepţioneze primele unde radio între 1885 şi 1888, pe baza teoriei electromagnetismului a lui James Clerk Maxwell. James Clerk Maxwell a demonstrat matematic existenţa undelor electromagnetice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind influenţat de cercetarea fenomenelor electromagnetice a lui Michael Faraday.

Heinrich Rudolf Hertz a construit un oscilator cu putere de transmitere a undelor radio, detectându-le cu un arc metalic (antena hertz – antena dipol). Când arcul se afla în interiorul câmpului electromagnetic al oscilatorului se produceau scântei. Asta demonstrează că undele electromagnetice au capacitatea nu numai de a fi transmise în spaţiu, ci şi de a fi detectate. Heinrich Rudolf Hertz nu a continuat însă transmisiunile, deoarece dorea să demonstreze teoria electromagnetismului, nu să dezvolte o cale de comunicare. 

Daca in adevar, in curand se va intampla ceva cu mine, nu trebuie sa va intristati, ci mai degraba sa fiti putin mandri, gandidu-va ca eu fac parte dintre acei oameni alesi care, desi au vietuit putin, au trait totusi destul. Aceasta soarta nu mi-am dorit-o si nici nu mi-am ales-o, dar sunt multumit de ea si poate ca, daca mi s-ar fi dat prilejul s-o aleg, as fi urmat-o eu insumi

Heinrich Rudolf Hertz catre parintii sai, 9 decembrie 1893

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult