Geneza Lunii: Informaţii noi despre teoria "impactului urias" | Ziua Veche
Acasa Stiinta-ITStiinta Geneza Lunii: Informaţii noi despre formarea satelitului natural al Pământului

Geneza Lunii: Informaţii noi despre formarea satelitului natural al Pământului

scris de Laurentiu Banches
25 afisari

Un studiu recent arată că satelitul natural al Terrei, Luna, s-a format dintr-o coliziune puternică, de dimensiuni apocaliptice dintre Pământ şi un alt corp ceresc.

Geneza Lunii: Informaţii noi despre formarea satelitului natural al Pământului (foto:straightnorth.com)

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că existenţa în trecut a acestei coliziuni puternice poate fi explicată printr-un detaliu ce poate părea neconvingător şi anume un uşor exces de „zinc greu”, descoperit în rocile lunare, de către francezul Frédéric Moynie şi colegii săi de la Universitatea Washington. Potrivit teoriei „impactului uriaş”, Luna a fost creată în urmă cu 4,5 miliarde de ani, atunci când Terra primitivă s-a ciocnit violent cu un corp ceresc denumit Theia (mama Lunii, Selena, în mitologia greacă), ce era la fel de mare ca planeta Marte. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă un astfel de impact trebuie reamintit că prin comparaţie, asteroidul despre care se crede că a provocat mult mai târziu dispariţia dinozaurilor avea mărimea cartierului Manhattan.

Acea coliziune uriaşă a eliberat o cantitate atât de mare de energie, încât Theia s-a topit şi s-a evaporat , la fel ca mare parte din învelişul terestru. O parte din norul de roci vaporizate s-a lipit din nou de Terra, în timp ce cealaltă parte s-a solidificat în apropiere de planeta noastră, dând naştere Lunii.

De-a lungul ultimelor decenii, ipoteza impactului uriaş a devenit din ce în ce mai plauzibilă, fiind compatibilă cu simulările computerizate şi cu eşantioanele lunare, foarte sărace în elemente volatile (care se evaporă uşor), precum sodiu, potasiu, plumb şi zinc. Potrivit mediafax, problema este că, până în prezent, nimeni nu a reuşit să evidenţieze o astfel de „fracţionare izotopică” pentru rocile de pe Lună.

Cercetătorul francez  Frédéric Moynie şi colegii lui au analizat 20 de eşantioane de roci prelevate din diverse zone de pe Lună pentru a le compara cu rocile terestre şi cu 10 meteoriţi marţieni. Planeta Marte este, ca şi Terra, foarte bogată în elemente volatile, mai ales în zinc, spre deosebire de Lună. Dar zincul descoperit în eşantioanele lunare conţine variante atomice mult mai grele decât solul terestru sau suprafaţa marţiană, afirmă autorii acestui studiu, publicat în revista britanică Nature.

Dovezile par să indice că acele condiţii care prevalau în momentul formării Lunii au provocat o volatilitate şi o fracţionare izotopică superioare celor de pe Terra şi Marte. Explicaţia cea mai simplă şi mai plauzibilă pentru un astfel de rezultat constă în fuziunea la o scară mare, provocată de un impact uriaş, spun autorii studiului. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că fără influenţa stabilizatoare a Lunii, care orbitează în jurul planetei noastre, Terra ar fi într-adevăr mult diferită (faţă de cum este în prezent, n.r.) şi mai puţin propice dezvoltării vieţii. Terra s-ar învârti mai repede, zilele ar fi mai scurte, climatul mult mai accentuat şi schimbător..

2 comentarii

un crestin 19-10-2012 - 05:38

Pot sa spun ca ai nevoie de mult mai multa credinta sa crezi bazaconiile astea numite pe nedrept stiinta, decat actul creatiei lui Dumnezeu.

pathfinder 19-10-2012 - 14:57

Amice esti tampit.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult