Gregor Mendel, tatăl geneticii moderne şi păstaia de mazăre | Ziua Veche
Acasa Stiinta-ITStiinta Gregor Mendel, tatăl geneticii moderne, şi păstaia de mazăre

Gregor Mendel, tatăl geneticii moderne, şi păstaia de mazăre

scris de Bogdan Crețu Roman
1661 afisari

Johann Gregor Mendel (n. 22 iulie 1822 – d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr augustinian şi cercetător ştiinţific, cunoscut ca fondator al geneticii. Logo-ul Google s-a transformat astăzi miraculos în mai multe păstăi de mazăre care simbolizează „ Legile Mendeliene ale ereditatii”. 

Gregor Mendel şi păstaia de mazăre

In anul 1865, Gregor Mendel, calugar la manastirea din Brno si profesor de stiinte naturale si matematica la liceul din acelasi oras, comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de hibridare a diferitelor soiuri de mazare. Gregor Mendel formuleaza acelesi conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in mod mult mai clar, datorita unei metode noi de cercetare pe care o foloseste atat in organizarea si conducerea experientelor, cat si in analiza, interpretarea si valorificarea rezutatelor obisnuite.

In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare, deosebite intre ele printr-un numar mic de carctere , ceea ce i-a permis sa urmareasca cu mai multa exactitate comportamntul fiecarui caracter in pocesul de transmitere ereditara.
Metoda de cercetare folosita de Gregor Mendel i-a permis sa scoata in evidenta unele aspecte statistice importante ale rezultatelor obtinute, sa intuiasca modul transmiterii caracterelor si chiar sa formuleze unele ipoteze cu privire la procesele celulare care explica mecanismul transmiterii, cu toate ca in acea perioada cunostintele despre celula erau neinsemnate.

Gregor Mendel utilizeaza in experientele sale un material de cercetare verificat si studiat in mod temeinic, precum si un numar foarte mare de indivizi pe care ii urmareste timp de 5-6 generatii. Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au permis lui Gregor Mendel sa formuleze unele particularitati ale modului de transmitere a caracterelor, cunoscute, in general, sub denumirea de legile mendeliene ale ereditatii.
Aceste legi sunt urmatoarele:
legea uniormitatii hibrizilor in prima generatie;
– legea segregarii sau disjunctiei intr-un rapotr determinant la hibrizii din generatia a doua;
– legea liberei combinari a factorilor ereditari si a transmiterii independente a caracterelor.

 Biografia lui Gregor Mendel

Gregor Mendel, părintele geneticicii

Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf bei Odrau, Cehia, într-o familie vorbitoare de limbă germană şi a fost botezat peste două zile. El a fost fiul lui Anton şi Rosine Mendel şi a avut o soră mai mare şi una mai mică. Ei trăiau şi lucrau la o fermă ce era detinuta de familia Mendel de aproximativ 130 ani. Încă de mic, ajută pe părinţii săi la grădinărit şi apicultură. Înclinaţiile sale pentru studii sunt remarcate de preotul satului, care îl încurajează să urmeze studiile superioare. Astfel, după absolvirea gimnaziului din Troppau, în 1840, Mendel intră la Institutul de Filozofie din Olmütz. În 1843, la recomandarea profesorului de fizică, Friedrich Franz, Mendel intră la abaţia augustină St. Thomas din Brünn. Intrând în viaţa monahală, îşi schimbă numele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. Peste doi ani, se reîntoarce la abaţie ca profesor de fizică. În cadrul mănăstirii, beneficiind de un mediu favorabil aspiraţiilor sale ştiinţifice, îşi continuă cercetările începute la Viena, privind hibridizarea plantelor.

 Gregor Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate şi de colegii de la mănăstire să studieze variaţia plantelor, petrecându-şi cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863, Mendel a cultivat şi a testat 29000 plante de mazăre.

Gregor Mendel, părintele geneticicii, este sărbătorit de Google

Acest studiu a arătat că una din patru plante de mazăre aveau alele de rasă pură, două din patru erau hibrizi, iar cealaltă era în mare parte de rasă pură. Experienţele sale au adus la două generalizări, care au devenit cunoscute ca „Legile ereditare ale lui Mendel”. Mendel şi-a citit lucrarea „Experienţe asupra hibridizării plantelor” la două întruniri a societăţii istoriei naturale din Moravia în 1865. Când lucrarea a fost publicată în jurnalul societăţii istorie naturale în 1966, ea a avut un impact inferior şi a fost citată doar de trei ori în următorii 35 ani. Atunci lucrarea sa a fost criticată, însă acum este considerată un lucru de valoare. După ce Mendel şi-a completat lucrarea despre plantele de mazăre, el a revenit la experienţele cu albinele în scopul dezvoltării lucrării sale asupra animalelor. El a produs o rasa de hibrid, dar nu a reuşit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albini, din cauza dificultăţilor controlului complicat a comportării reginei albinelor. El de asemenea a descris noi specii de plante care au fost numite cu abrevierea „Mendel”. Promovat ca abate în 1866, lucrul său ştiinţific, în mare parte a luat sfârşit, deoarece Mendel era preocupat cu responsabilităţile administrative mari, în special cu disputa dintre guvernul civil asupra impunerii unor taxe speciale pentru instituţiile religioase. În primul rând lucrul lui a fost respins şi nu a fost acceptat de mulţi decât după moartea sa. În acel timp se credea că teoria lui Darwin despre mecanismul ipotetic de ereditate era responsabilă pentru ereditate. Sinteza modernă foloseşte genetica Mendeliană. Mendel a murit pe 6 ianuarie 1884, la vârsta de 61 ani în Brünn, Cehia de nefrită cronică. După moartea sa, abatele următor a ars lucrările din biblioteca lui Gregor Mendel.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult