Roua cerului, una dintre cele mai interesante plante din județul Harghita, poate fi admirată în Tinovul Mohoș, un habitat fascinant care oferă turiștilor o imagine despre cum arăta Europa la sfârșitul erei glaciare.
Directorul Asociației ‘Pro Szent Anna’ (‘Pro Sfânta Ana’), Dósa Elek-Levente, a declarat joi, pentru AGERPRES, că în Tinovul Mohoș pot fi admirate atât ‘Drosera rotundifolia’, adică Roua cerului cu frunza rotundă, cât și o specie hibrid, ‘Drosera obovata’, Roua cerului cu frunza alungită, ambele specii fiind relicte glaciare.
Ceea ce o face deosebit de interesantă pe micuța plantă delicată este faptul că este insectivoră și ‘consumă’ insecte și de câteva ori mai mari decât ea.
Aspectul său, care duce cu gândul la roua dimineții, cu picături strălucitoare pe marginea frunzelor, este înșelător: insectele, atrase de ceea ce pare a fi nectar, rămân capturate, iar planta le folosește pentru a suplimenta sursa de azot și fosfor necesare fotosintezei, adică creșterii sale.
‘Roua cerului este o plantă insectivoră, asta însemnând că, prin evoluție de milioane de ani, și-a format o capcană cu care prinde insecte și folosește interiorul, măruntaiele insectelor, pentru a suplimenta sursa de azot, în primul rând. (…) Roua Cerului și-a dezvoltat o capcană lentă, interesantă, în sensul că pe suprafața frunzei cresc niște alungiri, niște peri, la capătul lor având o glandă prin care secretă o substanță transparentă foarte, foarte lipicioasă. De aici vine, de altfel, denumirea ‘roua cerului’, pentru că arată ca și cum roua s-ar fi depus pe marginea frunzelor, pe perișorii aceștia crescuți. Dar, în esență, ei au o funcție dublă: una e de a ademeni insecta, e ca și cum le-ar promite nectar, iar în momentul în care insectele, fie libelulă, muscă, furnică, ajung acolo, rămân lipite în lichidul acela lipicios, după care, frumos, planta le împachetează către mijlocul frunzei, deci efectiv le închide cu perișorii aceia pe suprafața frunzei și începe să absoarbă tot ce înseamnă moale în insectă’, a explicat Dósa Elek-Levente.
El a menționat că, în timpul toamnei, roua cerului, planta care nu depășește câțiva centimetri, se retrage în turbă, iar în această perioadă, la sfârșitul primăverii, începe să crească și devine una dintre atracțiile Tinovului Mohoș.
‘Ele sunt specii relicte din era glaciară, împreună cu rozmarinul de tundră, cu pinul de turbă. În Tinov mai avem bumbăcărița, afinul de tundră, vuietoarea. Ce este interesant în tinoave este că microclima lor, prin aciditate, prin temperatura medie mai scăzută, au reușit să supraviețuiască în mediul acesta temperat în care trăim noi. De altfel, Tinovul Mohoș este un colț de taiga, este un habitat specific Cercului Polar. Așa ceva vedem natural în zona de nord, Norvegia, Finlanda, Suedia și, evident, în taigaua rusească’, a mai arătat Dósa Elek-Levente.
Vizitarea Tinovului Mohoș, o rezervație botanică de interes național, se face exclusiv în grupuri ghidate, pe pontoane de lemn care duc către ochiurile de apă, rămășițe ale unui lac străvechi, turiștii având parte de o întoarcere fascinantă în timp și spațiu.
‘Trebuie să înțelegem că, în momentul în care părăsim habitatul alpin, adică ultimul rând de brazi dimprejurul Tinovului, intrăm într-un colț de taiga și vedem un peisaj care ne dezvăluie cum arăta, de fapt, Europa, la sfârșitul erei glaciare. Efectiv, noi facem o călătorie în timp și spațiu, dacă putem să spunem așa. În timp, călătorim înapoi la sfârșitul erei glaciare, în spațiu facem un salt în apropierea Cercului Polar. (…) Turiștii sunt fascinați și, evident, le place foarte mult că ghizii noștri explică toate aceste procese, totul este arătat, se răspunde la întrebări, există posibilitatea să facă fotografii, deci este o experiență care durează circa o oră’, a spus Dósa.
Acesta a explicat și cum s-a format Tinovul Mohoș, dintr-un fost lac vulcanic.
‘Zona este compusă din două cratere. În craterul mai tânăr avem Lacul Sfânta Ana și în craterul mai bătrân avem Tinovul Mohoș. (…) Cândva, cu zeci de mii de ani în urmă, pe fundul craterului Mohoș s-a format un lac vulcanic, așa cum a fost și lacul Sfânta Ana. Doar că, trebuie să înțelegem, în formă înghețată, deoarece activitatea vulcanică care a format relieful de astăzi s-a desfășurat în acea eră. Craterul Mohoș s-a format cu circa 50.000 de ani în urmă, iar în era glaciară acesta s-a umplut cu gheață, zăpadă, deci am avut un lac înghețat. Iar ultima erupție, care s-a întâmplat acum 30.000 de ani prin craterul Sfânta Ana, a acoperit parțial lacul înghețat Mohoș cu cenușă vulcanică, (…) formând un fel de crustă înghețată peste care au început să crească speciile acestea de plante, în special mușchii de turbă. După terminarea erei glaciare, care s-a întâmplat cu circa 10.000 de ani în urmă, totul s-a transformat în formă lichidă, atunci născându-se lacul Sfânta Ana ca și lac și Tinovul Mohoș, un lac în mare parte acoperit cu un strat de mușchi plutitor și cu vegetație peste. Și, ulterior, în cei 10.000 de ani, habitatul acesta s-a transformat ușor în turbă (…). Aciditatea Tinovului este una extrem de ridicată, avem sub 4 pH-ul, între 3,1 și 3,9, ceea ce nu permite bacteriilor și vietăților care ar descompune materialele vegetale ca să formeze sol și, astfel, procesul de descompunere nu se întâmplă și se transformă în turbă. Și așa s-a format, în esență, turbăria Mohoș sau Tinovul Mohoș în denumirea științifică’, a menționat directorul Asociației ‘Pro Szent Anna’.
Tinovul Mohoș are circa trei milioane de metri cubi de turbă, grosimea medie a stratului fiind de zece metri, suprafața lui depășind 80 de hectare.
Adâncimea ochiurilor de lac poate ajunge și la 22 de metri.
Dintre plantele care alcătuiesc habitatul Tinovului Mohoș, 20 sunt incluse pe lista roșie de protecție, a punctat Dósa Elek-Levente.
El a mai adăugat că tururile ghidate pornesc de la intrarea în Tinov, aflată la aproximativ 300 de metri de parcare, la fiecare oră și un sfert. Prima tură pornește la ora 10:15, iar ultima la ora 18:15.
Biletul de intrare atât în Tinovul Mohoș, cât și la Lacul Sfânta Ana este inclus în tariful unic plătit pe vehiculul cu care turistul ajunge în zonă, înainte de ieșirea din parcare.
Lacul Sfânta Ana se poate vizita zilnic între orele 09:00-19:00, ultima intrare fiind la ora 18:30.
Ambele obiective turistice se vizitează pe jos, informații suplimentare putând fi obținute pe site-ul https://mohos.ro/ro.
‘În cazul persoanelor cu nevoi speciale, adică persoane cu dizabilități cu un însoțitor, femei vizibil gravide, persoane în vârstă peste 65 ani, copii sub 5 ani cu un însoțitor, se asigură transport gratuit. Autospeciala cu care se face transportul circulă conform programului afișat la punctul de informare din parcare’, a mai transmis Dósa.
