Miniştrii din cele 20 de state membre ale Agenţiei Spaţiale Europeane (ESA) au încheiat marţi, 2 decembrie, în Luxemburg, un acord ce prevede construirea rachetei Ariane 6, care va fi lansată în 2020.
Noul proiect ESA – Racheta spațială Ariane 6 (foto:esa.int)
„Prin această decizie istorică, Europa aduce un răspuns puternic în faţa concurenţei internaţionale dintr-un sector strategic pentru suveranitatea europeană, pentru industria ei, pentru locurile ei de muncă”, a declarat Secretarul de stat pentru Cercetare din Franţa, Geneviève Fioraso. Europa s-a angajat astfel la o finanţare de 4 miliarde de euro pentru Ariane 6, o sumă ce include construirea unei noi baze de lansări spaţiale în Kourou (Guyana franceză) şi dezvoltarea unui lansator spaţial de talie mică Vega. În total, UE prevede un buget global pentru lansatoarele sale spaţiale de 8 miliarde de dolari pentru o perioadă de 10 ani. Obiectivul este de a face faţă unei concurenţe tot mai puternice pe piaţa internaţională a lansărilor de sateliţi. „Este un succes, îndrăznesc să spun că este un mare succes”, a declarat Jean-Jacques Dordain, directorul general al ESA.
A fost nevoie de multe luni de negocieri în cadrul ESA, în special între Franţa şi Germania, principalii contribuitori la programul Ariane, pentru a se ajunge la acest acord. Franţa s-a angajat la o finanţare de 52% a bugetului, iar Germania, la 22% din acesta. Actuala rachetă europeană Ariane 5, concepută în 1987, zboară în spaţiu din 1996. După un început mai dificil, Ariane 5 şi-a îndeplinit cu bine misiunea pentru care a fost concepută şi are la activ 62 lansări reuşite consecutive.
Ariane 5 a cucerit peste 50% din piaţa comercială a lansărilor de sateliţi, dar poziţia ei de lider este ameninţată de racheta Falcon construită de firma americană SpaceX, care a adoptat o politică de preţ foarte agresivă, potrivit mediafax. Modulabilă în două versiuni – una uşoară cu două propulsoare şi una grea cu patru propulsoare -, Ariane 6 va putea astfel să se adapteze atât la nevoile instituţionale (sateliţi ştiinţifici, sonde spaţiale etc), cât şi la nevoile impuse de zborurile comerciale (sateliţi de telecomunicaţii, de televiziune etc).
