Oamenii de stiinta au descoperit dovezi geologice care arata ca interactiunea gravitationala dintre Marte si Pamânt determina un ciclu de 2,4 milioane de ani de circulatie în adâncurile marilor si de încalzire globala.
Ce legatura este între Planeta Rosie si clima Pamântului?
Legatura surprinzatoare dintre Marte, marile si clima Pamântului arata ca uriasii curenti de adâncime cresc si scad, ciclicitatea lor fiind legata de peri-oadele de energie solara crescuta si de o clima mai calda.
Cercetarea ar putea ajuta la dezvaluirea modului în care schimbarile climatice la scari geologice – nu cele pe care le provoaca în prezent omenirea prin emisiile masive de gaze cu efect de sera – afecteaza circulatia oceanelor. Aceste cunostinte ar putea ajuta cercetatorii sa creeze modele climatice mai bune în viitor, au declarat membrii echipei de studiu.
Echipa de studiu, condusa de Adriana Dutkiewicz, cercetator la Universitatea din Sydney, si-a propus sa dea raspuns la o întrebare care-i framânta de multa vreme pe oamenii de sti-inta: curentii de pe fundul oceanelor devin mai vigurosi sau mai lenti atunci când clima Pamântului este mai calda?
Pentru a face acest lucru, Dutkiewicz si colegii sai au folosit o jumatate de secol de date de foraj stiintific colectate din sute de situri de pe tot globul. Aceste date le-au permis sa înteleaga cât de vigurosi au fost curentii de adâncime în ultimii 50 de ani.
Marile cicluri astronomice
Pentru a merge si mai departe în timp – în jur de 65 de milioane de ani, aproape pâna la epoca dinozaurilor – cercetatorii australieni au analizat înregistrarile sedimentare din adâncurile marine ale Pamântului.
Acest lucru le-a permis sa verifice daca schimbarile de pe orbita Pamântului au fost legate de schimbarile sedimentare. Echipa a descoperit cicluri de 2,4 milioane de ani, sau „mari cicluri astronomice”, care sunt legate de orbitele Pamântului si ale lui Marte. „Am fost surprinsi sa gasim aceste cicluri de 2,4 milioane de ani în datele noastre sedimentare din adâncurile marine”, a declarat Dutkiewicz. „Exista un singur mod de a le explica: ele sunt legate de cicluri în interactiunile dintre Marte si Pamânt pe orbita Soarelui.”
Oamenii de stiinta sunt de mult timp constienti de marile cicluri astronomice, însa acestea sunt rareori evidentiate în geologia Pamântului. Coautorul studiului, Dietmar Müller, de la Universitatea din Sydney, a explicat cum orbitele Pamântului si ale lui Marte pot provoca schimbari în oceane.
„Câmpurile gravitationale ale planetelor din Sistemul Solar interfereaza unul cu celalalt, iar aceasta interactiune, numita rezonanta, modifica excentricitatea planetara, o masura a gradului de circularitate a orbitelor lor”, a spus el.
Pe Pamânt, acest lucru a dus la perioade în care planeta noastra a primit mai multe radiatii de la Soare, creând astfel climate mai calde. Ciclurile de 2,4 milioane de ani au continut „pauze” în înregistrarile din adâncuri, iar aceste pauze indica perioade de circulatie oceanica mai vigu-roasa.
„Vârtejurile” oceanice, factor important în încalzirea apei marine
Descoperirile echipei indica faptul ca miscarea circulara a apei care provoaca mici vârtejuri în adâncurile oceanelor a reprezentat de-a lungul vremii un factor important în încalzirea marilor.
Este posibil ca aceste vârtejuri sa fi ajutat la compensarea stagnarii oceanelor, pe care multi oameni de stiinta o prevad ca urmare a încetinirii circulatiei de inversare meridionala a Atlanticului (AMOC). AMOC este un sistem vast de curenti oceanici care transporta apa calda de la tropice catre Oceanul Atlantic de Nord.
Acesta este responsabil pentru antrenarea Curentului Golfului si pentru mentinerea climatului cald în Europa. „Stim ca exista cel putin doua mecanisme distincte care contribuie la vigoarea amestecului de apa adânca în oceane. AMOC este unul dintre ele, dar vârtejurile din adâncurile oceanului par sa joace un rol important în climatele calde pentru mentinerea ventilatiei oceanului”, a declarat Müller. „Desigur, acest lucru nu ar avea acelasi efect ca AMOC în ceea ce priveste transportul maselor de apa de la latitudini joase la latitudini înalte si invers”.
Aceste vârtejuri ajung adesea si în zonele foarte adânci ale oceanelor, cunoscut si sub numele de „fundul abisal”. Odata conectate la fundul adânc al marii, vârtejurile devin uriase si ar putea provoca eroziune si crearea de acumulari mari de sedimente, asemanatoare cu un viscol de zapada.
„Datele noastre, care acopera 65 de milioane de ani, sugereaza ca oceanele mai calde au o circulatie mai viguroasa în adâncuri”, a concluzionat Dutkiewicz. „Acest lucru va putea împiedica oceanul planetar sa stagneze, chiar daca AMOC încetineste sau se opreste cu totul”.
Cercetatorii nu stiu înca în ce mod interactiunea dintre orbitele Pamântului si Marte si dinamica oceanica pe care o creeaza ar putea avea pe viitor un impact asupra vietii în oceanele Pamântului. Dar chiar si asa, descoperirile lor ar putea duce la o modelare mai precisa si la predictii climatice mai solide.
