Tranzitul planetei Venus – 6 iunie 2012 (video)

Pe 6 iunie 2012 se va produce ultimul tranzit al planetei Venus peste discul Soarelui din acest secol, finalul fenomenului fiind vizibil şi în România, la ora 7:55.

Precedentul tranzit s-a produs pe 8 iunie 2004, însă un fenomen similar nu se va mai produce pânăîn 11 decembrie 2117, asta pentru că fenomenul se repetă la fiecare 8, 121.5, 8 şi 121,5 ani. Conform astro-info.ro, tranzitele lui Venus sunt grupate in serii de tranzite (asemanatoare seriilor Saros ale eclipselor de Soare si de Luna), o astfel de serie coţinând un număr de 20 de tranzite şi durează aproximativ 5.000 de ani. Între cele două tranzite ale aceeaşi serii trec exact 243 de ani, iar tranzitul lui Venus din 6 iunie 2012 face parte din seria numărul 5.

La maximul tranzitului lui Venus din 6 iunie 2012, separarea (distanta aparenta dintre centrele discurilor Soarelui si planetei Venus) minima va fi de 554″, spre deosebire de tranzitul din 8 iunie 2004, când separarea minima a fost de 627″. Asemeni fenomenului din 2004, care a fost vizibil în România, în dimineaţa zilei de 6 iunie, la răsăritul Soarelui (ora 5:30), planeta Venus se va afla deja pe discul solar, românii având ocazia să vadă finalul fenomenului până la ora 7:55.

Pentru observarea fenomenului de tranzit al planetei Venus, întrucât este vorba despre observarea Soarelui, acesta trebuie privit doar prin intermediul unor instrumente cu filtre solare sau cu ochelari de eclipsă. Astro-info.ro recomandă pentru observarea în detaliu a tranzitului folosirea unui instrument astronomic (binoclu, luneta, telescop) cu filtru solar în faţa obiectului, pentru fotografiere fiind recomandaţi timpi scurţi de expunere şi distanţe focale cât mai lungi. Totodată, având în vedere că tranzitul lui Venus va avea loc chiar la rasaritul Soarelui, este important ca locul de observaţie să aiba orizontul est-nord-estic cât mai coborât (altitudinea cat mai apropiata de 0°) şi să fie lipsit de obstacole urbane (blocuri, cladiri, etc.) sau naturale (paduri, dealuri, munti).

Prima observaţie ştiinţifică a unui tranzit a avut loc pe 4 decembrie 1639, când astronomul englez Jeremiah Horrocks a refăcut calculele lui  Johnnes Kepler, care prezise înainte de a muri în 1630, că se vor produce tranzite ale Venusului în 1631 şi 1761. Kepler a ratat în previziunile sale şi tranzitul din 1639, însă a reuşit să prezică tranzitul „special” din 1631, când planeta Venus a trecut la marginea discului solar, un tranzit de tip „graze” care face să existe zone din care se vede un tranzit complet. Următorul astfel de tranzit al Venusului se va produce abia în 2611.

În afară de tranzitele parţiale şi tranzitele de tip „graze” mai există şi tranzite simultate, care se produc atunci când planetele Mercur şi Venus tranzitează la un moment dat discul solar când tranzitul are loc în timpul unei eclipse solare. Următorul tranzit simultan Mercur – Venus va avea loc în anul 69163, iar în 15.232 acesta se va produce în timpul unei eclipse solare. Anul acesta o situatie interesanta se va produce in zona Islandei de unde va fi observabil începutul şi sfarsitul tranzitului, dar unde Soarele va apune pentru o scurtă perioadă de timp la maximul fenomenului

Cu ocazia tranzitului din 1761 s-au organizat expediţii observaţionale în diferite zone ale lumii pentru observarea fenomenului şi determinarea cu precizie a distanţei Pământ-Soare. Datelor observaţionale obţinute cu ocazia acestor două tranzite, s-a calculat unitatea astronomica (semiaxa mare a orbitei terestre) ca fiind 153 milioane km.

Tranzitul lui Venus are 5 munte, 4 contacte şi o fază maximă. Contactul I, contactul exterio de început este primul contact al discului planetei cu discul Soarele, care se produce atunci când acestea sunt tangente exterior. După contactul I, discul planetei se deplasează înspre interiorul discului solar până când ajunge în întregime pe suprafata acestui. Contactul al II-lea care reprezintă momentul când cele două discuri sunt tangente interior, va dura în cazul tranzitului de pe 6 iunie, apropae 18 minute.

Faza maximă va avea loc când distanţa dintre centrul discului planetei şi centrul discului solar este minimă. La Contactul al III-lea, discurile devin din nou tangente interior, iar discul planetei începe să părăsească suprafaţa discului solar. În ultima fază, cu care fenomenul ia sfârşit, discurile vor fi tangente exterior undeva în vestul discului solar.

Urmatoarele tranzite ale planetei Venus peste discul solar din mileniu 3 vor avea loc in anii 2117, 2125, 2247, 2255, 2360, 2368, 2490, 2498, 2603, 2611, 2733, 2741, 2846, 2854, 2976 si 2984. Tranzitele din mileniul 2 produse inainte de inventarea telescopului (anul 1611) au avut loc in anii 1032, 1040, 1153, 1275, 1283, 1396, 1518 si 1526.

În aceaşi perioadă, 4 iuni 2012, va avea loc o eclipsă parţială de Lună cu magnitudinea maximă de 0,37. Din nefericire eclipsa nu va fi vizibilă şi România, însă va putea fi urmărită în America de Nord şi de Sud, în Pacific, în Ausralia şi în Estul Asiei.