Adevărată umilire a Armatei

 Am asistat vineri seară pe Realitatea TV la o emisiune “Ediţie Specială” care se anunţa  devastatoare, cu zeci de invitaţi din partea societăţii, a militarilor cu doi moderatori şi doi reprezentanţi ai partidelor aflate la putere . 

  Deşi emsiunea se voia dedicată  onoarei militare, cu accent pe onoarea domnului Oprea,  am asistat la o emisiune a dezonoarei militare. Îmi era teamă încă de la început că emisiunea va cădea în ridicol şi se va transforma într-un balamuc ca la întâlnirile acelea de crâşma în care toţi vorbesc şi nu mai ascultă nimeni şi aşa a fost. Înspre sfârşit vedeai ba ofiţeri conştiincioşi stând cu mâna pe sus şi aşteptând să li se dea cuvântul, ba alţi băieţi vânturând nişte hârtii ca Vadim  când a fost evacuat, ba generali şi colonei care voiau să aibe ei ultimul cuvânt, ba comicarii cu “cine spune cel mai frumos o poezie”.

 Dar nu asta a fost grav sau dezonorant, în ultima instanţă suntem fii ai acestei naţii şi îi purtăm  calităţile şi defectele cu toţii. 

 Partea tristă este că am căzut în cursa întinsă de realizatori şi ne-am apucat să dăm cu noroi în haina militară  chiar dacă era purtată de cineva care nu o merită şi nu îi făcea cinste. Să vezi un grup de militari (din respect pentru haină militară nu am folosit alt cuvânt ) întărâtaţi şi asmuţiţi cu abilitate de doi moderatori “binevoitori “cum uită de respecatul pentru haina pe care au purtat-o şi ei, sfâşiind  o altă haină militară sub care se ascunde un “infractor” este umilitor atât pentru infractor cât şi pentru cel ce îl atacă . Departe de a fi un apărător al lui Oprea, departe de a fi  un simpatizant al vreunui partid, mi se pare lipsit de demnitate ca tu miltar să îl târăşti într-o albie de porci pe un alt om îmbrăcat în aceeaşi haină ca şi ţine, cu atât mai mult cu cât i-ai fost coleg cândva. Să spui într-o astfel de emisiune,  şi o ţara întreagă să audă că locotenentul Oprea, sau subofiţer ce era, lua un kg. de carne de la popotă să îl ducă nu ştiu cui să facă un grătar sau să spui că domnul Dobriţoiu şi alţi câţiva “ce general, care general, Oprea pentru mine nu este general” mi se pare  sub demnitatea unui militar, sub demnitatea unui general. Oprea nu e general pentru Dobriţoiu, Dobriţoiu nu e general pentru Iordănescu, Iordănescu nu e general pentru  Onţanu şi nici unul  nu e general pentru  omul de rând. Şi atunci, despre  a cui onoare vorbim ?

 Mi se  pare că ne-am umilit singuri şi am arătat  lumii că nu merităm cu nimic ceea ce cerem, adică respect, şi sub nici o formă, un leu în plus la pensie , atâta vreme cât prin comportament nu ne deosebim cu nimic de să zicem biciuşcarii din colţul birtului. Dacă noi, foştii miltari vorbim astfel despre un alt fost militar-bun sau rău- cum să ne aşteptăm să vorbească cei din afara acestei profesii ? Ce respect să cerem de la alţii dacă noi nu ne respectăm între noi ? Şi ca un  corolar, mai vine şi domnul Dogaru şi spune “noi nu suntem militari, noi nu mai avem onoare, noi suntem asistaţi “.Domnule Dogaru, trebuia să precizaţi că asta vrea domnul Boc, nu că noi gândim aşa . Este o diferenţă. Poate dumneavoastră  nu aţi reuşit niciodată să fiţi militar, dar noi da, şi vom rămâne, orice ar face Boc.

 Din nou televiziunea a reuşit să ne manipuleze şi să ne facă să arătăm  singuri  cât respect merităm.  Daca noi nu ne respectam singuri şi între noi, să nu cerem altora sa ne respecte.

Au fost totuşi şi unii  care au reuşit să-şi păstreze demnitatea şi să puncteze câteva lucruri cu adevărat de interes. Domnul Bucoveanu a arătat clasei politice că fără o armată devotată şi conştientă , acum, la această oră, ei ar fi fost în locul lui Ceauşescu, iar noi în locul lor. Sau domnul Vasile Zărnescu, cel care a ridicat o problemă mai gravă decât pensia unui militar, şi anume , de ce titulatura ministerului nu mai este “ Ministerul Apărării Naţionale”  ci doar  Ministerul Apărării. De ce, întreba domnul Zărnescu, “pe cine apărăm acuma, nu mai apărăm naţiunea ? A cui armată suntem acum ? “Nu  este o întrebare retorică, este o întrebare de fond, o întrebare majoră la care ministrul  trebuie să răspundă. 

Astfel de subiecte trebuiau să dezbată militarii români, fie ei şi în rezervă. Problema pensiilor se rezolvă în faţă justiţiei, iar  la tv se discută probleme de importanţă naţională, iar dacă totuşi se discută pensiile, atunci se discută cu demnitate, cu argumente, cu calm, nu cu circ. 

   Dar cum spunea tot domnul Zărnescu, guvernul şi televiziunea au reuşit să ne bage în sac, ca  pe şobolani şi din când în când mai scutură sacul, că să nu avem timp să ne organizăm.