Fostul prim-ministru olandez, Mark Rutte a devenit, la 1 octombrie 2024, noul secretar general al NATO, după o ceremonie de predare la sediul Alianţei Nord-Atlantice de la Bruxelles, relatează dpa.
Mark Rutte
Rutte le-a mulţumit aliaţilor din NATO pentru că i-au încredinţat rolul de conducere, succedându-i în funcţia de secretar general norvegianului Jens Stoltenberg.
„Este un post foarte important şi trebuie să mă ridic la înălţimea aşteptărilor”, a spus el.
Rutte a asigurat Ucraina de sprijinul Alianţei Nord-Atlantice, spunând totodată că nu este îngrijorat de rezultatul alegerilor prezidenţiale din noiembrie din Statele Unite.
„Nu sunt îngrijorat. Îi cunosc foarte bine pe ambii candidaţi şi am lucrat cu Donald Trump timp de patru ani”, a declarat fostul premier olandez presei cu puţin timp înainte de a prelua oficial funcţia, potrivit AFP.
Rutte a detaliat deja cele trei priorităţi ale mandatului său de patru ani: sprijinul pentru Ucraina, „cea mai mare prioritate”, consolidarea „apărării noastre colective” şi, de asemenea, dezvoltarea parteneriatelor internaţionale deja angajate de NATO cu ţări terţe.
Cei 32 de membri ai NATO l-au numit pe Rutte în vară, după ce politicianul olandez şi-a asigurat sprijinul timpuriu al Statelor Unite, Germaniei şi Marii Britanii, în ciuda bilanţului său privind cheltuielile scăzute pentru apărare cât timp a fost premier.
Rutte preia conducerea într-un moment dificil pentru NATO, care se confruntă cu ameninţarea unei Rusii mai agresive, sprijinind în acelaşi timp apărarea Ucrainei împotriva invaziei declanşate de preşedintele rus Vladimir Putin.
Rutte le-a mulţumit aliaţilor din NATO pentru că i-au încredinţat rolul de conducere, succedându-i în funcţia de secretar general norvegianului Jens Stoltenberg.
„Este un post foarte important şi trebuie să mă ridic la înălţimea aşteptărilor”, a spus el.
Mark Rutte a fost numit în funcţia de secretar general al Alianţei la 26 iunie 2024, de către cele 32 de state membre ale NATO, în urma unei reuniuni a Consiliului Atlanticului de Nord.
***
Mark Rutte s-a născut la 14 februarie 1967, la Haga. A absolvit Istoria la Universitatea din Leiden.
A fost manager la departamentul de Resurse Umane în cadrul companiei Unilever (1992-1997), conform https://www.government.nl/. A coordonat reorganizarea Van den Bergh Nederland (Calvé), filială a Unilever (1997-2002). În 2002, a devenit director de Resurse Umane la IGLOMora Group BV, filială a Unilever.
Secretar de stat pe Probleme Sociale şi Forţă de Muncă, a ocupat această poziţie în primul şi al doilea Guvern Balkenende (iulie 2002-iunie 2004). A fost secretar de stat pentru Educaţie, Cultură şi Ştiinţe, în cel de-al doilea guvern Balkenende (iunie 2004 – iunie 2006).
A fost membru al Camerei Reprezentanţilor din partea Partidului Popular pentru Libertate şi Democraţie – VVD: ianuarie-mai 2003; 2006-2010; septembrie-noiembrie 2012; martie-octombrie 2017; 2021-2022, potrivit https://www.parlement.com/.
Mark Rutte a fost preşedinte al VVD în perioada 2006-2023. La 7 octombrie 2010, preşedintele VVD a fost însărcinat, de regina Beatrix a Ţărilor de Jos, să formeze noul guvern. A fost, astfel, prim-ministru şi ministru al afacerilor generale din octombrie 2010 până în noiembrie 2012 în Guvernul Rutte-Verhagen (primul Cabinet Rutte) şi prim-ministru şi ministru al afacerilor generale în Guvernul Rutte-Asscher/ al doilea Cabinet Rutte (noiembrie 2012 – octombrie 2017). Din octombrie 2017 până în ianuarie 2022, a fost prim-ministru şi ministru al afacerilor generale în Guvernul Rutte III. În ianuarie 2022, a fost numit din nou prim-ministru şi ministru al afacerilor generale în Guvernul Rutte IV, actualul guvern olandez, mai scrie https://www.government.nl/.
În perioada 2006-2010, a fost profesor invitat la Intercollege Business School. Din septembrie 2008, Mark Rutte predă, în calitate de profesor invitat, la Colegiul Johan de Witt din Haga, conform https://www.parlement.com/.
La 8 iulie 2024, premierul olandez, Mark Rutte, a anunţat demisia guvernului său de coaliţie, evocând diferenduri „insurmontabile” după negocierile aprinse dintre cele patru partide la putere cu privire la politica de primire a refugiaţilor, conform AFP.
