Operatiunea Big Bang sau British Bang a constat în distrugerea exploziva a buncarelor si a altor instalatii militare de pe insula Heligoland. În cadrul exploziei au fost folosite 7400 de tone de munitie excedentara din cel de-al Doilea Razboi Mondial, care a fost plasata în diverse locuri din jurul insulei si detonate pe 18 aprilie 1947, de catre Marina Regala.
Energia eliberata a fost de aproximativ 3,2 kilotone de echivalent TNT, ceea ce a facut-o cea mai mare explozie artificiala non-nucleara de la acea vreme. Obiectivul exploziei a fost de a distruge buncarele si instalatiile militare naziste de pe insula Heligoland din Marea Nordului.
Pe 11 mai 1945, insula fusese ocupata de fortele britanice, care au început, doi ani mai târziu, pregatirile pentru a arunca în aer buncarele si instalatiile militare de aici. Britanicii au umplut buncarul pentru submarine Nordsee III si labirinturile de tuneluri cu munitie ramasa din razboi. La 18 aprilie 1947, Marina Regala a detonat bombele. Explozia a fost declansata de la bordul navei HMS Lasso de la o distanta de aproximativ 17 kilometri. Un jet urias de foc si tone de pietre au fost aruncate în aer. Microseimele declansate au putut fi resimtite în Cuxhaven, la 70 de kilometri distanta. Norul ciuperca s-a ridicat la aproximativ noua kilometri în aer.
Explozia a zguduit baza insulei pâna la o adâncime de câtiva kilometri. Insula a supravietuit exploziei, dar vârful sudic al insulei, a fost spulberat. De asemenea, parti ale falezei s-au prabusit, iar numeroase cratere au fost create.
Instalatiile portuare si zidurile de protectie ale coastei au ramas intacte, iar adaposturile civile antiaeriene care au supravietuit atrag astazi pâna la 10.000 de turisti anual.
Singura cladire care a supravietuit exploziei a fost Flakturm, actualul Far Heligoland. Detonarea a putut fi înregistrata seismografic în Germania si folosita pentru a studia scoarta terestra. În 1952, dupa proteste ale locuitorilor din Heligoland, acestora li s-a permis sa repopuleze insula.
