Război în sindicatul militarilor. Acuzaţii de furt

 O scrisoare a unui general român în rezervă, Generalul Ioan Zăpor a împărţit lumea sindicală militară în mai multe grupuri.

 Unii citesc, se crucesc şi aşteaptă sperând că valurile vor fi mici şi nu se vor îneca .

 Unii citesc, se crucesc şi aşteaptă şi ei un răspuns de la cei ce ar trebui să îi informeze oficial cu privire la datele conţinute în scrisoarea domnului general.

Razboi in Sindicatul Cadrelor Militare

 Unii citesc şi nu se crucesc, pentru că bănuiesc de mult că ceva nu e în regulă, dar aşteaptă şi ei să se ridice şi cei ce până acuma nu ştiau despre ce e vorba.

 Unii citesc şi se crucesc sperând că totuşi nu e nimic adevărat, totul e un bluff, o păcălaeală şi nu şi-au încredinţat banii şi speranţele unor oameni care nu le meritau încrederea.

Subiectul scrisorii şi datele referitoare la un control de audit se pot citi  aici 

 Cert este că pe blogurile membrilor sindicatului unde au apărut informaţiile, dezbaterile sunt în toi, se dau pumni, se dă la ficat, iar în timpul ăsta, cei care ar trebui să pună capăt discuţiilor prin publicarea unui raport financiar executat de o comisie de specialişti din cadrul sindicatului şi când spun asta mă refer atât la conducerea sindicatului, cât şi membrii comisiei de control, tac chitic, şi se fac că nu văd şi nu îi interesează discuţiile. Domnul Dogaru Mircea preşedintele sindicatului a dat un răspuns vag, într-un comunicat intern, învinuind pe nu ştiu cine că încearcă să destabilizeze mişcarea sindicală militară şi că toate învinuirile care apar aiurea prin presă sau bloguri sunt comandate de duşmanii sindicaliştilor.

 Cert este însă că acest control financiar a avut loc, tot în urma unui alt control efectuat în toamnă, când sindicaliştii au fost nemulţumiţi de ceea ce li s-a prezentat şi au cerut un alt control. De atunci şi până un prezent, din structurile superioare ale sindicatului şi-au dat demisia mai multe cadre militare în rezervă, printre care consilierul juridic al SCMD şi alţi preşedinţi de filială, cei mai mulţi dintre ei, nemulţumiţi de modul în care este condus şi gestionat sindicatul. Problemele sunt totuşi mai grave decât par, învinuirile aduse de domnul general Zăpor fiind deosebit de grave, unele cu tentă penală şi nu mai lipseşte decât o cerere de acţionare în instanţă pentru ca totul să explodeze.

 La oră la care scriu acest material, conducerea sindicatului, deşi rugată insistent să prezinte raportul comisiei de control, nu a facut acest lucru, tratându-şi sindicaliştii cu indiferentă. Dacă Legea 53 nu ar fi protejat sindicatul de controlul Curţii de Conturi, poate aceasta ar fi făcut lumina. Cert este că ceva e putred în Danemarca şi până la urmă cineva va trebui să explice militarilor ce s-a întâmplat cu câteva miliarde de lei care se pare că au cam dispărut din visteria Sindicatului pe articole care nu au tangenţă cu activităţile sindicale sau cheltuieli care s-au făcut discreţionar, fără bază legală, fără o documentaţie şi discuţie prealabilă în cadrul conducerii sindicatului. Păcat de acest sindicat care la un moment dat părea singurul neatins de otrava lăcomiei liderilor. Se pare că totuşi în România nu poţi să desfaci borcanul cu miere fără să te lingi pe degete. Ce va urma ? Cum se va termină povestea? Greu de prevăzut, filialele sunt prea ocupate cu problema pensiilor, ca să mai reacţioneze la semnale de alarmă din interior si prin prisma acestui lucru, se pare că lucrurile vor trena până la uitare.