Acasa Top SecretArmata Războiul din Siria. Ce zic Bulgaria, Georgia şi Polonia

Războiul din Siria. Ce zic Bulgaria, Georgia şi Polonia

scris de M.A.
5 afisari

SUA şi aliaţii lor par să fie gata de o acţiune militară împotriva Siriei după ce au acuzat regimul al-Assad că ar fi comis un masacru cu arme chimice. Ce zic Bulgaria, Georgia şi Polonia.

Războiul din Siria. Ce zic Bulgaria, Georgia şi Polonia

Războiul din Siria. Ce zic Bulgaria, Georgia şi Polonia

Guvernul bulgar a întreprins o serie de paşi care arată clar că se aşteaptă o intervenţie militară internaţională în Siria, scrie joi cotidianul sofiot Sega. Consiliul de securitate de pe lângă guvern se va reuni vineri într-o şedinţă extraordinară. Obiectul discuţiilor îl vor constitui situaţia din Siria şi eventualul val de refugiaţi spre Bulgaria. Deşi până în acest moment nu sunt cereri pentru implicarea Bulgariei, ministrul apărării Anghel Naidenov le va prezenta colegilor săi informaţii livrate de serviciile secrete şi îi va informa cu privire la posibilităţile Bulgariei de a participa la o operaţiune internaţională împotriva regimului lui Bashar al-Assad. Una dintre aceste posibilităţi este trimiterea unor trupe de apărare împotriva armelor chimice şi biologice. Când ni se va cere sprijinul, atunci vom lua o decizie, a declarat miercuri ministrul afacerilor externe Kristian Vighenin, transmite Agerpres.

În cadrul şedinţei de miercuri guvernul a decis alocarea a circa 270.000 euro din bugetul de stat pentru asigurarea a încă 500 locuri de cazare pentru refugiaţi, în condiţiile în care toate centrele existente sunt deja pline cu imigranţi din Siria şi din alte ţări. Vighenin s-a grăbit să liniştească spiritele, afirmând că măsurile sunt de rutină şi că nu se poate vorbi de o creştere bruscă a numărul de imigranţi. Datele statistice arată însă altceva, comentează Sega. În primele şapte luni ale anului, numărul solicitanţilor de azil a crescut de 5 ori faţă de perioada respectivă a anului trecut.

Potrivit unor experţi citaţi de ziarul Standart, o operaţiune internaţională în Siria cu certitudine va duce la un val de refugiaţi spre Bulgaria. Cotidianul mai scrie că este puţin probabil ca avioanele militare bulgăreşti să fie folosite într-o asemenea operaţiune, în condiţiile în care bazele din Cipru se află mult mai aproape de Siria. Totuşi, există şansa că aeroportul Sarafovo de lângă Burgas să fie folosit de avioane americane cisternă care să alimenteze în aer aeronavele în drum spre Siria. Aeroportul bulgăresc ar putea fi ales pentru că este suficient de îndepărtat de teatrul de război şi nu ar putea fi afectat de rachetele siriene.

Directorul spitalului militar de la Sofia, Stoian Tonev, afirmă că o echipă de cinci medici şi două infirmiere ar putea fi trimisă în Iordania pentru a avea grijă de sirienii din taberele de refugiaţi, informează cotidianul Trud. Tonev susţine că, dacă guvernul bulgar ar lua o decizie în acest sens, medicii militari pot pleca în 24 ore. Este vorba de o echipă de profesionişti, care sunt pregătiţi ca în orice moment să fie trimişi oriunde în lume, mai spune Tonev.

Georgia, indecisă

Zvonurile privind participarea Georgiei la coaliţia împotriva Siriei sunt alimentate de faptul că, în timpul ultimei vizite desfăşurate în SUA de ministrul georgian al apărării Irakli Alasania, acesta a convenit asupra ralierii pacificatorilor georgieni la operaţiunile sub egida ONU. Însă, după cum a anunţat pentru Kommersant o sursă de informaţii din cadrul Ministerului de Externe al Georgiei, ‘acest acord nu are deocamdată legătură cu Siria, deoarece perspectivele operaţiunii ONU în această ţară sunt destul de înceţoşate, din cauza poziţiei Rusiei şi Chinei’.

De altfel, experţii pun la îndoială faptul că Georgia va putea să-i ajute într-un fel pe aliaţii occidentali în războiul sirian. ‘Georgia nu se învecinează cu Siria, iar americanii ar avea nevoie de acordul Armeniei şi Azerbaidjanului în vederea utilizării spaţiului aerian sau aeroporturilor georgiene pentru bombardarea Siriei’, a explicat pentru Kommersant redactorul-şef al revistei de analiză militară ‘Arsenali’, Irakli Aladaşvili. În opinia analistului, ‘Occidentul pur şi simplu nu are nevoie de aceasta, pentru că Turcia sprijină în totalitate declanşarea operaţiunii militare /în Siria/’.

În ceea ce priveşte participarea la operaţiunea de menţinere a păcii, în cazul doborârii regimului lui Assad, în opinia lui Irakli Aladaşvili este încă prea devreme să se prognozeze dacă echipa lui Bidzina Ivanişvili va dori să-şi trimită trupele în Siria. ‘Georgia are destule probleme proprii. Pentru toţi ar fi mai bine dacă această situaţie va fi soluţionată în mod paşnic’, a conchis expertul citat.

Pe măsură ce se apropie ‘ora X’ în evenimentele din jurul Siriei, la Tbilisi se discută din ce în ce mai activ despre modul în care Georgia ar putea participa la ‘coaliţia anti-Assad‘. Această activitate intensă a Georgiei le pare multora o reacţie firească, deoarece în pofida schimbării puterii în această ţară, Tbilisi continuă să aspire la NATO şi să participe la operaţiunea afgană a Alianţei: la ora actuală, în provincia Gilmend sunt desfăşuraţi peste 1.600 de militari georgieni, iar la acest criteriu Georgia depăşeşte multe ţări membre ale NATO.

În plus, Georgia are experienţa cooperării directe cu SUA şi Marea Britanie în timpul operaţiunii din Irak. Contingentul georgian – circa 2.000 de soldaţi şi ofiţeri – a fost al cincilea ca mărime în 2004 şi al treilea în august 2008, atunci când, în contextul declanşării acţiunilor armate în Osetia de Sud, a fost dus de urgenţă în patrie, cu avioane americane de transport militar.

Însă, în ambele cazuri – atât în Irak, cât şi în Afganistan – Georgia s-a raliat coaliţiei deja după încheierea ‘fazei principale’ de acţiuni armate şi îndeplinea doar un ‘rol de pacificare’ în vederea sprijinirii status-quo-ului creat. Drept rezultat, în Irak au murit 3 militari georgieni, iar în Afganistan – 29.

Niciun politician georgian nu şi-a spus deocamdată punctul de vedere în legătură cu participarea Georgiei la o posibilă viitoare operaţiune militară în Siria. ‘Nu am primit nicio propunere în acest sens’, a anunţat preşedintele Comisiei pentru apărare şi securitate a parlamentului georgian, Irakli Sesiaşvili, subliniind în acelaşi timp că ‘în orice caz, parlamentarii trebuie să-şi dea acordul pentru utilizarea trupelor în străinătate’. Sesiaşvili nu a exclus posibilitatea dezbaterii acestei probleme în viitorul apropiat, ‘deoarece Georgia, desigur, vrea să fie împreună cu lumea civilizată’. Cu toate acestea, el a adăugat că ‘modalitatea concretă a participării /la operaţiunea armată/ va depinde de condiţiile şi de resursele ţării’.

Polonia a exclus participarea sa la o intervenţie militară

Polonia a exclus participarea sa la o intervenţie militară în Siria, pentru că o astfel de operaţiune nu va avea efectele scontate, a declarat miercuri premierul polonez Donald Tusk, citat de AFP. ‘Polonia nu intenţionează să participe la o intervenţie de acest gen. Nu sunt convins că un atac armat ar putea opri crimele. Am înţeles motivaţia, însă eu nu împărtăşesc convingerea şi entuziasmul celor care cred că o astfel de operaţiune ar putea avea efecte pozitive’, a afirmat Donald Tusk pentru ziarişti.

De altfel, la mijlocul lunii august, preşedintele polonez Bronislaw Komorowski a anunţat că Polonia îşi va limita participarea la misiuni militare departe de teritoriul său. El a precizat că Varşovia se va concentra acum asupra modernizării forţelor sale desfăşurate pe teritoriul naţional. ‘Noi abandonăm fără ezitare politica de misiuni, anunţată în 2007 într-o manieră prea grăbită şi fără suficientă reflecţie. Politica ce prevedea trimiterea facilă a soldaţilor polonezi la antipozi s-a încheiat’, a declarat preşedintele în timpul unei defilări militare la Varşovia, cu ocazia Zilei armatei poloneze.

Komorowski, comandantul-suprem al armatei în conformitate cu prevederile constituţiei, a amintit de moartea celor 41 de soldaţi polonezi trimişi în misiune în cadrul Forţei Internaţionale a NATO din Afganistan (ISAF), unde ţara sa este unul dintre principalii contributori.

Polonia continuă să menţină 1.600 de soldaţi în Afganistan. Asemeni altor ţări care participă la această misiune, ea are în vedere retragerea militarilor săi pe parcursul lui 2014. Varşovia a participat şi continuă să participe la numeroase misiuni de stabilizare, de menţinere a păcii, de observare, de formare şi de ajutor umanitar sub diferite drapele: cele ale ONU, NATO, UE sau OSCE.

În context, Komorowski a explicat că Polonia va continua să participe la misiuni în străinătate ‘în limita nevoilor şi posibilităţilor sale’. De asemenea, Varşovia va cheltui mai puţini bani pentru misiunile sale externe. ‘Vrem să consacrăm un maximum de fonduri modernizării armatei poloneze, apărării pe teritoriul nostru, sistemelor de apărare NATO şi ale partenerilor noştri din cadrul Alianţei’, a conchis şeful de stat.

4 comentarii

BULA 29-08-2013 - 13:36

Guvernele marioneta din colonii pot sa zica altceva decat hotarasc pistolarii de la Washington ?

CONGO 29-08-2013 - 14:05

Dar combinatul chimic de la Craiova care ne indoapa cu E-uri de ani si ani?
Dar banii din foita de plastic?
De ce nu le bombardeaza amaricanii si pe astea?

- - प्रिंस Parpanghel Carpathian LORD 29-08-2013 - 14:41

Băsescu, pericol public pentru politica externă

D Constantin

Ponta i-a trimis lui Băsescu scrisoarea în care cere retragerea Ordinului Steaua României lui Tokes

Mai are preşedintele capacitatea de a judeca lucid implicarea ţării în conflictul din Siria?

Băsescu Traian devine o problemă grea nu doar pentru “intern” ci şi-a extins în mod periculos acţiunile de destabilizare şi în zona politicii externe. Prin pactul de coabitare şia “alocat” decizia în relaţiile internaţionale ale României dar în ultimele luni am fost martorii unui şir de declaraţii periculoase, care au stârnit confuzie în ceea ce priveşte coerenţa politicii externe a ţării.
Dorinţa de a ţine morţiş de scaunul de reprezentare la reuniunile de la Bruxelles a provocat nedumerire în instituţiile Uniunii Europene, Băsescu apelând la Curtea Constituţională pentru a tranşa disputele cu Guvernul. Acum declară că nu are bani pentru deplasarea la sesiunea Adunării Generale ONU, ascunzând adevăratul motiv: lipsa unui program de întâlniri cu liderii unor ţări importante, inclusiv ratarea unui dialog cu reprezentanţii de vârf ai Administraţiei SUA. Izolat în UE şi nebăgat în seamă de cancelariile lumii, Băsescu nu încearcă să vadă cauzele de esenţă ale acestui “tratament”.

El încearcă explicaţii personale, care ocolesc adevărul: liderii care l-au ajutat acum un an să revină la Cotroceni, acceptând tezele “loviturii de stat” şi “fraudei masive la referendum” şi-au dat seama că au fost minţiţi, induşi în eroare. Ca atare îl ocolesc pe prietenul de conjunctură care, apropiindu-se şi de finalul de mandat nu mai este util ci devine doar stânjenitor.
Relaţiile externe ale României sunt tot mai consistente pe linie guvernamentală, cu primul ministru şi ministrul de externe în primul plan al dialogului.

Neacceptând această situaţie, Băsescu Traian încearcă să torpileze, în mod iresponsabil, acţiunile acestor reprezentanţi ai României cu partenerii din NATO, UE sau cu liderii
altor naţiuni.

Când Victor Ponta s-a aflat în China, Băsescu persifla capacitatea chinezilor de a face investiţii substanţiale în România. Când premierul se întâlnea cu Nazarbaev, preşedintele Kazahstanului, Băsescu Traian arunca la coş legea pentru stingerea diferendului economic.

Declaraţiile lui Băsescu Traian, obişnuit să pună mereu paie pe foc în disputele politice interne, sunt însă dinamită în planul relaţiilor externe construite cu migală de diplomaţi,
de oamenii de afaceri, de Guvern şi Parlament. Dacă ar ţine discursuri despre “efectul razelor gama asupra anemonelor” Băsescu ar fi privit ca un tip lovit de logoree, benign pentru restul societăţii. Dacă s-ar duce în colţul vorbitorilor din Hyde Park, nu ar fi ceva special. Dar Băsescu Traian face declaraţii trăznite din postura de preşedinte al României, pe care şi-o subliniază cu orice prilej. La Chişinău îi îndeamnă pe cetăţenii Republicii Moldova să ceară unirea cu România, “că o vom rezolva”. În relaţia tensionată cu Ungaria, alimentată de prietenii lui tradiţionali – Tokes Laszlo şi Victor Orban, el sare calul şi depăşeşte cu mult tonul unei replici adecvate.

Reacţia premierului Ponta arată îngrijorarea, aşa cum a exprimat-o tranşant în emisiunea “Subiectiv” la Antena 3: “Problema este dacă din funcţia de preşedinte, sabotează sau
nu activitatea Parlamentului, a Guvernului – şi în ultima perioadă asta a făcut – şi dacă din funcţia de preşedinte se comportă ca un preşedinte. Declaraţiile de politică externă, atât referitoare la Moldova, cât şi la Ungaria, din funcţia de preşedinte, sunt nişte declaraţii absolute aberante (…) Şi în momentul în care preşedintele ţării noastre, ca la cârciumă începe să dea cu scaunele în cap (…) evident că este o problemă pentru România”.

Dacă în situaţia aparent de pace, Băsescu aruncă în aer relaţiile cu alte ţări, ce se va întâmpla în situaţii de criză majoră? În aceste ore situaţia internaţională este extrem de complicată, în pragul declanşării unor operaţiuni militare în Siria, împotriva regimului Bashar al-Assad. În cadrul întâlnirii cu ambasadorii României, Băsescu Traian a declarat că “Există analizele noastre cu privire la utilizarea gazelor toxice de luptă în Siria, dar nu avem nici o certutidne. Imediat ce vom avea o poziţie a experţilor ONU, România se va pronunţa. Dar până atunci avem informaţii neconfirmate”.

Or această rezervă arată mai degrabă a distanţare de poziţia Statelor Unite ceea ce în contextual actual poate fi interpretată ca un sprijin indirect pentru Bashar al-Assad nu demult interlocutor apropiat al preşedintelui Băsescu. Această apreciere publică a fost rodul unei consultări cu Guvernul, cu Parlamentul?

Nu era normală o reuniune a CSAT, dat fiind impactul major pentru angajamentul militar şi securitatea ţării, pentru a rezulta o poziţie comună în privinţa Siriei? Mai poate Băsescu să judece lucid, în funcţie de interesul naţional, poziţionarea ţării în probleme de maximă gravitate?

După ce a demonetizat CSAT, târând această instituţie în conflicte politice mărunte, în războiul lui personal cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, Băsescu şi-a anulat încă o cale de dialog instituţional cu societatea românească. Constituţional, Băsescu are prerogativa angajării ţării într-un conflict militar, dar are capacitatea de a lua decizia corectă? Confuzia degajată din mesajele lui ne îndreaptă să revedem filmul American “Revolta de pe Baunty”. Căpitanul paranoic este debarcat în final de pe vasul de război. Dar asta este în filme…”

VIATA , cateodata …bate FILMUL .

UnUL 29-08-2013 - 14:47

Parpanghelaș, unde găsești toate aiurelile astea? Din ce haznale le scoți copy-paste?

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult