Acasa Top SecretArmata Şahul dat de generalul Petraeus

Şahul dat de generalul Petraeus

scris de Ion Petrescu
13 afisari

Într-un moment în care America este cu ochii pe modul în care Casa Albă va rezolva problema deficitului bugetar, generalul David Petraeus a dat un semnal important privind evoluţia trupelor americane în Afganistan. La debutul acestei săptămâni, sub pretextul ultimului său discurs, în uniformă militară, de Ziua Naţională a SUA, el a făcut o declaraţie extrem de semnificativă.

Petraeus, ultimul interviu în uniformă militară

De ce? Petraeus a afirmat că Statele Unite îşi vor concentra eforturile pe un areal nou din Afganistan, mutându-şi atenţia, în următoarele luni, de la rezistenţele talibane, încă puternice, din sudul teritoriului afgan, la graniţa cu Pakistanul, unde combatanţii al-Qaida şi grupurile afiliate, de militanţi islamici, şi-au consolidat bazele de plecare la atac.

El a şi explicat această veritabilă mutare de şah, pe tabla securităţii interne a Afganistanului:”Este o translaţie a structurilor de informaţii. A elicopterelor de transport şi de luptă şi probabil o mutare a unor forţe terestre relativ mici ale coaliţiei şi a unor substanţiale forţe afgane.”

Generalul Petraeus a precizat că strategia adoptată acum a evoluat faţă de cea precedentă, când a preluat comanda trupelor americane şi aliate din Afganistan.

Practic, translaţia menţionată a început pe 15 februarie 2011, atunci când forţele aliate au început o retragere iniţială în valea Pech, din provincia Kunar, în estul Afganistanului, la frontiera cu Pakistanul.

După cum menţionează diplomatul indian M.K. Bhadrakumar – care a activat, succesiv, la ambasadele Indiei din URSS, Coreea de Sud, Sri Lanka, Germania, Afganistan, Uzbekistan, Kuweit şi Turcia -, încă din acel moment Departamentul de Stat al SUA a menţionat că retragerea amintită era parte a unui plan de dislocare a unităţilor americane şi aliate în zonele mai populate.

 Concomitent, mai multe unităţi afgane au fost redislocate în acelaşi timp. Pe acest fond, unele grupuri de insurgenţi s-au mutat în arealul de teren unde s-a creat un vid temporar de securitate.

Conform Agenţiei Centrale de Investigaţii/CIA, grupurile menţionate includ talibani afgani şi pakistanezi, precum şi structuri mobile din cunoscutele organizaţii al-Qaida, Lashkar-e-Taiba, Hizb-i- Islami.

Printr-o coincidenţă deloc întâmplătoare, la câteva săptămâni de la eliberarea, la finele lunii martie a.c., a agentului CIA numit Davis – arestat de autorităţile pakistaneze cu circa douăzeci de zile înainte – , un război considerat „de intensitate scăzută” a început dincolo de Linia Durand, care separă Afganistanul de Pakistan.

Motivul? Grupările de insurgenţi, care folosesc provincia Kunar ca refugiu, au început să atace trupele de securitate pakistaneze, postate dincolo de graniţa cu statul afgan.

Generalul Petraeus, luând linia de ochire

Oficialii de la Islamabad s-au plâns că, în urma acestor încălcări repetate a frontierei de stat, finalizate cu puternice schimburi de focuri cu militarii pakistanezi, 56 de soldaţi au fost ucişi şi 8 au fost răniţi.

În replică, autorităţile de la Kabul au comunicat presei că aproximativ 800 de rachete au fost trase de la începutul lunii iunie a.c. fiind ucişi 30 de bărbaţi, 12 femei şi fete, alţi 55 de afgani fiind răniţi, iar 120 de case distruse.

Populaţia paştună, din provincia Kunar, a reacţionat imediat, o demonstraţie a celor aparţinând acestei etnii fiind derulată în capitala acestei zone, oraşul Asadabad.

Fraidoon Momand, un parlamentar afgan, din provincia Nangarhar, locuită de o populaţie majoritară paştună, i-a cerut preşedintelui Afganistanului, Hamid Karzai, să întrerupă legăturile cu Pakistanul din cauza bombardamentelor non-stop, care ucid civili nevinovaţi.

Presa indiană a semnalat că furia paştunilor afgani va avea ecou şi în rândurile paştunilor care trăiesc în Pakistan. Nefiind exclusă extinderea ostilităţilor.

Pe 3 iulie a.c., 300 de insurgenţi islamici au trecut frontiera pe teritoriul pakistanez şi au atacat un  punct de control de la graniţă, acesta fiind al şaselea atac armat, în ultima lună.

Purtătorul de cuvânt al armatei pakistaneze, generalul-maior Attar Abbas a declarat că, de câtva timp, există adăposturi sigure, pentru grupurile teroriste, de-a lungul graniţei cu Afganistanul şi “ceva trebuie făcut cu acestea.”

Postul de radio “Vocea Americii” a comentat această stare explozivă chiar pe 4 iulie a.c.:”Tensiunea este alimentată de faptul că această graniţă – aşa numita Linia Durand – a fost disputată încă de la crearea sa, în secolul 19, de autorităţile britanice. Triburile de etnie paştună îşi menţin visul de a unifica naţiunea lor şi refuză să recunoască ceea ei numesc linie arbitrară.”

Starea de spirit în acest areal paştun este favorabilă unei revolte armate împotriva trupelor pakistaneze, dacă bombardamentele artileriei Pakistanului vor continua.

Situaţia din teren? Cum nu se poate mai clară. Trupele americane şi afgane s-au retras în valea Pech. Asta a permis grupurilor de insurgenţi afgani să atace forţele pakistaneze de-a lungul Liniei Durand.

Iar la statul major al armatei Pakistanului există o evidentă nemulţumire, generată de faptul că SUA şi Afganistanul şi-au repoziţionat calculat forţele, iar  acum doar asistă la incursiunile armate peste graniţa afgano-pakistaneză.

Abil, preşedintele Hamid Karzai a dat ordin trupelor afgane să nu răspundă bombardamentelor forţelor pakistaneze. Astfel, el nu oferă Pakistanului niciun pretext pentru ca forţele acestui stat să treacă la urmărirea insurgenţilor pe teritoriul afgan.

În acelaşi timp, adevărul este că doar trupele americane pot controla decisiv provincia Kunar, forţele afgane având o influenţă insignifiantă în zonă.

David Petraeus va superviza, ca director al CIA, finalul războiului din Afganistan

Drept urmare, conducerea armatei pakistaneze a decis desfăşurări de noi trupe, la finele săptămânii trecute, în zona căii de refugiu a militanţilor islamici, din Waziristanul de Nord în munţii Tora Bora. Trupele terestre vor beneficia de sprijin de artilerie şi lovituri aeriene, în cadrul unei operaţiuni de mare amploare.

La o asemenea situaţie tensionată nu s-ar fi ajuns dacă autorităţile de la Kabul şi Islamabad ar fi controlat anterior arealul marcat central de Linia Durand.

Aşa cum scria influentul ziar pakistanez „Daily Times”, politica duală a guvernului de la Islamabad – de a împărţi talibanii în „buni” şi “răi” – a expus teritoriul şi poporul Pakistanului la riscuri grave, ale căror efecte negative sunt tot mai evidente acum.

Le place, sau nu, generalilor pakistanezi, realitatea din teren demonstrează necesitatea recurgerii la ajutorul forţelor americane staţionate pe teritoriul afgan.

Dar generalul David Petraeus a declarat, pe 4 iulie a.c., că redislocarea trupelor va dura câteva luni. În traducere liberă, trupele pakistaneze “vor fierbe în suc propriu”, în confruntarea cu insurgenţii, câteva luni bune, de acum înainte.

Rămâne de văzut dacă sub presiunea crescândă a insurgenţilor ce trec Linia Durand, Islamabadul va face, în sfârşit, ceea ce solicită Washingtonul de multă vreme – să înceapă operaţiunea de curăţire a provinciei Waziristanul de Nord de terorişti. Timp în care – nota bene – americanii s-ar lămuri privind şansele reale, sau nu, de finalizare pozitivă a convorbirilor lor directe cu unii lideri talibani afgani.

De altfel, şeful armatei pakistaneze, generalul  Ashfaq Kayani ştie prea bine şi alte două exigenţe ale generalului Petraeus: capturarea liderului suprem al talibanilor afgani, Mullah Omar, ascuns şi el în Pakistan şi decimarea – termen sugestiv – structurii paramilitare Haqqani.

Din noua sa postură, de director al CIA, David Petraeus nu numai că va monitoriza acţiunile militarilor pakistanezi, ci şi va superviza finalul războiului din Afganistan.  Doar strategia antiteroristă a SUA, prezentată de consilierul Casei Albe, John Brennan indică focalizarea pe eliminarea teroriştilor prin recursul la tehnologia militară sofisticată, fără a mai angaja substanţiale forţe terestre în luptă – cum este situaţia acum, în provinciile afgane Helmand şi Kandahar, din sudul Afganistanului. 

Pe 18 iulie a.c. va avea loc ceremonia preluării comenzii trupelor americane şi a celor aliate, din Afganistan, de către generalul-locotenent, din infanteria marină, John Allen.

Un lider care va beneficia de sprijinul constant al generalului Petraeus, ce are ambiţia ca după reuşita sa din Irak să aibă una similară şi în Afganistan, fie aceasta şi dintr-o altă postură. CIA fiind o trambulină utilă şi altor înaintaşi, ajunşi ulterior titulari la Casa Albă.

13 comentarii

oblio 07-07-2011 - 20:02

Se pregateste un nou teatru de operatii, o noua lupta impotriva terorismului in Pakistan, noul inamic al SUA. Au terminat si cu afganistanul acuma se muta.
Si nimeni nu observa cum SUA distruge incet incet toata lumea.

YAAKOV 07-07-2011 - 20:16

Americanii vor sa isi faca loc in Asia. Dar Pakistanul este o tara mare si cu armata puternica, plus bomba atomica.

Ereticul 07-07-2011 - 20:49

In Asia de SE si-au facut loc de multa vreme, insa incet incet sunt supusi presiunilor populatiilor locale de a-i trimite acasa (Koreea, Japonia, Filipine). Nici India, Pakistanul sau Afganistanul nu-i privesc pe ocupanti cu ochi buni, asa ca exista destule sanse ca americanii sa imite soarta URSS-ului …

Razant 07-07-2011 - 23:07

Eu ma simt mai bine stiind ca există SUA pe lume.

vanesa 07-07-2011 - 20:29

Ai dreptate, domnule Yaakov. Dar există deja temerea, la Islamabad, că facilităţile nucleare pakistaneze pot fi atacate prin operaţiuni numite de americani chirurgicale.

Paul din Ohio 07-07-2011 - 20:51

Vad ca (aproape) toti KGBistii de pe forum sunt foarte ingrijorati de soarta banditilor teroristi care sunt sustinuti logistic de idolul lor, KGB.

urbos 07-07-2011 - 20:58

Si tu pui botu la ce balmajeste nea Petreush?

Cercul 09-07-2011 - 22:52

Si de unde stii tu Paul ca nu e Directia de Informatii Militare(sau cum s-o fi numind asta in Rusia)?

sobru 07-07-2011 - 21:02

Interesul manifestat de India este de luat în calcul.

impartial 07-07-2011 - 21:07

urbos ai picat la bac?

vanesa 07-07-2011 - 22:03

Mă întreb dacă generalul activ Ashfaq Kayani face în Pakistan precum generalul în rezervă Gabi Oprea. A se citi cu atenţie:

„Sub protecţia câtorva stele de general, achiziţionate de pe tarabele României depravate, are loc un şantaj penibil al unor auxiliari inculţi. Ei trafichează nu doar grade, ci şi demnităţi naţionale. Totul în numele unei coaliţii impotente.
Dintr-o formaţiune cvasianonimă şi ilară, UNPR tinde să devină un fel de partid politic bazat doar pe obedienţa militarilor în rezervă şi pe oportunismul politic reinventat. Traficând şmechereşte simbolurile apărării naţionale, neavând la dispoziţie nici doctrină şi nici încredere în marea masă a electorilor, speculând încrederea masivă a poporului în Armată, UNPR se foloseşte de singura armă care îi este la dispoziţie, şi anume şantajul gregar, fie cu avansarea în grad, fie cu căderea Guvernului, prin „ţinerea la respect” a câtorva parlamentari prea slabi de înger pentru a-şi încălţa propriile cizme electorale.
„M-au îngrozit discursurile comuniste”, declara Valerian Sălăvăstru în mai 2010, explicând demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte al UNPR Iaşi.
Nu vrem acum să facem referire la moralitatea domnului Sălăvăstru, trecut, de altfel, prin alte două-trei partide, ci tocmai la oroarea domniei sale faţă de organizarea şi acţiunile „partidului generalilor”. Tipic comunist: discurs populist, organizare de tip militar, un preşedinte şi vreo 13 vicepreşedinţi, dar şi un prim-vicepreşedinte la fiecare comună din judeţ! Fiecare din UNPR vrea o funcţie, iar problema funcţiilor a fost constant pe agenda acestei Uniuni!
Uniforma militară – subiect de troc şi uzurpare politică!
Epoletul este arma favorită a lui Gabriel Oprea. Aceeaşi armă – avansările în grad ale obedienţilor politici – i-a adus şi lui însuşi ascensiunea pe eşichierul politic. De fapt, această metodă nu e nouă, dar, după 1990, tot grupul de prieteni ai lui Gabriel Oprea a şlefuit acest fenomen. Primul dintre ei a fost Cătălin Zisu, cel mai tânăr general al Armatei Române, la doar 36 de ani (!), şi asta, după cum spunea şi preşedintele Băsescu, fără să fi trecut prin vreun teatru de operaţiuni, ci doar pe la comanda diverselor hoteluri militare înşiruite pe întreg teritoriul operativ al României. Costinel Petrache descria sugestiv această avansare: „Este expresia celei mai fulminante ascensiuni în grade militare, dar şi în grade de tot felul, în general. Doar gradele Celsius îl mai întrec…”. Artizan al noii generaţii fanariote din Armată, generalul Zisu reprezintă, cred, vârful de lance al acestei doctrine amorale a avansărilor pentru obţinerea de susţinere politică. Susţinere pe care Gabriel Oprea n-o poate obţine decât prin traficul jenant cu simbolurile Armatei Române, dar şi prin reactivarea vechilor secretari de partid din Armată şi a subofiţerilor rezervişti pentru consolidarea filialelor UNPR din judeţe. La prima trecere în revistă a corpurilor reunite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, în 1862, domnitorul Cuza îl întreba pe ministrul de Război: „Cum se face că spatele trupei (intendenţii) este mai bine echipat decât trupa (infanteriştii)”? La fel cum nu a reuşit generalul Florescu să-i răspundă atunci, nici acum nu ştie cineva de ce „spatele” a ajuns să dicteze condiţiile democraţiei în România!
Regimentul de carton al lui Gabriel Oprea
Având la îndemână instrumentul decizional al avansărilor, Gabriel Oprea s-a folosit la maximum de această onoare, a ministrului Apărării, de a vorbi în numele ţării şi de a avansa, doar pentru merite deosebite, diverşi ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Din nefericire, ultimele avansări din Armată arată mai mult „politic” decât militar.
Cu foarte puţine excepţii, toţi liderii UNPR au fost avansaţi în grad de către ministrul Oprea, şeful lor pe linie de partid: senatorul Chivu Serioja – colonel, senatorul Ovidius Mărcuţianu – maior, doctorul Tudor Ciuhodaru – locotenent-colonel (între timp, dezertor la PC), senatorul Liviu Câmpanu – locotenent-colonel (şi el un pic dezertor pentru votarea unei moţiuni, nu ştim a câta!), deputatul Ion Tabugan – maior, deputatul Neculai Rebenciuc – locotenent-colonel, Eugen Nicolicea – locotenent-colonel. Nu mai vorbim despre liderul partidului, Cristian Diaconescu, acesta pomenindu-se colonel de „justiţie militară”, şi nici despre primarul Onţanu, care, nu ştim de ce, a ajuns general-maior (cu două stele). Despre Anghel Iordănescu şi primarul din Voluntari, Florentin Pandele nu are rost să mai discutăm, prea apar ei, în uniformă militară, alături de Gabriel Oprea, în campaniile electorale pe afişele din Ilfov (probabil că nu o fi interzis de lege!). Se apropie timpuri grele şi perioade electorale dure pentru partidul generalului de intendenţă, aşa că un pic de fidelizare a administraţiei locale nu strică. Aşa se face că şeful Direcţiei de Relaţii Publice şi Comunicare cu Mass-Media şi, în acelaşi timp, secretar executiv al UNPR Bucureşti, Mariana Georgescu, a fost avansat la gradul de colonel. Tot locotenenţi-colonei au ajuns şi directorul de la Relaţii Comunitare, Elena Scurtu, directorul ADP Sector 2, Cristian Lemnaru, arhitectul-şef al sectorului 2, Bogdan Pârvanu, directorul Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, Viorel Ioviţu, şi şeful Direcţiei Investiţii şi Servicii Publice, Corneliu Drug.
De serviciile politico-militare ale ministrului Oprea a beneficiat până şi tatăl ministrului Anca Boagiu, care a primit şi el o stea pe umăr, probabil pentru consolidarea cooperării dintre PD-L şi UNPR. Comicul situaţiei nu se opreşte aici, penibile fiind situaţiile în care unii subofiţeri s-au trezit, peste noapte, avansaţi colonei: liderul filialei locale UNPR Constanţa are gradul de colonel, deşi, până mai acum câţiva ani, era doar maistru militar de marină.
Parcă pentru a-şi consolida figura tristă de traficant cu simbolistica militară, domnul Oprea a reinventat şi o plachetă denumită pompos „Onoarea Armatei”, pe care o împrăştie cu dărnicie, în stânga şi în dreapta, tuturor decidenţilor politici, în speranţa că va mai apuca încă un mandat la guvernare.
Ceea ce uită însă ministrul Gabriel Oprea este că o tresă e un motiv de mândrie, iar onoarea nu se face cadou potentaţilor zilei, ci se câştigă. Dar, pentru domnia sa, e doar un argument pentru o funcţie politică, o răsplată pentru trădările politice. Pentru Gabriel Oprea, onoarea Armatei este doar un instrument de parvenire şi de promovare a propriilor interese în politica dâmboviţeană!
(materialul este postat si pe pagina Filialei SCMD Sector 5)
Comentariile va apartin.
Cu stima, Vasile”

oblio 07-07-2011 - 22:48

Americanii vor specula vechile rivalitati pakistano-indiene pentru a lovi Pkistanul.Mai ales ca pakistanezii stiu ceva despre Osama, ceva ce americanii nu vor sa se afle.Indienii, poate vor sarja. Nu stiu insa ca dupa pakistanezi, pot urma ei. Sunt prea mari, prea multi, prea puternici pentru americani. Ceea ce nu stiu inca americanii este cat de pregatiti, constiinciosi, devotati, patrioti si independenti sun indienii.Pakistanezii le seamana . Au o determinare iesita din comun.Pot deveni fanatici daca sunt atacati si pot spune ca ar putea depasi spiritul combativ al japonezilor si spiritul de sacrificiu al fundamentalistilor arabi. India si pakistanul nu sunt pietre in calea unui eventual atacator, sunt stanci .Ma intreb daca americanii si-au facut toate calculele si sunt siguri ca nu le da cu zecimale.

vanesa 07-07-2011 - 23:05

Domnule Oblio, extrem de interesantă viziunea dvs. Aş completa cu o posibilă reflecţie – din raţiuni pe care le ştiţi, societatea indiană, pe plan religios, este totuşi divizată.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult