Cel mai puternic serviciu secret din România, Direcția Generală de Informații Apărării (DGIA) va căpăta puteri sporite în baza unui proiect de lege care va fi adoptat de Guvern. În cazul în care va fi aprobat, serviciul secret al armatei va deveni instituție de sine stătătoare, cu personalitate juridică, având puteri depline privind achizițiile, angajările și modul cum desfășoară operațiunile de spionaj, contraspionaj și de luptă pe teritoriul național și internațional.

În nota de fundamentare a proiectului de act legislativ se trage un semnal de alarmă privind situația din interiorul armatei care ar fi rămas fără specialiști: „pe fondul caracterizat de instabilitate şi imprevizibilitate normativă în materia pensiilor militare, a fost creată o stare de nesiguranţă, cu efecte de contagiune în masa militarilor care îndeplineau condiţiile de pensionare, manifestată prin părăsirea sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi destabilizarea acestuia, sistem deja depopulat de specialişti, urmare a valului de pensionări anterioare anului 2023.

În contextul confruntării cu un deficit alarmant de personal şi raportat la nevoia de regenerare imediată a resursei umane, în vederea îndeplinirii cantitative şi calitative a misiunilor şi obiectivelor pe dimensiunea informaţii, contrainformaţii şi securitate, cerute de contextul de instabilitate actual, se impune ca eforturile Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării să fie orientate spre atragerea si dezvoltarea resursei umane.”

Vă prezentă în continuare extrase din nota de fundamentare privind modul cum se va reorganiza DGIA iar la final puteți vizualiza documentul care reprezintă proiectul de lege care va ajunge pe masa guvernului.

 

Contextul geopolitic turbulent şi impredictibil, în care ameninţările actuale sunt tot mai complexe şi mai dinamice, caracterizat prin diversificarea modalităţilor de acţiune şi răspuns al actorilor statali şi non-statali şi, implicit, de proiectare a forţei atât prin mijloace militare, cât şi prin mijloace mascate de agresiune (practici subversive, de război informaţional, psihologic, cibernetic), impune recalibrarea activit ţii de informaţii.

In ceea ce priveşte cadrul legal privind structura specializată a Ministerului Apărării Naţionale, o analiză a acestuia relevă necesitatea revizuirii într-un mod integrat, clar, unitar, circumscris ş1 exigenţelor partenerilor euro-atlantici ş1 completării sale în vederea asigurării unei previzibilităţi sporite.

Conceptul de securitate naţională extinsă cu care operează Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024, aprobată prin Hotărârea Parlamentului m. 22/2020, ce vizează atât apărarea armată, cât şi alte dimensiuni, precum politica externă, ordinea publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, managementul crizelor etc., reclamă, în viziunea unuia dintre principalele documente care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional, reformarea sistemului naţional de securitate, prin adaptarea cadrului legislativ în domeniul securităţii pentru a oferi instituţiilor naţionale responsabile instrumentele necesare gestionării provocărilor la adresa securităţii naţionale.

 Sfera de competenţă

Conform prevederilor art. 6 şi art. 9 din Legea m. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Apărării Naţionale este organ de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, abilitat să îşi organizeze structură de informaţii cu atribuţii specifice domeniului său de activitate.

Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Apărării Naţionale în domeniul securităţii naţionale pe dimensiunea informaţii, contrainformaţii şi de securitate sunt stabilite prin art. 5 pct. 14 şi art. 15 din Legea m. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, republicată, cu modificările ş1 completările ulterioare, instituţia militară având în responsabilitate, prin structura specializată de informaţii, managementul domeniului informaţii pentru apărare, managementul activităţii oficiale de cifru şi a sistemelor criptografice din armată, realizarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul tratatelor, înţelegerilor şi acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este parte, precum şi cooperarea cu structurile similare naţionale şi ale altor state sau ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte.

Înfiinţată în anul 1999 în temeiul Legii m. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca structură fără personalitate juridică în compunerea Ministerului Apărării Naţionale, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării a reuşit să se individualizeze şi să se remarce la nivelul Comunităţii Naţionale de Informaţii, însă pentru a deveni exponentul unei culturi organizaţionale puternice, novatoare, capabilă să gestioneze oportun şi eficient provocările actuale din mediul de securitate, această identitate trebuie definită mai riguros şi în plan juridico-legislativ.

Direcţia Generală de Informaţii a Apărării are în prezent o misiune mult mai complexă decât se anticipa la momentul înfiinţării. În limitele competenţelor stabilite de art. 15 din Legea nr. 346/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, această structură şi-a adaptat constant misiunile la mediul securitar, acţionând, în prezent, astfel:

-prin componenta de informaţii militare, desfăşoară activităţi în domeniile informaţiilor militare externe şi diplomaţiei apărării, precum şi informaţiilor militare de nivel strategic, operativ şi tactic, asigură informarea-avertizarea în timp oportun a factorilor militari şi politico-militari de decizie despre factorii de risc, ameninţările şi provocările la adresa securităţii naţionale. Din această perspectivă, această componentă gestionează un domeniu extrem de vast şi sensibil, care are ca principală menire facilitarea luării deciziei strategice în materie de politică de apărare şi sprijinul comandanţilor pe toate treptele ierarhice pentru planificarea şi conducerea acţiunilor militare, cu maximum de eficienţă şi consum minim de resurse.

-prin componenta de contrainformaţii, desfăşoară activităţi în scopul identificării, documentării şi contracarării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale în domeniul militar, generate, în special, de acţiunile de spionaj, sabotaj, subversiune şi crimă organizată şi în scopul protejării personalului, informaţiilor, bunurilor, activităţilor şi structurilor Ministerului Apărării Naţionale;

-prin componenta de securitate militară, elaborează politicile, coordonează şi controlează, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, potrivit legii, activităţile referitoare la protecţia informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul tratatelor, înţelegerilor şi acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este parte şi coordonează dezvoltarea culturii de securitate a personalului Armatei;

-prin componenta luptătoare, angajează, independent sau în cooperare cu alte structuri, acţiuni militare de nivel tactic, din domeniul prevenirii şi combaterii actelor de terorism şi a faptelor asimilate acestora, îndreptate împotriva demnitarilor, personalului şi obiectivelor Armatei României; astfel, conduce, coordonează şi execută misiuni de protecţie, pază, intervenţie antiteroristă, intervenţie contrateroristă, control antiterorist de securitate şi exploatare telmică, în vederea asigurării sau restabilirii securităţii principalelor categorii de factori umani şi materiali din responsabilitatea Ministerului Apărării Naţionale, categorii stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale;

-prin componenta specializată de învăţământ şi componenta naţională care asigură sprijin Centrului de Excelenţă NATO în domeniul informaţiilor obţinute din surse umane (NATO CoE HUMINT), înfiinţat pe teritoriul României prin Hotărârea Parlamentului nr. 12/2008, cu modificările ulterioare, acoperă un portofoliu extins de activităţi de educaţie şi instruire specifice şi asociate domeniului informaţii pentru apărare, de nivel tactic, operaţional şi strategic.

Potrivit prevederilor referitoare la domeniile securităţii şi apărării cibernetice din Legea nr. 346/2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 167/2017, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, parte din activităţile specifice noului mediu operaţional – spaţiul cibernetic a devenit o responsabilitate a Statului Major al Apărării, prin componenta forţelor pentru apărare cibernetică în cadrul structurii de forţe a armatei, Comandamentul Apărării Cibernetice. Actul modificator a conferit _totodată Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, competenţa de a desfăşura acţiuni specifice în spaţiul cibernetic în scopul cunoaşterii, monitorizării şi contracarării agresiunilor cibernetice care vizează infrastructurile cibernetice critice ale Ministerului Apărării Naţionale.

Ulterior, în procesul de delimitare a atribuţiilor celor două structuri ale Ministerului Apărării Naţionale implicate în asigurarea securităţii şi apărării cibernetice la nivelul instituţiei militare, prin normele infralegale emise, s-au stabilit limitele competenţelor, revenind astfel Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării managementul infrastructurilor cibernetice proprii şi desfăşurarea de acţiuni specifice de informaţii şi contrainformaţii în spaţiul cibernetic.

Cadrul normativ actual reclamă corelarea, la nivelul de reglementare al legii, a atribuţiilor Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării cu cele ale structurii lider la nivelul Ministerului Apărării Naţionale şi alinierea la cerinţele actuale ale mediului de securitate, în domeniul apărării cibernetice.

Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024 oferă o abordare largă a problematicii securităţii naţionale, ce ia în considerare toate domeniile de realizare a stării de securitate, identificate ca dimensiuni. Sunt prezentaţi din această perspectivă atât factorii de risc, vulnerabilităţile şi ameninţările, cât şi direcţiile de acţiune, politicile din domeniul securităţii naţionale fiind construite pe baza distincţiei dintre dimensiunile securităţii.

În acest sens, documentul citat se referă la dimensiunile: apărare, diplomatică, informaţii, contrainformaţii şi de securitate, ordine publică, managementul situaţiilor de criză, economică şi energetică, societală.

Dintre toate dimensiunile securităţii naţionale, apărării îi revine constant, un prim loc pe linia prezervării şi promovării intereselor specifice de securitate ale statului român, întrucât capacitatea naţională de apărare, dublată intrinsec de apartenenţa la NATO, este principalul garant al securităţii României. Apărarea naţională constituie domeniul cel mai expus al securităţii naţionale în perioadele în care riscurile, provocările şi ameninţările sunt potenţate la maxim, în situaţii de criză şi de război.

Ministerul Apărării Naţionale conduce şi desfăşoară activităţile în domeniul apărării ţării, potrivit art. I alin. (1) din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din perspectiva scopului şi rolului înfiinţării în cadrul instituţiei militare, stabilite prin dispoziţiile Legii nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv realizarea securităţii naţionale în domeniul de activitate al Ministerului Apărării Naţionale, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării reprezintă structura de informaţii cu atribuţii specifice realizării securităţii naţionale în domeniul apărării.

Lipsa de consecvenţă terminologică a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte domeniul în care Direcţia Generală de Informaţii a Apărării desfăşoară activităţi specifice, respectiv domeniul militar/domeniul apărării, reclamă elaborarea unui cadru legislativ în acord cu documentele programatice naţionale şi cu dispoziţiile art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care să se stabilească cu claritate faptul că Direcţia Generală de Informaţii a Apărării este structura de informaţii organizată la nivelul instituţiei militare, cu atribuţii specifice realizării securităţii naţionale în domeniul apărării.

Domeniul informaţii pentru apărare este unul dintre cele mai sensibile domenii la schimbările intervenite în evoluţia în plan internaţional, necesitând o documentare din ce în ce mai diversificată şi o perfecţionare continuă, astfel încât rolul de a sprijini factorii de decizie politico-militari pentru evitarea surprinderii în faţa de riscurilor şi ameninţărilor interne şi externe, militare şi nomnilitare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul apărării, să fie îndeplinit cu deplin succes.

Organizare şi funcţionare

 Conceptual, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării se integrează în arhitectura sistemului naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională, si este parte componentă a Comunităţii Naţionale de Informaţii.

Modul de organizare şi funcţionare al structurii este de nivel direcţie generală cu arie de competenţă circumscrisă exclusiv domeniului de responsabilitate al Ministerului Apărării Naţionale, având în componenţă direcţii, detaşamente, centre, oficii, servicii, secţii, birouri, compartimente şi structură de învăţământ, necesare pentru îndeplinirea misiunilor.

Conducerea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării este formată din specialişti ai domeniului, cadre militare în activitate, fapt ce garantează desfăşurarea activităţii structurii în condiţii de imparţialitate şi echidistanţă.

Astfel, Direcţia este condusă de un director general, numit în funcţie de ministrul apărării naţionale, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, potrivit art. 15 alin. (3) teza a 2-a din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările şi completările, art. 78 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările ulterioare şi art. 4 lit. d) pct. 8) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare. În prezent, acesta este ajutat de un locţiitor, însă având în vedere multitudinea şi complexitatea atribuţiilor (informaţii, contrainformaţii, securitate, prevenire şi combatere terorism, învăţământ etc.), prin proiectul de lege se propune completarea echipei de conducere cu un prim-adjunct şi doi adjuncţi ai directorului general, cadre militare, care să fie numiţi în funcţie de către ministrul apărării naţionale.

Propunerea este susţinută şi de nevoia de a asigura echivalenţa cu funcţiile de conducere ale celorlalte servicii naţionale/structuri departamentale de informaţii în cadrul activităţilor de cooperare.

Raportat la modul specific de organizare a Ministerului Apărări Naţionale şi la competenţele ce revin ministrului apărării naţionale în ceea ce priveşte managementul organizatoric, structura organizatorică şi numărul de posturi ale Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării se stabilesc şi se aprobă de către ministrul apărării naţionale, iar regulamentul de organizare şi funcţionare prin ordin al acestuia.

Această abordare organizatorică, specifică Ministerului Apărări Naţionale, permite gestionarea eficientă şi rapidă a resurselor umane, logistice şi financiare, în strictă corelare cu schimbările mediului intern şi extern în care ministerul îşi realizează misiunile. Totodată, se asigură şi confidenţialitatea cadrului organizatoric specific unei structuri militare.

Mijloacele şi metodele utilizate pentru realizarea atribuţiilor specifice de către Direcţia Generală de Informaţii a Apărării sunt cele reglementate de Legea nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Controlul democratic

Principala formă de control a structurilor de informaţii este controlul parlamentar exercitat în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora activitatea serviciilor naţionale de informaţii şi a structurilor departamentale de informaţii este controlată de Parlament, reglementarea activităţii de control fiind reiterată şi în conţinutul legilor proprii de organizare şi funcţionare.

Modalitatea de exercitare a controlului parlamentar asupra Armatei se extinde şi asupra Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, ca structură a Ministerului Apărării Naţionale, finanţată prin bugetul ministerului din care face parte.

Astfel, activitatea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării se supune controlului Parlamentului, exercitat prin comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, modalitate care trebuie menţinută şi evidenţiată în mod exores la nivelul normei primare speciale.

Un alt organism implicat în control este Executivul care prin reprezentantul său, ministrul apărării naţionale, controlează structura de informaţii prin emiterea de reglementări pentru aceasta, inclusiv prin stabilirea de sarcini, priorităţi informative şi prin furnizarea de resurse. Această modalitate de control exercitată asupra activităţii structurii de informaţii trebuie să se reflecte în actul de organizare şi funcţionare a acesteia.

Direcţia Generală de Informaţii a Apărării este supusă controlului financiar, atât intern, prin structuri responsabile cu monitorizarea şi evaluarea modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare de la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, cât şi extern, exercitat de către Curtea de Conturi a României. De asemenea, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprobă conturile anuale de execuţie bugetară a cheltuielilor operative efectuate de către Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, destinate realizării securităţii naţionale, potrivit Legii nr. 415/2002, cu modificările ulterioare.

Totodată, activitatea structurii este supusă şi controlului legalităţii, prin care se verifică permanent în ce măsură activităţile întreprinse sunt în acord cu legea, direct proporţionale cu nivelul de risc şi absolut necesare pentru prevenirea şi contracararea ameninţării. Astfel, mecanismul controlului extern de legalitate este asigurat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit Legii nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Toate aceste modalităţi de exercitare a controlului democratic asupra unei structuri de informaţii sunt prevăzute în acte normative distincte, în funcţie de obiectul de reglementare al fiecăruia. Nevoia de a asigura un cadru legal de organizare şi funcţionare cu forţa juridică a unei legi, care să ofere stabilitate şi eficienţă legislativă, corelat cu ansamblul reglementărilor de acelaşi nivel, reclamă ca în construcţia noului act să se regăsească normată şi problematica controlului democratic extern.

 Personalitatea juridică

 În prezent, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării este structură centrală a Ministerului Apărării Naţionale, fără personalitate juridică, subordonată ministrului apărării naţionale, cu o organizare proprie alcătuită din structuri de specialitate care au stabilite atribuţii şi responsabilităţi distincte şi asigură expertiză pe domeniile generale şi specifice de activitate. Direcţia Generală de Informaţii a Apărării deţine în folosinţă bunuri imobile şi mobile aflate în proprietatea statului, afectate scopului pentru care a fost înfiinţată în acord cu interesul general, respectiv asigurarea şi garantarea securităţii naţionale în domeniul apărării. Aceste atribute îi conferă vocaţie pentru recunoaşterea, prin lege, a statutului de persoană juridică, al cărui principal efect îl reprezintă obţinerea calităţii de subiect de drept cu elemente de identificare proprii, răspundere juridică proprie şi cu posibilitatea de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii în limitele capacităţii sale juridice.

Personalul DGIA

 Pe fondul caracterizat de instabilitate şi imprevizibilitate normativă în materia pensiilor militare, a fost creată o stare de nesiguranţă, cu efecte de contagiune în masa militarilor care îndeplineau condiţiile de pensionare, manifestată prin părăsirea sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi destabilizarea acestuia, sistem deja depopulat de specialişti, urmare a valului de pensionări anterioare anului 2023.

În contextul confruntării cu un deficit alarmant de personal şi raportat la nevoia de regenerare imediată a resursei umane, în vederea îndeplinirii cantitative şi calitative a misiunilor şi obiectivelor pe dimensiunea informaţii, contrainformaţii şi securitate, cerute de contextul de instabilitate actual, se impune ca eforturile Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării să fie orientate spre atragerea si dezvoltarea resursei umane.

În prezent, potrivit art. 15 alin. (8) din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării elaborează politici şi reglementări proprii în domeniul managementului resurselor umane şi educaţiei militare, acestea fiind stabilite în limitele prevederilor statutare ale fiecărei categorii de personal, prin acte normative inferioare legii.

Principala resursă aflată la dispoziţia instituţiei trebuie să fie personalul de calitate, iar instrumentul de asigurare a eficienţei în managementul domeniului trebuie să îl reprezinte un cadru normativ clar şi stabil.

Acoperirea deficitului de resursă umană cu expertiză şi pregătire conform nevoilor organizaţiei trebuie realizată prin cooptarea, Ia toate nivelurile de comandă, control şi execuţie, a unor persoane care au o pregătire culturală diversificată, care să fie buni cunoscători de limbi străine, care să aibă un profil psihologic adaptat muncii de informaţii pentru apărare şi, nu în ultimul rând, care să aibă o reputaţie morală de excepţie.

Personalul militar din Direcţia Generală de Informaţii a Apărării se confruntă în mod obişnuit cu cele mai solicitante provocări fizice şi psihologice, îndeplinirea misiunii depinzând de capacitatea individului de a funcţiona eficient, adesea într-o relativă izolare de ceilalţi, şi de adaptarea cu uşurinţă Ia circumstanţele în schimbare, Ia cerinţele misiunilor şi la contexte culturale diferite.

Stabilirea unor cerinţe specifice la încadrare, cum ar fi parcurgerea programelor de evaluare a comportamentului simulat, testarea psihologică complexă, efectuarea unor verificări de specialitate care să indice nivelul ridicat de integritate, este o garanţie privind reducerea riscului pentru Direcţia Generală de Informaţii a Apărării de selecţionare a unor persoane care nu au capacitatea fizică, cognitivă, emoţională şi volitivă corespunzătoare şi, totodată, o garanţie privind maximizarea eficacităţii organizaţionale prin identificarea persoanelor care sunt cele mai potrivite pentru un anumit post.

În egală măsură, nu se poate vorbi de eficacitate instituţională rară a lua în calcul etica şi integritatea la nivel instituţional, întrucât încălcarea normelor de etică afectează mecanismele de funcţionare, relaţiile şi procedurile în interiorul instituţiei, relaţiile acesteia cu mediul extern, gradul de îndeplinire a misiunilor, imaginea şi prestigiul instituţional. Valorile etice şi principiile general acceptate privind conduita sunt încorporate în codul de conduită.

Codul  de  conduită  etică  este  un  instrument  de  evaluare  a  calităţii comportamentului profesional, orientând comportamentul personalului în exercitarea funcţiei, dar şi comportamentul din viaţa privată în măsura în care este de o asemenea natură încât aduce prejudicii profesiei şi instituţiei sau ridică serioase îndoieli privind capacitatea acestuia de a-şi asuma şi îndeplini responsabilităţile sale profesionale.

Astfel, pentru fiecare angajat demnitatea, onoarea, curajul, sinceritatea, cinstea, dreptatea nu constituie numai imperative morale asupra cărora să opteze, ci şi obligaţii profesionale a căror încălcare se sancţionează disciplinar, motiv pentru care devine o necesitate ca aceste norme, anterior morale, să fie calificate ca norme de drept cu caracter juridic.

Este, totodată, oportună stabilirea la nivelul normei primare a elementelor specifice cu incidenţă asupra naşterii şi executării raporturilor de serviciu ale personalului, precum:

• cerinţele generale şi specifice în vederea încadrării în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, elemente ce vizează naşterea raporturilor de serviciu/muncă;
• provenienţa personalului militar care urmează să încadreze funcţii militare în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării.

 Asigurarea logistică şi financiară

 Având în vedere poziţionarea în arhitectura Ministerului Apărării Naţionale şi faptul că finanţarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării se asigură din fonduri bugetare aprobate cu această destinaţie, dotarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării se realizează, potrivit prevederilor Legii nr. 346/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de regulă, prin achiziţie publică, efectuată de către structura proprie sau prin structuri specializate, după caz, potrivit competenţelor legale de achiziţie, sau prin alte modalităţi legale de dobândire, în calitate de utilizator al bunurilor .

În prezent, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării are în competenţă achiziţionarea unor categorii de tehnică şi bunuri specifice. Pentru alte categorii de bunuri, ministrul apărării naţionale este abilitat să stabilească competenţa de achiziţie.

Prin stabilirea posibilităţii de achiziţie prin structuri specializate proprii, pentru toate categoriile de produse, servicii şi lucrări, inclusiv armament, muniţie, tehnică de luptă necesare îndeplinirii misiunilor de apărare şi intervenţiei antiteroriste/contrateroriste, a pazei proprii şi a celorlalte misiuni de serviciu se garantează structurii de informaţii stabilitate şi predictibilitate normativă în activitatea de asigurare a resurselor logistice şi exercitarea în bune condiţii a atribuţiilor.

Schimbări preconizate

În contextul deteriorării semnificative a situaţiei de securitate care reclamă un răspuns adaptat şi eficient în faţa riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor cu care ne confruntăm, asigurarea unui cadru normativ clar, unitar şi stabil care să guverneze activitatea structurii specializate în informaţii pentru apărare, respectiv Direcţia Generală de Informaţii a Apărării misiunile, se numără printre preocupările legitime pentru consolidarea măsurilor de răspuns.

Astfel, prezentul demers legislativ vizează:

1. a) stabilirea unui cadru legal de organizare şi funcţionare a structurii de informaţii a Ministerului Apărării Naţionale, în acord cu prevederile 13 şi art.

22 lit. a) din Legea m. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care fac referire la acte normative care reglementează organizarea şi funcţionarea structurilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în corelare cu documentele care fundamentează planificarea apărării naţionale, prin definirea rolului structurii cu accent pe dimensiunea apărării naţionale, raportat la activităţile acesteia desfăşurate pentru identificarea ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi factorilor de risc ce pot afecta securitatea naţională;

1. clarificarea modalităţilor de exercitare a controlului democratic extern asupra structurii de informaţii, corelat cu ansamblul reglementărilor de acelaşi nivel;
2. recunoaşterea statutului de persoană juridică şi individualizarea structurii în plan juridico-legislativ;
3. stabilirea elementelor specifice cu incidenţă asupra naşterii şi executării raporturilor de serviciu/muncă ale personalului care urmează să încadreze/încadrează funcţii în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării;
4. menţinerea şi dezvoltarea unor capabilităţi sporite de obţinere, verificare, stocare, procesare şi valorificare a datelor şi informaţiilor şi îndeplinirea operativă a misiunilor de apărare şi intervenţiei antiteroriste/contrateroriste, a pazei proprii şi a celorlalte misiuni de serviciu, prin instituirea posibilităţii de dotare prin structuri specializate proprii cu toate categoriile de bunuri şi produse necesare, inclusiv armament, muniţie, tehnică de luptă.

Actul normativ urmăreşte organizarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării ca structură de informaţii cu nivel de direcţie generală, cu personalitate juridică, cu atribuţii specifice realizării securităţii naţionale în domeniul apărării.

          Proiectul de lege stabileşte subdomeniile care se circumscriu domeniului informaţii pentru apărare, şi anume: informaţii militare, contrainformaţii militare, securitate militară, reprezentare şi diplomaţie a apărării, protecţia şi paza principalelor categorii de factori umani şi materiali din responsabilitatea Ministerului Apărării Naţionale, prevenirea şi combaterea actelor de terorism şi a faptelor asimilate acestora, managementul activităţii oficiale de cifru şi al sistemelor criptografice, managementul infrastructurii de chei publice a Ministerului Apărării Naţionale, cyber intelligence şi cyber counter-intelligence.

Cu referire la cyber intelligence şi la cyber counter-intelligence, actul normativ redefineşte responsabilităţile DGIA în domeniile securităţii şi apărării cibernetice pentru a exprima cu fidelitate atribuţiile acesteia şi pentru a asigura o delimitare clară de cele ale Statului Major al Apărării, în sensul în care Direcţia Generală de Informaţii a Apărării desfăşoară acţiuni specifice de informaţii şi contrainformaţii în spaţiul cibernetic în scopul cunoaşterii, monitorizării, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care pot constitui riscuri, vulnerabilităţi şi/sau ameninţări la adresa securităţii naţionale în domeniul apărării şi asigură securitatea şi apărarea cibernetică pentru infrastructurile cibernetice proprii, în strictă corelare cu prevederile Legii nr. 58/2023 privind securitatea şi apărarea cibernetică a României, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Soluţia normativă propusă clarifică atribuţiile Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării în raport cu cele ale structurii lider la nivelul Ministerului Apărării Naţionale şi asigură alinierea la cerinţele actuale ale mediului de securitate, în domeniul apărării cibernetice, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 30 alin. (I) lit.e) din Legea nr. 58/2023, Ministerul Apărării Naţionale desfăşoară operaţii de cyber intelligence şi cyber counter-intelligence în spaţiul cibernetic în scopul cunoaşterii, monitorizării şi contracarării ameninţărilor la adresa apărării naţionale, la adresa structurilor organismului militar şi a forţelor aliate.

Raportat la faptul că activitatea specifică structurilor de informaţii se află într-o permanentă conexiune, interfaţă şi interdependenţă cu faptele, procesele, persoanele fizice şi juridice, cu legăturile pe care le acoperă sau le investighează, cooperarea în cadrul comunităţii de informaţii garantează îndeplinirea eficientă a misiunilor. Deşi Legea nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede în mod expres principiul cooperării, acesta este prevăzut în legile proprii de organizare şi funcţionare ale organelor de stat cu atribuţii în domeniu securităţii naţionale, motiv pentru care prezentul proiect conţine reglementări referitoare la cooperare.

Totodată, în textul proiectului, se accentuează caracterul de secret de stat al activităţii Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, măsură care, fără a avea un conţinut şi implicaţii de absolută noutate în sfera legislaţiei aplicabile organelor de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, este necesară, întrucât asigură un cadru normativ care să permită adoptarea măsurilor adecvate de protejare a tuturor informaţiilor vehiculate în cadrul realizării activităţii de informaţii.

Pentru a asigura previzibilitatea şi coerenţa normei legale, în cuprinsul prezentului act normativ sunt folosite doar norme de trimitere la mijloacele şi metodele ce urmează a fi utilizate pentru realizarea atribuţiilor specifice. Astfel, actul normativ asigură aplicarea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia activitatea de informaţii a structurii de informaţii cu atribuţii specifice domeniului de competenţă al Ministerului Apărării Naţionale se desfăşoară în conformitate cu prevederile acestei legi. Prezentul act normativ nu conferă Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării competenţa de a folosi, în activitatea specifică, alte metode şi mijloace decât cele ce decurg exclusiv din aplicarea Legii m. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Mai mult, proiectul de lege restrânge adresabilitatea prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea m. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar la ameninţările la adresa securităţii naţionale în domeniul apărării.

Garanţii suplimentare sunt oferite prin instituirea controlului parlamentar asupra activităţii specifice a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, similar cazului celorlalte organe de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, aspect ce reiese din prevederile Legii m. 51/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În calitate de structură a Ministerului Apărării Naţionale, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării se supune controlului parlamentar potrivit art. 9 alin. (2) din Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare, exercitat prin comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Totodată, anual sau la cererea Parlamentului, ministrul apărării naţionale prezintă rapoarte cu privire la activitatea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Din punct de vedere organizatoric, Direcţia îşi păstrează nivelul de structură centrală din Ministerul Apărării Naţionale având în componenţă direcţii, detaşamente, centre, oficii, servicii, secţii, birouri, compartimente, structuri de învăţământ şi alte structuri funcţionale, potrivit legii, necesare pentru îndeplinirea misiunilor, potrivit domeniilor de responsabilitate.

Cine va conduce DGIA ?

În considerarea atribuţiilor specifice tuturor structurilor din compunerea Direcţiei, care se circumscriu subdomeniilor aflate în responsabilitate stabilite prin proiectul de lege, se justifică asimilarea, din punct de vedere al salarizării, a funcţiilor din cadrul structurilor subordonate Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării cu funcţiile din structurile centrale ale Ministerului Apărării Naţionale. Echipa de comandă a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării va fi formată din specialişti ai domeniului informaţii pentru apărare, cadre militare în activitate. Astfel, conducerea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării va fi asigurată de un director general ce va fi ajutat de un prim-adjunct şi doi adjuncţi. Directorul general este numit de către ministrul apărării naţionale, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi are calitatea de ordonator secundar de credite aflat în subordinea ordonatorului principal de credite, în timp ce prim-adjunctul şi cei doi adjuncţi vor fi numiţi în funcţie de către ministrul apărării naţionale, la propunerea directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării.

Procedura de numire a directorului general, având ca bază de selecţie prim­ adjunctul acestuia sau unul dintre adjuncţi, unul dintre şefii direcţiilor sau locţiitorii şefilor direcţiilor din compunerea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, ale căror funcţii sunt prevăzute în statele de organizare cu grad de general, este soluţia adecvată cerinţelor actuale şi îndeplineşte condiţiile de transparenţă.

Potrivit prevederilor statutare, evoluţia pe treptele ierarhiei militare este supusă unor principii şi norme care reclamă pentru fiecare etapă în succesiunea de funcţii ocupate de cadrul militar, un ansamblu de cunoştinţe generale şi de specialitate care se dobândesc continuu de la intrarea în sistemul militar şi până la trecerea în rezervă.

Cadrele militare în activitate pot accede în funcţii militare numai în baza profilului profesional astfel format. În considerarea acestor principii, se propune ca funcţia de director general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării să poată fi încadrată numai de acele cadre militare care ating nivelul de maturitate profesională şi expertiză, pe care funcţiile propuse ca bază de selecţie le conferă. Se constituie astfel în cerinţe ale postului, care pot fi stabilite numai la nivel de lege.

Referitor la resursa umană a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, aceasta se compune din personal militar şi personal civil. Personalului militar i se aplică dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare sau, după caz, ale Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile din prezenta lege şi alte prevederi legale specifice fiecărei categorii. Personalului civil i se aplică dispoziţiile Codului muncii, cu modificările şi completările ulterioare sau, după caz, ale Codului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile din prezenta lege şi alte prevederi legale specifice fiecărei categorii.

Prevederile propuse în materie de personal, reprezintă o soluţie care oferă garanţia că angajaţii structurii sunt demni de consideraţia şi încrederea impuse de profesia pe care o exercită, deţin o pregătire de specialitate continuă şi riguroasă, o bună înţelegere a rolului social cu care cel care exercită o funcţie în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, fie el militar sau civil, este învestit, că aderă la principiile şi valorile fundamentale ale profesiei, că are capacitatea de a acţiona eficient şi responsabil în beneficiul instituţiei şi al societăţii în ansamblu şi de a-şi asuma şi îndeplini responsabilităţile sale profesionale, astfel:

-se stabilesc criterii şi cerinţe specifice pentru încadrarea în structurile Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (evaluarea psihologică, evaluarea comportamentului simulat, verificări pentru evaluarea integrităţii, interviul sau, după caz, proba scrisă şi/sau practică, deţinerea de abilităţi şi aptitudini specifice funcţiei/domeniului de activitate);

-se stabilesc obligaţii specifice pentru personal pe timpul derulării raporturilor de serviciu/muncă (evaluarea psihologică, evaluarea comportamentului simulat când apar suspiciuni cu privire la integritatea profesională a acestora sau riscuri de securitate, semnarea angajamentului de confidenţialitate şi conduită, prin care personalul consimte să respecte prevederile Codului de conduită etică).

Evaluarea psihologică garantează că persoana selecţionată are capacitatea fizică, cognitivă, emoţională şi volitivă corespunzătoare, precum şi capacitatea de a funcţiona eficient şi în condiţiile unor provocări fizice şi psihologice solicitante şi de a se adapta cu uşurinţă la circumstanţele în schimbare, la cerinţele misiunilor şi la contexte culturale diferite. Evaluarea psihologică pe timpul derulării raporturilor de serviciu/muncă urmăreşte asigurarea capacităţii optime de funcţionare a individului din punctul de vedere al factorilor psihologici cu relevanţă pentru starea de sănătate şi boală, asigurarea unui management eficient al resursei umane, evaluarea şi asigurarea condiţiilor pentru adaptarea la solicitările specifice domeniului informaţii pentru apărare, îmbunătăţirea performanţelor profesionale individuale, creşterea eficienţei organizaţionale şi diminuarea efectelor manifestărilor psihocomportamentale relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice.

Evaluarea comportamentului simulat are ca scop estimarea potrivirii/adecvării persoanei la mediul profesional, luând în considerare valorile şi cultura acestei organizaţii şi de a identifica vulnerabilităţile individuale incompatibile cu misiunea organizaţiei.

Evaluarea comportamentului simulat, dispusă ca urmare a constatării existenţei unor suspiciuni cu privire la integritatea profesională, face parte dintr-o strategie adaptată la nevoile, riscurile şi la limitările juridice specifice mediului profesional.

Verificările pentru evaluarea integrităţii se efectuează în scopul identificării oricăror elemente ce ar putea prezenta vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale şi al asigurării unui nivel ridicat de integritate, absolut necesar pentru desfăşurarea în condiţii de legalitate a activităţii specifice, iar datele rezultate vor fi coroborate cu aspectele din interviu care vizează aprecierea atitudinilor şi motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor postului.

Interviul şi proba scrisă şi/sau practică desfăşurate în cadrul procedurilor de

încadrare în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării au ca scop aprecierea cunoştinţelor profesionale, precum şi a aptitudinilor, abilităţilor, atitudinilor şi motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor postului.

Aspectele procedurale cu privire la organizarea şi desfăşurarea interviului şi a probei scrise/practice (ex.ghidul de interviu, baremul de apreciere, tematică şi bibliografie etc.), precum ş1 detalierea abilităţilor şi aptitudinilor specifice subdomeniilor de activitate ale Direcţiei, norme care nu sunt de esenţa legii, se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

În ceea ce priveşte protecţia specială acordată personalului Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, prin prezentul act normativ se propune un set de drepturi specifice precum:

-desfăşurarea activităţii deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul apărării naţionale;

-asigurarea de către Direcţia Generală de Informaţii a Apărării a protecţiei şi încadrării în muncă a personalului acoperit care a fost deconspirat în împrejurări care exclud culpa acestuia;

– dreptul la protecţie din partea structurilor specializate ale statului faţă de

ameninţările sau de pericolele la care sunt expuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

În vederea îndeplinirii misiunii ce îi revine potrivit legii, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării va fi autorizată să deţină şi să folosească, în condiţiile legii, mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor, potrivit competenţelor precum şi imobile, armament, tehnică, muniţie, echipament, aparatură specifică şi mijloace de transport necesare îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, pentru autoapărarea şi protecţia personalului ori a sediilor în care îşi desfăşoară activitatea.

VEZI AICI PROIECTUL Lege privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării