Pe 17 martie 1939 exploda la Londra „Bomba Tilea”: ambasadorul roman din Marea Britanie, Viorel Virgil Tilea, in lipsa unor instructiuni de la Bucuresti, s-a intalnit cu reprezentantii Guvernului britanic pe care i-a anuntat ca Germania hitlerista a inaintat Romaniei un ultimatum. Tilea nu a folosit exact expresia „ultimatum” – a spus ca Germania solicita un monopol asupra exporturilor romanestii intr-o forma care „se apropie de un ultimatum”. Insa presa britanica avea sa vorbeasca despre „ultimatumul” german la adresa Romaniei – iar in conditiile in care pe 15 martie 1939, cu doar doua zile inainte de interventia lui Tilea, Germania nazista invadase Cehoslovacia. Pasul lui Tilea a ramas multa vreme unul din misterele istoriei diplomatice romanesti, neelucidate nici dupa publicarea memoriilor lui Tilea in 1998. Initiativa diplomatului roman de la Londra a facut ca Marea Britanie sa ofere garantii de securitate Romaniei – insa la Bucuresti acestea nu au fost primite cu bucurie de toti politicienii.
O serie de documente declasificate de serviciile secrete britanice in cursul anului trecut vin sa arunce o noua lumina asupra „cazului Tilea”. Este vorba de dosarul KV 2/2821 – dosarul de urmarire al astrologului maghiar Lajos de Wohl care a lucrat pentru serviciile secrete britanice incepand cu anii ’30. Din pacate s-au pastrat doar documente incepand cu anul 1940 din dosarul lui de Wohl, insa acestea sunt suficiente pentru a ne face o idee despre modul in care diplomatul V.V. Tilea a fost manipulat de serviciile secrete britanice prin intermediul lui de Wohl. Tilea asculta de sfaturile astrologului, care la randul lui primea indicatii de la ofiterii britanici de informatii. Documentele pastrate nu ne lamuresc daca demersul lui Tilea din 17 martie 1939 a fost intreprins la sfatul lui de Wohl, insa astrologul le amintea din cand in cand ofiterilor britanici de „serviciile din trecut” in cazul Tilea. Reproducem in randurile urmatoare cateva dintre cele mai interesante documente referitoare la relatia Tilea – de Wohl.
Tilea „poate fi folositor”
Pe 17 septembrie 1940 un raport alcatuit de un ofiter al MI5 oferea urmatoarea caracterizare pentru Tilea din punctul de vedere al lui Lajos de Wohl: „Am discutat cu Louis de Wohl caracterul lui Tilea, care pana nu de mult a fost ambasadorul Romaniei in aceasta tara. Louis l-a cunoscut foarte bine pe Tilea, reusind sa-si faca o idee despre el dar si despre membrii familiei. I-am spus lui Louis ca Generalul-maior Beaumont-Nesbitt m-a intrebat daca stiu ceva despre Tilea si ca acesta este motivul pentru care il intreb aceste lucruri despre Tilea. Louis mi-a spus urmatoarele lucruri:
Tilea provine din unul din judetele Romaniei care a apartinut Ungariei. El nu este un diplomat de profesie, ci mai degraba un om de afaceri. Se spune ca sotia sa ar fi antisemita. Toate declaratiile sale au fost in favoarea Aliatilor si acesta s-a aratat foarte dezamagit in momentul in care a primit informatii cu privire la o posibila victorie a nazistilor. Tilea sustine ca el a fost cel care a determinat semnarea Tratatului Anglo-Roman, prin care Marea Britanie oferea o serie de garantii Romaniei. El a fost foarte dezamagit in momentul in care acesta a fost anulat. Lui Tilea i s-a cerut sa se intoarca in Romania, acesta solicitand guvernului sau suma de 3.000 Lire sterline pentru a se intoarce, in principu, banii fiind destinati acoperirii propriilor cheltuieli. El i-a marturisit lui Louis ca suma pe care a solicitat-o era una foarte mare, dar avand in vedere ca guvernul i-a tirmis 2.000 Lire sterline, inseamna ca era nevoie de el in Romania. La recomandarea lui Louis el nu s-a intors, fiindu-i foarete recunoscator pentru sfatul dat, deoarece ar fi declarat ulterior ca intoarcerea in Romania l-ar fi costat viata. A folosit cele 2.000 de Lire sterline pentru a-si achita datoriile pe care le avea in aceasta tara. O parte din suma, sau mai bine zis cea mai mare parte, reprezenta o datorie pe care o avea la o persoana numita Levi. Tilea are bani in Romania, dar avand in vedere ca este putin probabil sa poata ajunge la acestia, este foarte probabil ca momentan sa fie stramtorat. Recent, Tilea i-a aratat lui Louis o scrisoare primita de la un astrolog elvetian numit Kraft. Louis spune ca acesta este unul din astrologii care il sfatuiesc pe Hitler si ca scrisoarea contine foarte multe informatii legate de propaganda. Louis il descrie pe Tilea ca fiind cu siguranta cel mai de incredere dintre toti romanii pe care i-a cunoscut, desi acest nu inseamna neaparat foarte mult. Este adeptul principiului „serviciu contra serviciu” pentru orice face, este manierat si dupa parerea lui Louis poate fi folositor daca este abordat intr-o maniera corespunzatoare. Louis crede ca in prezent ar fi foarte folositor in Statele Unite, unde titlul „Excelenta Sa” ar conta foarte mult”.
Manipulat cu siretenie
Virgil Tilea a refuzat sa se intoarca in Romania in 1940 si a ramas in Marea Britanie unde a incercat sa formeze un guvern in exil – insa britanicii au preferat sa mentina legatura cu liderii democrati ramasi in Romania, mai ales cu Iuliu Maniu. Planurile lui Tilea privind un eventual guvern in exil au fost rasturnate de serviciile secrete britanice. Pe 20 ianuarie 1941, maiorul Gilbert Lennox afirma intr-un raport: „Am primit instructiuni de la Nr. 6 sa-l sfatuiesc pe V.V. Tilea sa-si amane planurile pentru urmatoarele sase luni. Tilea a primit aceste informatii printr-o scrisoare pe care am trimis-o la Hotelul Berkeley, unde se afla acesta. El m-a invitat sa luam masa impreuna vineri, 24 ianuarie”.
Serviciile britanice s-au folosit de serviciile astrologului de Wohl pentru a influenta si alti diplomati romani. De Wohl isi descrie actiunile astfel: „1. V-am informat despre faptul ca doi fosti membrii ai Delegatiei Romaniei in tara noastra, Insarcinatul cu Afaceri M. Florescu si M. Danielopol au devenit clientii mei, ambii dorind sa stie daca ar trebui sa se intoarca in Romania sau daca ar trebui sa rupa orice legatura cu guvernul si sa ramana aici. Din ce mi-a spus Nr. 4 (C. Hambro), am inteles ca aceasta decizie a ramas in totalitate in seama mea. 2. I-am sfatuit pe ambii sa ramana. Contrar tendintelor planetelor, mi s-a parut ca un alt sfat le-ar fi indus ideea ca eu credeam in victoria lui Hitler. Mai mult, trebuia luat in calcul si efectul psihologic asupra: A) germanilor; B) romanilor. In momentul in care Tilea a demisionat, Florescu a fost numit succesorul acestuia. Acum si el demisioneaza, in loc sa se intoarca. Impactul psihologic asupra germanilor dar mai ales asupra romanilor trebuie sa fie ca „atmosfera de la Londra” este una de siguranta totala in privinta victoriei britanicilor. Atitudinea pro-britanica a lui Tilea era cunoscuta pe continent, dar in cazul lui Florea era altceva. Acesta putea sa se intoarca dar nu a facut-o. La mijlocul saptamanii trecute Doamna Florescu mi-a spus ca sotul ei nu era foarte hotarat daca se va intoarce sau nu. Avand in vedere ca trebuia sa intocmesc mai intai Horoscopul lui Danielopol, in cadrul acestuia am subliniat faptul ca Germania va fi infranta – stiind ca Florescu il va intreba ce i-am spus (ceea ce s-a si intamplat). Poate ca Danielopol nu este important, dar consider ca demisia lui Florescu este o mica victorie diplomatica”.
C. Argetoianu: “Escrocul Tilea”
Virgil Tilea nu a fost foarte iubit de contemporani, acestia avand cuvinte dure despre el sI faptele sale. Cert este ca a facut tot posibilul sa ajunga in cele mai inalte sfere ale politicii romanesti interbelice. Armand Calinescu nota in jurnalul sau cum a luat masa cu Elena Lupescu alaturi de Tilea: „Dejun la Puiu (Dumitrescu)”, invitati: Mirto, Ghelmegeanu, Tilea, eu – cu nevestele – Sorel, Andrei si maresalul (Palatului) Ilasievici. Inainte de a ne aseza la masa, intra d-na L(upescu). Bomba! La masa, d-na L(upescu) ocupa locul de onoare, cu Mirto in dreapta si maresalul in stanga”.
Sciziunea Partidului National-Taranesc a fost declansata de V.V. Tilea, informator al regelui si apropiat al Elenei Lupescu, printr-un discurs rostit in ianuarie 1935 la Sibiu, in care a criticat in termeni energici pe Iuliu Maniu. De asemenea Tilea a fost francmason alaturi de Constantin Argetoianu, dr. C. Angelescu, Constantin Banu, Paul Bratasanu, Nicolae Dianu, Pan. Halippa, Pompiliu Ioanitescu, dr. N. Lupu, Traian Mosoiu, Alexandru Radian, Al. Vaida Voevod, Romulus Voienescu sI multi altii. Tilea s-a straduit din rasputeri sa intre in gratiile regelui dictator Carol al II lea, numarandu-se de fiecare data printre cei care faceau cadouri in obiecte de aur suveranului, care avea o slabiciune speciala pentru acest metal.
Initiativa inutila
In calitate de ministru al Romaniei la Londra, V.V. Tilea s-a prezentat la Foreign Office, in dupa-amiaza zilei de 17 martie 1939, informand oficialitatile britanice despre faptul ca Germania a prezentat un ultimatum Romaniei, pentru a o forta sa semneze un acord convenabil Reichului. Aceasta interventie a contribuit la declansarea unor intense schimburi de opinii intre capitalele europene si chiar extraeuropene (S.U.A.), care, in cele din urma, au condus la negocierile tripartite anglo – franco – sovietice din vara anului 1939, menite sa bareze calea agresiunii germane. Initiativa lui Tilea a avut ca rezultat adandonarea politicii conciliatoriste promovata de guvernele Marii Britanii si Frantei, se apreciaza de catre istorigrafia romana.
Insa initiativa lui Tilea avea sa se dovedeasca absolut inutila la nivel practic. La Londra, in august – octombrie 1939 Tilea, a avut intense negocieri cu ministrul britanic de externe, lordul Halifax, diplomatul nostru fiind adesea avertizat asupra posibilitatii extinderii agresiunii germane din Polonia spre Romania, situatie in care la – 17 octombrie 1939 – s-a solicitat distrugerea puturilor de petrol si sistarea livrarilor de titei catre Germania hitlerista. In decembrie 1939, Tilea si lordul Halifax au abordat problema unei agresiuni conjugate Germania – U.R.S.S. impotriva Romaniei, trimisul Bucurestilor interesandu-se de valabilitatea garantiilor din aprilie 1939, dar raspunsul fiind totalmente dezamagitor.
Neincrederea lui Argetoianu
Cinicul om politic Constantin Argetoianu a lasat o descriere extrem de nefavorabila lui Virgil Tilea. La numirea acestuia pe postul de ambasador Argetoianu nota in insemnarile sale zilnice: „Agrementul pentru numirea lui Tilea la Londra a fost dat de Guvernul englez. E o numire rusinoasa, dar te pomenesti ca escrocul face mai buna treaba acolo, decat oamenii cinstiti care l-au precedat…”
„Scandalul Tilea” de la Londra a fost reflectat astfel de Argetoianu: „De duminica (19 martie) n-am mai insemnat nimic in acest caiet, desi Europa e in plina desfasurare istorica a evenimentelor. Am trait insa zilele astea de unul singur, fara sa vin in contact cu nimeni si n-am aflat cele ce se intampla decat din ziarele locale… Nu m-a tulburat in linistea mea nici „ultimatumul” dat de Germania Romaniei, nici anexarea Memelului. Fata in fata cu trecutul, in orasele prin care am poposit, mi-am dat seama cat de precare sunt schimbarile ,,istorice” in politica… N-am, bineinteles, nici o informatie asupra „ultimatumului” care n-a existat dar care a emotionat atat opinia publica engleza, nu m-ar mira insa sa fie codita escrocului de Tilea la mijloc. O marturisesc chiar englezii, caci, ca sa scuze atitudinea lor, invoca „o conversatie” a ministrului de Externe cu ministrul Romaniei la Londra. Probabil ca escrocul, ca sa-si faca mana buna pe langa englezi a transformat „dulcea presiune” pe care Wohlthat o exercita la Bucuresti intr-un ultimatum al Guvernului din Berlin. Informatia a facut in tot cazul valva mare, Guvernul britanic s-a intrunit imediat in Consiliu, bursa a scazut cu cateva puncte, Varsovia, Belgradul, Atena si Moscova (!) au fost alarmate de blandul si increzatorul Halifax. Dezmintirile de la Bucuresti si de la Berlin au calmat emotia — dar daca toata vina e a lui Tilea (cum banuiesc), cum ramane cu d-sa? M.S. Regele nostru prea ridica lichelele; un diplomat iscusit poate sa devina un bun escroc — un escroc iscusit insa, niciodata un bun diplomat…”
De Wohl – relatie dificila cu MI5
Lajos de Wohl a fugit din Berlin in Marea Britanie in 1935 din motive necunoscute.Aproape imediat a reusit sa-si cladeasca o faima solida de astrolog sI sa aiba clienti in cercurile inalte ale aristocratiei britanice. Datorita acestui fapt a intrat aproape imediat in atentia serviciilor de informatii britanice cu care a stabilit o indelungata colaborare. A indeplinit chiar si o misiune propagandistica in Statele Unite, promovand sprijinul Washingtonului pentru Marea Britanie. Legatura lui cu MI5 a fost maiorul Gilbert Lennox (ajuns ulterior locotenet colonel in timpul razboiului), insa destul de repede s-au gasit ofiteri de informatii nemultumiti de influenta exercitata de de Wohl si de capacitatea lui de influentare a deciziilor.
Pus sub urmarire
In ciuda relatiilor sale stranse cu serviciile secrete britanice si a cooperarii permanente, Lajos de Wohl a fost pus sub urmarire permanenta. Un raport din 24 septembrie 1942 enumera motivele acestei decizii: „Louis de Wohl, ungur, nascut pe 24.01.1903 in Berlin si sosit in UK in 1935 este in general cunoscut ca astrolog si in ciuda faptului ca multi il considera un sarlatan exista inca foarte multi oameni gata sa-i urmeze sfaturile astrologice. Este un psiholog talentat si intelege foarte bine mintea continentalilor. In cursul anului trecut a fost angajat al S.O.E. atat aici cat si in SUA si se spune ca activitatea lui a constituit un succes considerabil. In prezent nu mai este angajatul SOE, insa lucreaza pentru PWE.
Datorita faptului ca este un om extrem de inteligent cu foarte multe legaturi si o origine speciala, fiind fara indoiala ghidat de propriul interes, este de dorit ca noi sa al putem supraveghea cat mai indeaproape. Deoarece in prezent locuieste la Athenaeum Court unde nu are un telefon propriu, o supraveghere telefonica este impracticabila ;i trebuie sa ne limitam la o urmarire personala, formele necesare fiind anexate pentru semnare in cazul in care aceasta urmarire este aprobata”. De Wohl s-a aflat sub stricta supraveghere a serviciilor britanice de informatii pana in ianuarie 1946, cand a fost anulat mandatul de urmarire.
Amenintari
In 1943 Lajos de Wohl a intrat in conflict cu serviciile secrete britanice din cauza faptului ca nu i s-a reinnoit cartela de ratie. De Wohl primise gradul onorific de capitan, conform procedurii SOE, grad care i-a fost retras la un moment dat – fara ca el sa fie anuntat. Nici unul dintre ofiterii britanici care se ocupau de cazul lui nu a vrut sa-i aduca la cunostinta acest lucru. Insa in acelasi timp serviciile de informatii erau extrem de ingrijorate de faptul ca de Wohl se lauda cu gradul sau si activitatea sa secreta, dupa cum se poate vedea in raportul din 31 mai 1943 pe care il reproducem in randurile urmatoare: „Oamenii fata de care a pretins ca este membru al Serviciului Secret sunt diversi discipoli ai Cercului de Spiritisti Vulturul Alb, care se intrunesc la nr. 72 Queen’s Gate. Cred ca deja exista multe indicii ca de Wohl este un laudaros indiscret si un individ care alearga dupa notorietate, astfel incat nu ar fi de ajuns sa fie plasat pe lista de someri ai Armatei si ar trebui sa fie demis. De asemenea ar mai trebui spus ca asa ceva l-ar face sa fie cu mult mai periculos, astfel incat cred ca ar trebui sa fie avertizat cu privire la consecintele faptelor sale de cineva mai important decat maiorul Roche de la SOE. Colonelul Lennox ar putea face aceasta intr-un mod admirabil”.
Un colaborator util
Un alt raport din 1942 il descrie astfel pe de Wohl: „Credem ca atata vreme cat el va crede ca este tratat corect deWohl va fi un colaborator loial si folositor, insa in momentul in care va avea o nemultumire fata de aceasta tara poate deveni un inamic foarte periculos datorita influentei considerabile pe care sarlatanismul sa i-o pune la dispozitie fata de superstitiosii plasati in pozitii inalte. Credem de aceea ca este o chestiune de securitate sa il pastram pe de Wohl prietenos si daca este posibil sa ii folosim talentele sale neindoielnice de propagandist. Indiferent ce va face este de dorit sa se tina contactul cu el prin oameni care sunt avertizati asupra lui”.
