Acasa Top SecretServicii secrete Motivațiile psihologice ale teroriştilor

Motivațiile psihologice ale teroriştilor

scris de Doru Dragomir
33 afisari

Motivația unei persoane pentru a sӑvârşi acte teroriste derivӑ, din punct de vedere psihologic, din insatisfacțiile şi nerealizӑrile existente în viața sa personalӑ. Ea îşi gӑseşte rațiunea de a trӑi dedicându-se actelor de terorism.
teroristi hamasDeşi nu s-a determinat o psihopatie clarӑ în rândurile teroriştilor, existӑ un element universal care îi descrie drept “adevӑrați credincioşi”. Teroriştii nu iau în considerare punctele de vedere din exteriorul grupului; ei cred în cauza lor şi au convingerea cӑ nu pot greşi niciodatӑ.

Teroriştii au tendința sӑ proiecteze asupra lor propriile lor motivații antisociale, manifestându-se printr-o atitudine de genul “noi împotriva tuturor!”. Ei considerӑ pe oricine din afara grupului ca fiind rӑu intenționat. Aceastӑ perspectivӑ duce la dezumanizarea victimelor şi eliminӑ orice ambiguitate din mintea lor atunci când acționeazӑ.
O caracteristicӑ comunӑ a teroriştilor motivați psihologic este nevoia acutӑ de a aparține unui grup. Pentru unii terorişti, acceptarea lor de cӑtre un grup reprezintӑ o motivație mult mai puternicӑ decât obiectivele politice stabilite de acesta. Astfel de indivizi îşi definesc statutul social în primul rând prin apartenența la un grup.
Grupurile teroriste au motivații interne foarte puternice. Acestea considerӑ necesar sӑ comitӑ acte de violențӑ pentru a-şi justifica existența şi pentru a-şi menține legitimitatea şi considerația proprie.
Un alt rezultat al motivației psihologice este intensitatea dinamicii grupului. Teroriştii cer unanimitate şi sunt intoleranți cu aceia care au pӑreri opuse. Având inamicul clar identificat, în cadrul grupului se creazӑ o presiune ce determinӑ creşterea frecvenței şi intensitӑții atacurilor teroriste.
Nevoia de a aparține unui grup limiteazӑ renunțӑrile iar teama de compromis nu permite acceptarea acestora. Teroriştii considerӑ negocierile ca pe o trӑdare sau, în cel mai bun caz, dezonorante. Aceasta este şi explicația faptului cӑ grupӑrile teroriste sunt predispuse la divizӑri iar fracțiunile sunt, deseori, mult mai violente decât grupurile din care provin.
Dinamica motivațiilor psihologice a determinat, de asemenea, imposibilitatea realizӑrii obiectivelor urmӑrite. Un grup care şi-a atins scopurile este condamnat la dispariție. De aceea, când se apropie de realizarea lor va cӑuta sӑ le redefineascӑ. Grupul va respinge orice realizare a obiectivelor pe toate planurile, afirmând cӑ este falsӑ ori necorespunzӑtoare sau o va caracteriza ca un rezultat al duplicitӑții inamicului.

Exemple în acest sens se gӑsesc şi la multe din grupurile palestiniene care par a suferi de teama succesului. În acest sens, despre organizațiile extremist-teroriste palestiniene care alcӑtuiesc “Frontul Refuzului”, se opun Procesului de Pace, s-ar putea spune cӑ unul din motive ar fi nerealizarea obiectivului propus, nemaiavând astfel nici un motiv sӑ existe şi nici o cauzӑ pentru care sӑ lupte.
O protecție psihologicӑ eficienta împotriva succesului se realizeazӑ prin definirea scopurilor grupului, astfel încât sӑ fie imposibil de realizat.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult