Despartirea domnului Liiceanu de GDS este un moment mai degraba de melancolie decat de surpriza. GDS este una dintre cele mai longevive, daca nu cea mai longeviva, organizatie a sectorului societatii civile/ong/non-profit romanesc: 30 de ani!
O mare relevanta si o mare promisiune la inceputul anilor 90, a trait pentru mai bine de doua decenii si jumatate dupa aceea din inertia asteptarilor create…
Micile succese in prezenta publica -ici si colo- au fost mai degraba o reamintire constanta a ceea ce ar fi putut sa fie decat un semn de eficienta si performanta organizationala. A fost de partea buna a lucrurilor mai tot timpul, cu o desuetudine, uneori ridicola, alteori miscatoare.
O entitate imposibil de descris: forma, fond? Care forma!? Care fond!? Nu am intalnit inca un membru GDS care sa poata descrie care e logica a ceea ce se intampla acolo, cand si daca se intampla. Aveau loc „sedinte”, dadeau „comunicat”, uneori un „premiu”, alteori „demisie”, se mai certau, se mai impacau… Viata…
Au renovat sediul odata sau de doua ori. Au fost momente de mandrie. „Ai vazut, GDS a schimbat covoarele. Se relanseaza GDS.” Nu s-a relansat niciodata. A ramas asa, etern lansat, in perpetua deriva bine intentionata, democratica, liberala, progresista, nu importa pana la urma, buna intentie conteaza…
Au fost persecutati de varii regimuri politice. Odata erau sa fie dati afara din sediu… Nu stiu de ce dar cand te gadesti la GDS, te gandesti in primul rand la „sediu”: „Au un sediu frumos pe Calea Victoriei”. Si apoi: „Ii da afara urmatorul regim? Nu-i da? Cand vor strange iar bani sa il renoveze?”
Si uite asa au trecut lunile, anii, deceniile…
Poate ca intr-o zi un student in stiinte administrative si organizationale va scrie un studiu de caz bazat pe aceasta longeviva, bine intentionata si inofensiva organizatie. Va trebui sa fie cineva expus nu doar la teoriile organizarii sociale ci si cineva care a citit Kafka, intelege Ionesco si mai ales realizeaza ca logica „momentelor” lui Caragiale poate fi gandita si prin prisma „lungii durate” a scolii de la Annales:
Lungi si lente procese sociale care se desfasoara pe lungi si lente durate de timp, implicand lungi si lente institutii si organizatii care se misca lung si lent in istorie, implicand lungi si lente mase de oameni profund dezorientati de lunga si lenta evolutie care ii duce prin ciclul de viata si nimeni nu intelege de ce si unde si cand va fi urmatoarea sedinta de grup dar pana la urma nu asta este problema, problema este ca sediul trebuie renovat cam o data intr-un deceniu. Si deceniile trec repede cand proiectam momentul si schita la scara istorica a lungii durate…
