Moscova arată pisica. România nu poate intercepta Iskander-M

Ministerul rus al Apărării a anunţat crearea în regiunea Leningrad a unei brigăzi dotate cu cele mai noi complexe de rachete „Iskander-M”.

Experţii consideră că radarul din Turcia nu va fi capabil să urmărească lansările rachetelor ruseşti, iar scuturile din România şi Polonia să le intercepteze, scrie Vocea Rusiei. Decizia a fost luată după refuzul Senatului SUA de a garanta că scutul antirachetă din Europa nu va slăbi potenţialul nuclear al Rusiei.

Aceste rachete sunt capabile să ducă atât armament obişnuit, cât şi nuclear pe o distanţă de până la 500 de kilometri. În versiunea de bază, cunoscută sub denumirea Iskander-M, raza de acţiune a rechetelor se încadrează între 100 şi 400 de kilometri. Aceasta depinde, însă, de ogiva transportată, care poate varia între 480 şi 700 de kilograme. Dacă încărcătura este maximă, raza de acţiune este limitată la 300 de kilometri.

Primele teste complete în zbor ale rachetei Iskander-M au avut loc în octombrie 1995, iar primele livrări către armata rusă în 2007. O versiune pentru export, denumită Iskander-E, a fost prezentată oficial în 1999. Raza sa de acţiune este de maxim 280 de kilometri, iar încărcătura de până la 480 de kilograme. Moscova a dezminţit că ar fi vândut rachete Iranului în 2001 şi Siriei în 2005, dar a confirmat că a vândut Belarusului, în 2007, rachete Iskander-E

În luna mai, considerând că sistemul american antirachetă este orientat împotriva Rusiei, ziarul Pravda cerea aducerea de rachete Iskander-M în Transnitria. “Am putea lua măsuri de retaliere, precum desfăşurarea de Iskander şi transferul de bombardiere în zonă”, scria publicaţia, care subliniaza, însă, că “pentru acest lucru este nevoie de voinţă politică”.

„Apărarea strategică a Terrei”

Rusia se străduieşte să dea un nou impuls tratativelor cu SUA privind scutul antirachetă. După ce s-a aflat că Washingtonul nu va oferi garanţii juridice că elementele apărării antirachetă din Europa nu sunt îndreptate împotriva forţelor nucleare ruseşti, la Moscova se dezbate intens iniţiativa numită „Apărarea strategică a Terrei”. Scopul ei este crearea unui sistem comun care ar apăra planeta nu doar de rachete, ci şi de diferite pericole venite din Cosmos.

Sensul propunerilor ruseşti, autorul cărora este ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, constă în transferarea accentului de pe sistemul de apărare antirachetă creat de americani şi partenerii lor pe lupta împotriva pericolelor cosmice. În acest sens este necesară amplasarea complexelor de apărare antiaeriană, antirachetă şi anticosmică într-un tot unitar. Se presupune crearea unui sistem de monitorizare a spaţiului cosmic în jurul Terrei pentru distrugerea obiectelor care pun în pericol planeta noastră.

„Fireşte, un astfel de pericol trebuie luat în calcul. Astfel de evenimente au loc destul de rar în istoria Terrei. Însă, după urmele lăsate, urmările pot fi dintre cele mai serioase. Iar noi ne aflăm tocmai în etapa în care această sarcină poate fi rezolvată. Însă aceasta este o altă sarcină. Şi, în pofida caracterului său actual, este puţin probabil că ea va putea să influenţeze planurile apărării antirachetă, elaborate de SUA”, consideră expertul militar Pavel Zolotariov, citat de Vocea Rusiei.

Experţii sunt de acord cu faptul că actualul scut antirachetă şi forţele antirachetă ruseşti nu sunt deloc pregătite să se integreze într-o apărare cosmică. Este vorba de sisteme complet diferite, spune politologul Vladimir Evseev: „Trebuie să fim realişti. Occidentul nu va oferi garanţii juridice privind scutul antirachetă european. De aceea, eu cred că Rusia trebuie să înceapă crearea unui scut antirachetă propriu, naţional”.