Curtea către pucişti

„Clica roşie”, care a trimis România dincolo de tenebrele ei, alcătuită din comuniştii radicali şi comuniştii liberali, în încercarea de restauraţie a neocomuniştilor, a pierdut.  Puciul a început în Piaţa Universităţii  iarna, a continuat cu spectacole tragico-comice şi scandaluri la televiziuni primăvara, a pus în mişcare răspândacii de veşti rele, pentru dezinformare  publică, a continuat cu presiuni în Parlament vara, până ce moţiunea a căzut la limită.

Puterea a fost câştigată de vrăjbaşi, dihonişti şi gâlcevitorii restauraţiei comuniste. Din momentul ajungerii la putere şi până în prezent, puciştii, după ce au decapitat, cu mânie proletară, statul, se poartă exact după regulile bolşevice. Regizorul, fără egal, al scenariului distrugerii instituţiilor statului este, fără îndoială, tovarăşul Iliescu. Este comunistul fanatic, intolerant şi exclusivist, cu o biografie cosmetizată, care trăieşte, fericit, doar când România stă pe marginea prăpastiei.

Cu numele său complet, Ion Marcel Ilici Iliescu, a fost participant activ la instaurarea comunismului în ţara noastră şi la anexarea viitorului românesc Moscovei. Atât de mult l-a iubit tăticul lui ilegalist şi uneltitor la împărţirea României interbelice, încât i-a adăugat încă un nume: cel de Ilici. Tânărul Ilici a fost educat şi instruit în spiritul luminii de la răsărit. Mai exact, a fost învăţat cum să urască această ţară, de la tinereţe până la bătrâneţe, şi cum să demoleze democraţia la români.

Se vede treaba, că marea bucurie pentru Iliescu şi clica lui roşie este aceea de a secesiona ţara, de a o reduce la teritoriile din vremea fanarioţilor, de a-i diminua populaţia, prin falsificarea datelor referendumului recent, de a-i distruge istoria, valorile şi tradiţiile, de a o strivi definitiv. Este cauza vieţii lui şi a succesorilor săi. Ce proletari mânioşi!

Actul de la 24 decembrie ’89 este dovada irefutabilă că tovul Ilici era expert în aplicarea metodelor cominterniste la revoluţie. Pentru că el este acela care a iniţiat, într-un WC de la MApN, actul ilegitim de asasinare a lui Ceauşescu, printr-un tribunal stalinist. După revoluţie, cu televiziunea naţională pe mână, cu un FSN alcătuit din servilii lui cominternişti, a manevrat un popor, naiv, şi a câştigat alegerile cu 70 %.

Marii politicieni analfabeţi şi plagiatori iliescieni au primit undă verde pentru acumularea unor averi incredibile. În perioada mandatelor lui Ilici au avut loc marile devalizări ale economiei, construcţia unei Constituţii şchioape şi a unui cadru normativ imperfect. Aflat în fruntea statului a adus ciuma roşie în administraţie, contribuind  la  prabuşirea standardului nostru de viaţă. Milioane de oamenii au ales pribegia, prin ţări străine, în căutarea bunăstării lor. Personajele din „Guvernul cleptocratic”, stând în spatele deciziei strategice, fac şi desfac, fără neruşinare, iţele unor ţesături bune să le îmbrace doar interesele. Dacă partidele şi serviciile de informaţii, adevărate, le-ar publica biografiile şi CV-urile profesionale vom rămâne cruciţi, la ce vom afla. Infractori roşii cu gulere albe sunt cu miile. Din păcate. Pe toţi aceşti hai-dăi lombrozieni s-au  bazat Iliescu, Roman şi Năstase (deţinutul „model”)  în guvernarea lor.

Puciştii lui Ilici au încercat, cu ajutorul sistemului cleptocraţiei, să reia toată puterea, aruncând în bătălia restauraţiei o menajerie politică imorală, gălăgioasă, arogantă, infatuată, bicisnică, indecentă, antidemocratică şi antieuropeană. Deşi fenomenul corupţiei a atins instituţiile statului, la vârf, Diviziunea pentru apărarea Constituţiei din SRI, se face că nu aude şi nu vede. Unde se află siguranţa statului?  Probabil la Cocargeaua sau sufocată de SISTEM.

Curtea Constituţională, singura instituţie, deocamdată, a Democraţiei, a rămas, ultima, pe metereze. A decis, spunând „нет/nu” puciştilor şi dând un pumn serios, „de dreapta”, tuturor useliştilor de stânga, adică încercării lor, de a reinstaura sovietele în Ţara lui Petre Ţuţea.