Rareori ne este dat sa vedem o publicatie care isi face autocritica. Este vorba despre Adevarul, care recunoaste ca in timpul Mineriadei (din 13 – 15 iunie 1990) si-a mintit cititorii. Este amintit un articol odios, avand titlul „Avem nevoie de liniste, oameni buni!”.
Problema este ca acest lucru este facut de Adevarul cand si-a schimbat complet si garnitura de ziaristi, si patronul. Un patron care pe atunci era un tanar liberal, iar acum este un mogul cu un trecut dubios. Iar Adevarul a mintit si atunci, dar si inainte, si dupa momentul Mineriadei din mai 1990 si minte si acum.
Evenimentul zilei publica un interviu cu regizorul Andrei Ujica, autorul filmului documentar „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. Ujica, mai cunoscut publicului larg ca unul dintre textierii grupului Phoenix, alaturi de Serban Foarta, spune ca, realizand acest film, s-a eliberat de ura pe care i-o purta fostului dictator.
Deputatii au votat ieri Legea lustratiei, iar acum e randul lui Basescu sa o promulge, anunta Gandul. Din pacate, e din cartea aceea, „Dupa 20 de ani”. Multi dintre cei care trebuiau lustrati au facut deja rau Romaniei. Ei si odraslele lor domina acum in buna masura tara noastra. Iar cei care nu sunt astfel si domina Romania sunt in buna masura cei care au facut pactul cu ei. Raul a fost deja facut. Prea tarziu.
Romania libera se intreaba: de ce Legea lustratiei nu-i atinge pe securistii acoperiti? Eu cred ca motivul este foarte simplu: nu toti si-au incheiat misiunile.
Si Sebastian Vladescu este citat de Ziarul financiar explicand defapt de ce este huiduit de organele (de presa ale) mogulilor: pentru ca vrea toti banii de la Rompetrol, via KazMunaiGaz, nu sa incaseze transe. Va dati seama? Vladescu vrea toti banii pe care Romania trebuie sa ii primeasca de la rusi, prin statul kazah, pentru vanzarea Rompetrol, de catre Patriciu, catre KMG.
Mai bine sa ne vorbeasca Riciu despre solutii de acest gen pentru a nu se scadea pensiile, decat despre transformarea Romaniei in raiul evazionistilor, prin amnistie fiscala. Si uite-asa ne-am intors la conu’ Dinu. Ce mica e lumea! .
