BURSA "PRODUCŢIEI DE LIBERTATE" | Ziua Veche
Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Dumitru Iacob în dialog cu Ion Petrescu despre: BURSA „PRODUCŢIEI DE LIBERTATE”

Dumitru Iacob în dialog cu Ion Petrescu despre: BURSA „PRODUCŢIEI DE LIBERTATE”

scris de Ion Petrescu
9 afisari

Dumitru Iacob? Un comunicator cu har. Un profesor universitar cu tact. Nu a impus niciodată nimic… A ştiut să asculte. Nedumeriri pasagere. A obţinut, fără să-şi propună vreo secundă, atenţia auditoriului. Dumitru Iacob este profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, în Bucureşti. Ultima carte, scrisă împreună cu soţia sa, Maria Iacob, a fost Fondul şi forma. O poveste culturală, Tritonic, 2010. Iniţial a fost rezervat faţă de ideea unui dialog atipic. Până când a acceptat discuţia găzduită de cotidianul Ziua Veche. Aşa m-am pomenit în faţa unei… fântâni arteziene – una cu idei!

Dumitru Iacob

Dumitru Iacob

Suntem martorii epuizării unui model de dezvoltare

Ion Petrescu: – Ce se întâmplă cu noi, domnule profesor? Nu mai avem răbdare unii cu alţii, fiecare are monologul propriu, la care nu renunţăm, nici în ruptul capului…Ce se întâmplă cu noi şi cu lumea în care trăim?

Dumitru Iacob: – Avem cu toţii senzaţia că se întâmplă ceva. Şi nu prea ştim ce se petrece. Lumea pare ieşită din ţâţâni! Tonul demnitarilor publici a devenit catastrofic. Oamenii simpli sunt neliniştiţi…Putem ieşi din această ambiguitate? Vom şti ce se întâmplă? Deja pot fi înregistrate unele răspunsuri la acest “ce se întâmplă?” Cel mai tranşant, probabil că îl ştiţi. Ne trimite direct la… sfârşitul lumii.

I.P.: – Dacă ar fi să dau crezare unui cotidian românesc, Sfârşitul lumii va ocoli România – titlu din 22 aprilie 2010. O păcăleală?

D.I.: – Glumiţi. Asistăm, nici mai mult, dar nici mai puţin, la sfârşitul lumii!

I.P.: – Ei, aş!

D.I.: – Nu este vorba despre sfârşitul lumii ca atare. Sau nu este încă despre asta vorba… Ci despre epuizarea lumii cunoscute, a celei cu care suntem obisnuiţi. Suntem cu toţii martorii apusului unui model de dezvoltare. Sigur, unii au anunţat criza capitalismului, drept urmare firească a eşecului socialismului… Eu cred că este mai potrivit să ne gândim la sfârşitul unui model de civilizaţie, la epuizarea forţei propulsoare a acestuia.

I.P.: – Aveţi, în acest sens, o explicaţie privind forţele care asigură combustia societăţii…

D.I.: – Aş pleca de la câteva ecuaţii simple, care definesc geneza şi evoluţia societăţii. Este vorba despre UNELTE, despre OAMENI şi despre viaţa acestora în COMUNITĂŢI. Relaţia practică dintre unelte, oameni şi comunităţi a definit mai multe PRAGURI DE MODERNITATE în istoria civilizaţiei…

Dintotdeauna, uneltele nu au fost atât de productive pe cât ne-am fi dorit. Acest deficit de productivitate s-a surmontat, s-a depăşit, în chip practic, printr-un plus de muncă, a fiecărui om şi prin eforturile mai multor oameni. Un fapt cu efecte semnificative asupra conexiunilor umane, în organizaţiile de muncă şi în comunităţi. La începuturi, fiinţele umane munceau impreună. Pentru că erau forţate să o facă. Prin intermediul biciului. Acesta era folosit, la propriu, ca instrument de agregare…Uneltele fiind slab productive, comunităţile nu-şi puteau alimenta existenţa – după cum se ştie – decât prin folosirea unor oameni drept unelte…

PRIMUL PRAG DE MODERNITATE a lucrat în istorie prin înlocuirea biciului cu BANII. Acest fapt a fost cu putinţă atunci când uneltele au crescut în productivitate. Totul a devenit mai elastic. Aşa a începul lungul marş al omenirii spre o noua modernitate. S-au generat şi s-au manifestat, în drumul spre noua modernitate, câteva orizonturi – cel al uneltelor, definit prin dezideratul productivităţii şi acela al vieţii comunitare, definit prin idealul libertăţii. Oamenii au ieşit din sclavie animaţi de o adevărată şi frumoasă foame de libertate! Între cele două orizonturi a lucrat, în permanenţă, universul banilor, animat de imboldul eficienţei.

Terenul libertăţii

I.P.: – Banii vorbesc, azi, ca şi ieri…

D.I.: Aceasta a fost, în esenţă, ecuaţia civilizaţiei noastre în ultimii mii de ani – uneltele şi nevoia de productivitate, comunitatea şi nevoia de libertate, iar între ele BANII, BANII, BANII…Periodic, au avut loc reaşezări, nuanţări şi reechilibrări, dar “formula” a rămas, în esenţă, neschimbată. Şi asta timp de două-trei milenii. Repet este vorba de modelul nostru de civilizaţie. Nicidecum despre noi ca indivizi, sau generaţie. Este civilizaţia în care s-a născut poporul nostru, în care s-au format practic toate comunităţile care populează azi planeta. Oarecum pe neaşteptate au apărut tot mai multe semne de schimbare. Ca de obicei, înnoirea a început în orizontul uneltelor. A fost de fapt o adevărată schimbare de perspectivă. Prin inteligenţa artificială, cibernetica, prin calculatoarele legate în reţea şi prin Internet, pentru prima dată in istorie, libertatea a devenit o valoare funcţională a muncii.

I.P.: Alvin Toffler scria, în “Şocul viitorului”, că vom ajunge să avem libertatea de a lucra acasă, la computer. Ceea ce s-a şi întâmplat.

D.I.: – Da. Munca a început să se elibereze de servituţile deficitului de productivitate şi a devenit un teren al libertăţii. Nu în sens social, politic, moral – cum oamenii îşi doresc de mii de ani – ci în sens funcţional. Faptul este neaşteptat. Şi, drept urmare, bulversant.

I.P.: – Cu ce consecinţe?

D.I.: – Ample şi profunde. Recapitulăm? În universul uneltelor, nevoia de productivitate, produce un fenomen neaşteptat, nou – libertatea. Un fapt greu de gestionat, de introdus într-o formulă de guvernare. În arealul vieţii comunitare, libertatea – dezideratul tradiţional – acuza dificultăţi uriaşe de definire şi de corelaţie cu starea contextului (cu penuria resurselor mai ales). La orizont se profilează deja uriaşa coliziune dintre libertatea în muncă şi precarităţile libertăţii muncitorului.

I.P.: – Ce se întâmplă cu omul care se simte liber pe Internet?

D.I.: – Va dori, inevitabil, să fie liber şi în viaţa de zi cu zi. Doar Internetul oferă, pentru întâia oară în istorie, libertatea tangibilă, în primul rând la nivel individual. Era promisiunilor deşarte, iresponsabile, ipocrite ş.a.m.d. – s-a incheiat. Profeţii libertăţii şi-au incheiat misiunea. A venit vremea constructorilor.

Noul prag de modernitate

"Prin Internet, pentru prima dată in istorie, libertatea a devenit o valoare funcţională a muncii."

I.P.: – Ce facem cu banii?

D.I.: – Şi în universul banilor are loc un fenomen nou. Dintotdeauna banii au fost un mijlocitor al schimbului de mărfuri şi servicii. Şi o sursă de putere. Între bani şi lucruri a existat, în permanenţă, într-un fel sau altul, o legătură. În ultimele decenii a devenit vizibil – la scara globală – noul fenomen, tendinţa banilor de a se autonomiza. În sens economic. De a se desprinde de lucruri. De a nu mai măsura valoarea acestora. Şi de a se multiplica speculativ. În cele deja afirmate se află atât explicaţia cauzelor, cât şi descrierea, succintă, a modului de manifestare a actualei crize. Una a modelului de civilizaţie. De fapt omenirea se află în faţa unui nou prag de modernitate.

I.P.: – Spre ce ne îndreptăm?

D.I.: – Aş defini situaţia în termeni metaforici. De câteva mii de ani generăm progres tehnologic şi luptăm pentru libertate socială. Suntem pe cale de a dobândi libertatea acolo unde nu ne aşteptam. În muncă. Şi nu ştim ce să facem cu ea! Cum să ne raportăm la acest fapt nou? Bănuim că aceia care au simţit gustul libertăţii în muncă devin mai motivaţi în năzuinţa spre libertatea socială, dar avem dificultăţi în a defini noul orizont al libertăţii sociale şi în a construi relaţia dintre libertate şi dezvoltare.

I.P.: – Cu banii stăm prost…

D.I.: – Cu banii avem mari probleme. Nu pentru că nu îi avem. Ci pentru că banii au luat-o… pe cont propriu. Ei, „făcătorii de bani” se imaginează prima şi singura religie globală. Una care ar putea funcţiona fără credincioşi…. Aceasta este criza. Una genetică. Aşa am crescut. Deci, cam asta se întâmplă…

Comunităţile inteligente

I.P.: Şi ce am putea face?

D.I.: – Răspunsul vine tot de pe…front, adică de pe teren. Să observăm faptele, tendinţele din viaţa de zi cu zi… Cei care au zămislit gândirea şi lumea în reţea, ca univers al muncii, au născut şi reţelele de socializare, au generat comunităţile virtuale. Oamenii au nevoie de viaţa comunitară, pentru că numai în cadrele vieţii comunitare îşi pot proiecta libertatea. Precum albinele, oamenii generează ceea ce le este necesar, generează noi structuri de viaţă comunitară, deoarece structurile tradiţionale sunt nesigure, precare…. În actualele structuri comunitare poţi fi spulberat pe stradă, de către un şofer bezmetic, iar exemplul nu este nici convenţional, nici doar autohton. De mii de ani producem bani. Asta face civilizaţia noastră. Producem bani, în mod direct. Banii sunt stindardul nostru, misiunea noastră, crezul nostru. Dacă ar exista un congres al civilizaţiilor din Calea Lactee – să spunem – cu siguranţă am fi înscrişi în secţia producătorilor de bani. Probabil că nu am fi singurii şi – încă mai probabil – am fi trataţi cu îngăduinţă, precum copiii. În operaţiunea istorică de producere a banilor s-au obţinut şi numeroase produse secundare. Unele catastrofice, precum distrugerea naturii, altele neaşteptate. Şi – potenţial – cu efecte colosale, precum libertarea în muncă. Istoria trebuie schimbată. Trebuie să trecem de la producerea banilor la producerea libertăţii…

I.P.: – Ce ar însemna asta?

D.I.: – Libertatea înseamnă comunităţi vii, reale, inteligente, cu legături puternice între grupuri şi oameni. În asemenea colectivităţi, oamenii şi comunitatea se sprijină, se stimulează şi se apără reciproc. Comunităţile inteligente ştiu să răspundă adecvat momentelor de cumpănă, de criză, ştiu să gestioneze eşecurile şi victoriile. Sunt coezive. Iar libertatea oamenilor se sprijină pe respectarea normei comunitare. Aceasta înseamnă producerea libertăţii, pentru că numai într-o comunitate inteligentă omul poate fi liber. Până acum, construcţia comunitară a fost mai curând spontană, iar atunci când era deliberată a lucrat prin servituţile… patului lui Procust. Istoria ne-a trimis un semnal . Omul poate fi liber. În actul muncii. Poate fi omul liber în întregul vieţii sale? Răspunsul îl vor da generaţiile ce vin. Fiind unul de durată lungă. Dar răspunsul, ca formulare de principiu, trebuie dat. Acum. Nu poate fi amânat, pentru un motiv simplu – boala, criza sunt galopante. Dincolo de criza “datoriilor suverane” se afla criza gândirii.

Calea dezvoltării non-ideologice

"Cei care au zămislit gândirea şi lumea în reţea, ca univers al muncii, au născut şi reţelele de socializare, au generat comunităţile virtuale."

I.P.: – Este o generalizare a încremenirii în proiecte bune doar în trecut! Dar există şi semne ale “lumii noi”, ale societăţii care produce libertatea…

D.I.: – Şi încă numeroase! Eu aş organiza o bursă a “producţiei de libertate”.

I.P.: – Ce să facem cu aceasta?!

D.I.: – Acolo s-ar înregistra şi valoriza iniţiativele comunitare privind generarea inteligentă a libertăţii în viaţa oamenilor. Un exemplu de inţiativă comunitară inteligentă? L-am auzit la radioul din maşină… Şi călătoriile prin Bucureşti sunt bune la ceva… Acum câteva zile, un canal de radio anunţa situaţia dramatică a asistaţilor dintr-o casă de copii, copii cu dizabilităţi, din Drobeta-Turnu Severin. Banii alocaţi nu ajungeau pentru procurarea alimentelor. Copiii se hrăneau mai ales cu legume. Cu puţine legume. Apoi s-a născut răspunsul comunitar. Adolescenţii dintr-un cunoscut colegiu din oraş au aflat, s-au organizat, au pus bani din…banii lor de buzunar, au strâns o sumă consistentă, au cumpărat alimente de pe piaţă şi le-au donat casei de copii. Un adolescent spunea reporterului: “Noi credem că şi ei sunt oameni…” Năucitor! Copiii noştri pot face aşa ceva, pentru alţi copii, aflaţi în suferinţă! Deci mai avem o şansă! Nu suntem pe deplin ticăloşiţi! Faptul că nişte copii pot gândi şi acţiona inteligent, în spiritul inteligenţei comunitare, în folosul altor copii, este motivul principal de optimism. Este cu putinţă şi este de dorit ca opţiunea acestor copii, în copilăria lor de acum, să le rămână în memorie. Şi să rodească în anii maturităţii. Aceasta ar putea fi şansa lumii ce vine.

I.P.: – Deocamdată este atâta ură, invidie, nepăsare, indolenţă în jurul nostru…

D.I.: – Dacă nu vrem să ne întoarcem în peşteri, unde eventual ne vom număra banii, ar trebui să învăţăm să fim oameni. După câteva mii de ani, în civilizaţia banilor, ar trebui să intrăm în aceea a Oamenilor…Pentru aceasta trebuie să producem alte mentalităţi, un alt mod de gândire, alte comportamente culturale. Ar trebui să fim mai puţin inerţiali, în primul rând în gândire. Ar trebui să renunţăm la clişee, la prejudecăţi. Dar despre asta discutăm, poate, altădată.

I.P.: – Deocamdată sub-dezvoltaţii lumii de ieri sunt motoarele dezvoltării în lumea de azi. Săracii de alaltăieri au devenit “puterile emergente” de azi. Ce s-a întâmplat?

D.I.: – Un lucru foarte simplu. Merg mai departe comunităţile care au înţelepciunea să aleagă calea dezvoltării non-ideologice. Motivarea ideologică a dezvoltării este nu numai contraproductivă, dar poate fi şi mortală! Uniunea Sovietică a probat-o în istoria recentă…

Într-un cuvânt, discuţia ideologică te duce pe un drum infundat. Pentru a fi mai scurt si mai clar, China a avut înţelepciunea comunitară de a alege calea dezvoltării non-ideologice.

I.P.: – Am fost la Beijing. Simbolurile comuniste sunt mai peste tot, inclusiv în celebra Piaţă Tiananmen.

D.I.: – Este neimportantă – au spus-o chinezii, după cum se ştie – culoarea pisicii! Importantă este capacitatea pisicii de a prinde şoareci. Iar China de acum dovedeşte o capacitate remarcabilă de a prinde şoareci… Dar dacă vine vremea pisicilor prinse de şoareci mai mari? Atunci cine ne scoate din impas? Ideologiile? Inteligent este să investeşti în instrumente, în tehnologii, în educaţia oamenilor şi în relaţiile dintre ei. Asta, când ai minte şi forţa de a construi comunităţi inteligente. Altcumva, investeşti în ideologii…

Lipseşte discuţia critică…

I.P.: – Stop cadru! Noi, românii, alcătuim o comunitate inteligentă?

D.I.: – Istoria culturală a românilor exprimă fapte reale de inteligenţă comunitară. Altfel, n-ar fi putut avea o istorie măsurată în milenii. Detaşându-ne de ultimii 2.000 de ani şi observând ultimii 20 de ani observăm serioase defecte de inteligenţă comunitară. Tranziţia, reforma au fost abordate în termeni ideologici! Nu în termeni de performanţă socială. Ne-a preocupat foarte mult culoarea pisicii! Dar, în niciun fel, capacitatea pisicii de a prinde şoareci. Paranoia a mers atât de departe, încât în unele momente părea că se preferă moartea pisicii. Decât pisica “altora”, mai bine o “pisică moartă”!

I.P.: – Ce lipseşte în discursul public?

D.I.: Discuţia critică. Lipseşte gândirea critică. Intelectualii sunt cei care prin analiză critică, elaborează soluţiile şi drumul optim. Avem nevoie de intelectuali şi de gândirea critică.

I.P.: – Şansa societăţii noastre unde este?

D.I.: – În primul rând în comunităţi, în comunităţile inteligente, acolo unde oamenii stau de vorbă, comunică. Ei vor să ştie: care este şi cum arată binele comunităţii? Dar şi în comunităţile academice, în universităţi, acolo unde ar fi normal să renască gândirea critică…


19 comentarii

Radjasiha 23-11-2011 - 18:28

Acesta e adevarul si calea.
Promovarea acestui gen de interviu.

Pribeagul 23-11-2011 - 23:39

Pe scurt:

Intradevar, o discutie intresesanta, idei stralucite, concluzii… discutabile.

– “epuizarea lumii cunoscute… martorii apusului unui model de dezvoltare. …să ne gândim la sfârşitul unui model de civilizaţie, la epuizarea forţei propulsoare a acestuia.”
– “câteva orizonturi – cel al uneltelor, definit prin dezideratul productivităţii şi acela al vieţii comunitare, definit prin idealul libertăţii.”
– „Prin inteligenţa artificială, cibernetica, prin calculatoarele legate în reţea şi prin Internet, pentru prima dată in istorie, libertatea a devenit o valoare funcţională a muncii.

I.P.: – Alvin Toffler scria, în “Şocul viitorului”, că vom ajunge să avem libertatea de a lucra acasă, la computer. Ceea ce s-a şi întâmplat.”

Dar:

– “La orizont se profilează deja uriaşa coliziune dintre libertatea în muncă şi precarităţile libertăţii muncitorului.”

– “tendinţa banilor de a se autonomiza. În sens economic.”
– “De câteva mii de ani generăm progres tehnologic şi luptăm pentru libertate socială. Suntem pe cale de a dobândi libertatea acolo unde nu ne aşteptam. În muncă.” + “Omul poate fi liber. În actul muncii.” 🙂 🙂
– “Oamenii au nevoie de viaţa comunitară, pentru că numai în cadrele vieţii comunitare îşi pot proiecta libertatea. “ 🙂
– “Năucitor! Copiii noştri pot face aşa ceva, pentru alţi copii, aflaţi în suferinţă! Deci mai avem o şansă! Nu suntem pe deplin ticăloşiţi!”

Dar, acest lucru se intimpla in timp ce alti copii, gen de-ai lui Buzoianu, prapadesc milioane de euro pe fel de fel de luxuri stupide.

Corect: “Paranoia…” ne-a pierdut pentru moment.

Am trecut azi pe la o banaca. A venit vorba de credite de refinantare. Vorbind de funie in casa spinzuratului, am avansat ideea ca in timp ce statele de prima mina se codesc, pentru a nu intra in faliment, sa ia credite cu 7%, romanii s-au nenorocit platind dobinzi de 20%. Mi s-a argumentat ca si bancile au platit dobinzi mari pentru depozite.

Mi se pare ca situatia prezentata ilustreaza perfect una din sursele nenorocirii noastre. Banii ar trebui sa fie doar lubrifiant pentru mecanismele economico-sociale. In loc de acesta, bancile au devenit un mecanism care prin dobinzi iau de la cei mai putin avuti – care cauta sa-si gaseasca libertatea in munca 🙂 – si, prin dobinzi la depozite, dau la cei bogati, care-si gasesc libertatea manevrind banii in conditii oneroase, lipsind angrenajele economico-sociale de lubrifiantul necesar bunei functionari. Fara masuri potrivite mecanismele respective n-au alta sansa decit de a se gripa.

Sansa omenirii este ca miscarile sociale ale oamenilor constienti de drumul ales spre libertate vor sfarma alianta diabolica intre politicieni si bancheri, stapinii si asupritorii nostri.

nimeni 25-11-2011 - 09:43

Sansa omenirii este ca miscarile sociale ale oamenilor constienti de drumul ales spre libertate vor sfarma alianta diabolica intre politicieni si bancheri, stapinii si asupritorii nostri.

as adauga faptul ca este singura sansa.

BULA 25-11-2011 - 09:59

Nu este nici o sansa. Este la fel de improbabil sa se intample ce ziceti, ca trecerea caldurii de la corpul rece la cel cald, de la sine.

simiondantm 25-11-2011 - 10:27

un fine, tu faci parte din trupa celor optimisti.
adica pesimistul spune ca mai rau nu se poate, optimistul spune ca se poate!

asta-i cheia bula. increngatura financiar-politica.
eu sunt optimist. se poate rupe. si se poate rupe fie si din faptul ca-si da singura cu stangu-n dreptu.

nimeni 25-11-2011 - 10:34

esti optimist . adica fata de pesimistul care spune ca mai rau nu se poate, optimistul spune ca se poate.

increngatura financiar-poltica se va rupe. fie si pentru faptul ca-si da singura cu stangu-n dreptu.

cat despre cenzurarea mesajelor, nu cred ca te cenzureaza careva. probabil ai gresit la taste . eu am incercat sa postez utilizand un nickname al fostului forum, si nu a aparut mesajul. deci, probabil ai gresit tu ceva.

BULA 25-11-2011 - 16:44

Am postat ieri un mesaj si dupa ce aparut pe forum l-au scos.

remi 25-11-2011 - 11:48

Nu uita ca au fost destule rascoale,revolutii ,revolte in ultimii 2000 de ani.Nu ride,dar ne putem intoarce la o nou ,,orinduire egalitarista”.Sanse sunt,dar mici deocamdata…..Bogatii lumii au bani si putere,inca ,dar directia de urmat e necunoscuta.Arabii din golf(monarhiile) au aruncat cu bani in prostime si au calmat spiritele doritorilor de libertate si democratie.Celelalte tari care au pierdut puterea erau toate republici…Urmeaza Siria(tot o republica).Deci monarhiile s-au adaptat la schimbare mai usor.Trebuie invatat ceva din asta…..Sa nu spuneti ca arabii prefera un stapin bun si iubitor si europenii prefera libertatea….Ca arabi sunt si ceilalti(si Gadaffi se comporta ca un rege,dar nu era…) care au dobindit libertatea, democratia,etc Daca chinezii gusta libertatea informationala(au inceput !!) vor elimina si ei sistemul comunist.Si lozinca,,o tara doua sisteme” se va transforma in ,,o tara,un sistem,capitalist”.

Salut 25-11-2011 - 17:46

Nu mai are demult nici o relevanta viziunea duala capitalism vs socialism. Cu exceptia propagandei.
O sa-ti dau un exemplu simplu, logic ca sa intelegi in ce infundatura te baga o astfel de viziune:
1) – China reprezinta 90% din socialismul ramas in lume. Rotunjind, putem aprecia ca, sistemul socialist este reprezentat de China.
2) – China este singura economie majora a lumii neafectata de criza

Concluzia afirmatiilor 1) si 2) – prin viziunea dualista simplista capitalism vs socialism – e ca sistemul socialist e mai bun.

Concluzia este evident falsa, nu din considerente ideologice ci prin prisma faptului ca afirmatia nr 1) foarte relativa si chiar incorecta in anumite aspecte.
(Scopul nu este sa fac o analiza a economiei chineze ci doar sa demonstrez falsitatea analizelor care au ideologiile ca punct de plecare, asa ca ma opresc aici )

La fel se intampla si in cazul monarhii vs republica, dar nu mai pierd timpul cu alta demonstratie.

Se pune problema: cum acomodezi o populatie in continua crestere cu o planeta cu resurse limitate?

Raspunsul este simplu: la resurse nu mai ai cum sa umbli; ai atins deja maximul exploatabil, deci lucrezi la populatie. Trebuie sa determini fie scaderea ei, fie stagnarea. Nici metode nu ai prea multe la dispozitie:
-razboi sau provocarea intentionata de cataclisme care sa duca la scaderea brusca a populatiei.
-controlul natalitatii
-alte metode care nu prea au de-a face cu umanitatea, de aceea n-o sa le discut.

Prima metoda are dezavantajul ca poti sa ajungi in situatia in care iti micsorezi accesul la resurse, multe dintre ele devenind indisponibile pentru o perioada indefinita de timp.

A doua metoda necesita timp si nu e prea sigura. (spre exemplu, China a introdus controlul natalitatii acum vreo trei decenii, dar in toata perioada asta, populatia ei a crescut cu vreo 400 de milioane – aprox30%). Totusi, e clar ca e singura metoda acceptabila dpdv uman, deci trebuie rafinata si facuta operationala. Asta inseamna TIMP.

Cum obtii acest timp?

Simplu: reanalizezi distributia actuala a resurselor si faci o mai buna distributie. (despre asta, in alta postare)

Salut 25-11-2011 - 18:02

Duplicate comment detected; it looks as though you’ve already said that!

====================

Pai daca am mai postat o data asta, dati drumul la postare. Cat va ia ca sa vedeti ca nu contine injurii si ce mai cautati voi pe acolo?

In schimb, daca va deranjeaza ideile de acolo, stergeti postarea, nu-mi pasa, dar fiti consecventi si stergeti si articolul de fond pentru ca ideile sunt asemanatoare.

urbos 25-11-2011 - 18:54

Pentru cel care conteaza doar cum isi umple burta, ca animalul, conteaza cifrele.
Problema esentiala in opozitia sistemelor politice nu tine de economie, ci de libertate. Sistemul capitalist, asociat liberalismului economic este expresia unor principii de baza ce privesc raportul dintre cetatean si stat, felul in care e conceput statul. Asa ca exista o prapastie clara intre societatile in care statul controleaza si este vazut ca fiind deasupra cetateanul si cele in care statul slujeste cetateanului. Premisele sint total opuse.
Bineinteles, diferentele sint intre oamenii, unii care au o mentalitate de turma si accepta puscaria si altii care nu.

Salut 25-11-2011 - 19:46

@remi

Despre distributia resurselor si rezultatelor muncii:

Voi incepe prin alt exemplu:

Sunt convins ca indexul Gini (de la numele inventatorului italian) este un concept usor de recunoscut. Totusi, pentru cei care nu sunt familiari cu el, voi preciza ca acest index reprezinta o masura a distributiei bogatiei in interiorul unei populatii (deobicei se calculeaza la nivel de tara). Valorile sunt cuprinse intre 0.00 (ceea ce ar reprezenta o distributie perfect egala) si 1.00 (o distributie perfect inechitabila, in sensul ca un singur individ din societate s-ar bucura de rezultatele activitatii intregii societati). Evident ca valorile de extrema sunt PUR teoretice, dar trebuie retinut faptul ca o valoare mai mica indica o distributie mai egala iar o valoare mai mare o distributie mai inechitabila.
Indexul Gini a fost considerat destul de important in analizele economice ca sa fie pus alaturi de PNB sau PNB/locuitor ca si indicator.

Daca te uiti pe site-ul CIA, Factbook, vei constata cu usurinta ca cel mai mic index Gini (reprezentand) cea mai putin inechitabila distributie il are…Suedia. Asadar nu China, nu Vietnamul, nu Cuba, ci…Suedia. Tara capitalista.

Oups, pai nu trazneste asta teoria conform careia socialismul nu genereaza bogatie dar macar imparte saracia in mod egal? Daca mai pui si faptul ca cea mai mare economie in continua dezvoltare, aproape neafectata de criza este economia chineza, tara socialista (presupusa a genera saracie, asta invatam la “capitalismul stiintific,” nu-i asa?) te trezesti complet derutat. S-a intors lumea cu susul in jos?

Eu spun ca nu. Lumea e mult mai complexa decat vor unii sa ne lase sa intelegem conducandu-ne pe piste false, punandu-ne ochelari de cal ideologici de tipul capitalism vs socialism. Unii o fac din interes, unii o fac doar din prostie pura, pentru simplul fapt ca acolo, la lectia aia, le-a stat ceasul.
Hai sa-i lasam in interesul sau prostia lor si sa deschidem ochii.

Ciu Huhu 25-11-2011 - 19:57

Daca vrei sa-ti fie citite postarile scurteaza-le, Pribeagule!

BULA 25-11-2011 - 06:53

De ce mi-ati sters comentariul ? A deranjat adevarul ? Anumite idei exprimate nu trebuia sa ajunga la altii ?

remi 25-11-2011 - 11:33

De multe ori omenirea a trecut prin perioade grele.Groaznic de grele.Amintiti-va de cei 500 de ,,anii negrii ai civilizatiei”,cind lumea civilizata a avut un regres nemaintilnit.Anii 476(cadera imperiului roman) si anii 1000(aparitia regatelor iv vestul Europei).Singurele ,,zone ” unde mai era civilizatie erau biserica catolica si imperiul bizantin(ca stat,ca biserica estica nu a pastrat civilizatia si progresul tehnologic).
Azi intilnim un alt fel de criza al omenirii.Sa speram ca o vom depasi(cine stie !!!),dar daca dureaza sute de ani???Razboaiele vor hotari- chiar daca nu si le doreste aproape nimeni-ce forma va avea omenirea.Probabil forma si chipul invingatorilor !Dreptate si egalitate ,sigur nu va fi.Cind vor intel;ege si miliardarii ca fara prostime nu vor mai putea exista va fi un pas inainte.Cind va fi pus si in practica?Nu stim ,inca.Atit timp cind miliardarii sunt din ce in ce mai bogati… !!!Trebuie sa l-i se intimple si lor ceva…Daca nu le scade averea macar sa le scada putere de decizie,ceva tot se va intimpla.
Istoria ne arata ca au condus la inceput cei mai puternic fizic,apoi cei mai isteti,apoi cei ce detineau terenuri,dupa aceea cei care avea fabrici,acum cei care detin bancile….Sa speram ca vor conduce in viitor cei care vor impaca capra cu varza.Adica expoatatorii(bancheri+politicieni) cu ,,oamenii liberi” ,sau mai corect spus expoatatii.

Paul din Ohio 25-11-2011 - 21:07

Mai remi, Chiar si rusii tai sunt cufundati in criza asta “a omenirii”? Si miliardarii lor mafioti?

BULA 26-11-2011 - 06:40

Paulica, ia-ti draga medicamentul de linistire. Bea ceai de tei. Ai o obsesie, cu rusii. Necazul vostru vine de la China si din SUA, de la familiile de bogatani care va controleaza tara si care au impus transferul (gratuit) de tehnologie in China.
Dar degeaba ma fortez sa te luminez la cap, ca tu ai o psihoza cu KGB-ul.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult