Când e vorba despre apă, România stă, sau stătea bine. La noi apa nu a lipsit niciodată nici din pământ, nici din proverbe. Până acum! ”Apa trece, pietrele rămân”, ”apa și gura lumii nu le poți opri”, ”ulciorul nu merge de multe ori la apă”, sângele apă nu se face”, sunt doar câteva din mostrele de înțelepciune populară tradiționale în care apa mustește. Este adevărat, unele încep să își cam piardă valabilitatea, căci totuși nimic nu este veșnic, nici veșnicia. În fostele canale de irigații nu au mai rămas nici apa nici dalele, ulciorul corupției a mers și merge la apă de 35 de ani la noi, sângele românilor s-a diluat și la propriu și la figurat la cote alarmante, așa că nu știu ce se va mai alege de apa noastră, mai ales cu cracările austriece. Și totuși un proverb legat de apă se menține în top și refuză să cedeze. E vorba de cel care vorbește despre îmbătatul cu apă rece. Nu renunțăm noi la acest obicei nici dacă ne pici cu ceară. Probabil acest obicei are rădăcini ancestrale, încă de pe vremea când Burebista tăia viile și bravii noștri daci nu mai aveau cu ce se îmbăta, decât cu apă, că popoarele migratoare încă nu veniseră cu alambicurile. Oricare ar fi cauza, efectele s-au păstrat, românii noștri nu au renunțat la acest obicei și ori de câte ori trec prin situații de criză, se turmentează la greu cu apă rece.
Politic, de 35 de ani, după fiecare rundă de alegeri, deși la conducerea țării vin aceleași partide, cu aceiași papagali la conducere, aceiași primari, aceiași parlamentari, aceleași promisiuni, aceleași ”reforme”, aceleași legi blegi, handicapate, românii trag speranță că o vor duce mai bine, iar televiziunile ne prezintă totul în roz bombon, pentru că la fiecare tur electoral, cei care câștigă cel mai mult sunt cei din presă care sunt plătiți împărătește pentru a promova campaniile îmbătătoare ale partidelor și candidaților lor.
De 20 de ani, aceleași partide politice componente ale guvernelor și parlamentelor aflate la conducere, au distrus și dezmembrat efectiv sistemul de apărare națională, îmbătându-se cu articolul 5 din Tratatul NATO, fără a sesiza sau trecând conștient peste faptul că acesta nu angajează pe nimeni cu nimic, doar menționează dreptul fiecărei națiuni membre de a decide ce va face în caz că una din acestea este atacată. Dar în mintea lor și a analfabeților susținători ai acestui ”argument”, articolul 5 ” ne asigură securitatea”. Brrrr, asta nu e apă rece, e gheață în stare pură, dacă o mai consumăm mult, rămânem fără dinți.
Pe plan sportiv apa rece poate fi benefică, pentru că viața sportivă nu ar trebui să facă casă bună cu alcoholul. Dar, asta este valabilă doar la marile cluburi, sau marii profesioniști ai sportului. La noi sportul mai merge și cu o berică, cu un Alexandrion, un Johnny Walker, dar bețiile cele mai mari se fac tot cu apă rece.
De ani buni România nu s-a mai calificat la fotbal la un campionat mondial, am reușit anul trecut o calificare la europene, am intrat în grupe și gata beția, nu ne mai ajungea nimeni la nas, aveam o nouă generație,”de suflet”, căci prețul aurului crescuse prea mult. După o serie de ”eșece” însă, s-a schimbat antrenorul, a venit cel mai titrat antrenor român, eu credeam că va schimba ceva, dar nu a schimbat nimic, nici echipa, nici licoarea. Eu nu mai înțeleg cine face echipa și pe ce criterii. Se face selecția doar în funcție de numărul de selecții anterioare, de numele jucătorilor, de interesele samsarilor care”gestionează” transferurile sau de ordinele primite de la federație? Spun asta pentru că nu văd cum poți pune în poartă, un portar care nu a jucat de luni de zile, oricât de bine ar fi apărat el acum 20 de ani, mai ales într-un meci amical care nu suportă niciun risc, și nu încerci sau dai șanse altuia? Cum poți păstra în echipă niște jucători care nu fac nimic la echipele lor de club și ții pe bară jucători care înscriu aproape la fiecare joc? Chestia cu”joacă la echipe mari” nu ține, căci degeaba joacă câte 10 minute sau stă accidentat câte unul la o echipă mare dacă pe teren nu face nimic. Am căzut pe spate când am citit că mister Lucescu îi ruga pe Ianis Hagi să intre să joace la Rapid, ca să îl poată selecționa. Trec peste faptul că Hagi junior este o gogoașă fâsâită, care la fiecare contact cerșește lovitură liberă pentru că a afost atins un”os” regesc, și mă întreb cum te poți umili în halul ăsta rugându-te de un jucător fără rezultate, fără valoare, să joace, numai pentru că poartă un nume care înseamnă ceva în fotbal?? Dar poate fi înțeles, are și el un fiu care poartă un nume. E drept, Luce Junior, ca antrenor este cu 10 clase peste Ianis jucător.
Cert este că declarațiile lui Mircea Lucescu sunt impardonabile iar consumul de apă rece provoacă mahmureală. Iată ce declară pentru a-și justifica alegerile:” Nu se vine așa la echipa națională, sunt relatii de joc construite de-a lungul anilor…” și” Trebuie să câștigăm având în vedere că în spatele nostru se află o armată de suporteri.” Bă ești beat? Păi ce armata de suporteri intră pe teren? Și ce, ceilalți nu au suporteri, mai ales la ei acasă? Mircică, te știam om cu capul pe umeri.
Dar nu numai el bea apă rece. Marius Marin dă și el cu bățul în baltă: ”Pot spune că noi suntem favoriți pentru că ultimele 3 jocuri, noi le-am câștigat pe toate și cred că de la asta trebuie să plecăm, de la spiritul de echipă…„ Deci pentru domnul Marin nu e nevoie să te pregătești, să pui osul la treabă, să depui efort, să știi să joci fotbal, dacă ai palmares pozitiv și spirit de echipă, meciul e ca și câștigat. Cu o asemenea mentalitate nu e de mirare că avem 6 puncte din 4 meciuri sau că ne-a bătut Canada, o echipă”puternică”, cum se justifica ”Il Luce”.
Iar acest”spirit”, moralizator și îmbătător este promovat și susținut la greu de televiziuni care dau și ele cât pot: ”Selecționarul știe exact de unde poate veni pericolul”,”În iunie Tănase și Man marcau golurile noastre la București…”
Și pentru că Mister a vorbit despre armata de suporteri, o să pomenesc și eu ceva despre armata”de rezervă”a României.
Ca să nu creadă cineva că militarii români fac notă aparte și nu sunt trup și suflet din poporul român, uite că și galonații din armată beau apă rece și vorbesc pe nas.
Cu ceva timp în urmă, o voce dintr-un sindicat al polițiștilor se declara ”surprinsă” de declarațiile clasei politice, ale unor lideri din partidele de la guvernare, care vorbeau despre necesitatea unor măsuri de reducere a cheltuielilor cu pensiile militare, similare celor propuse, dar încă nu impuse, magistraților. Era foarte surprinsă vocea din FSNPPC că se gândește cineva să taie din pensiile militarilor. Bine, dar asta se face de 15 ani, domnul respectiv ce a făcut până acuma a dormit? Ce o fi visat, dublarea pensiilor militare? Doamne Ferește!
Un alt lider, de la o altă structură asociativă, de data asta a MApN, trimite scrisori și propuneri de modificare legislativă, unor comisii și instituții cu atribuțiuni legislative, sperând sau visând că va ține cineva cont de ele. Trec peste faptul că destinatarii nu au niciun fel de putere, căci ei doar execută ordinele venite de la liderii de partid, guvern sau președinție, că există niște decizii ale CCR care sunt expres contrare propunerilor făcute de dumnealor și mă întreb când vom reuși să învățăm din experiența proprie, că din a altora nici gând.
Iar bomboana pe colivă, o pune nimeni altul decât regele ”bețivilor” (normal că al celor care se îmbată cu apă rece) dar eu l-aș numi mai degrabă ”cârciumarul” pensionarilor militari, căci de 15 ani își adapă neîncetat cu apă rece semenii, de mă întreb cum de se mai țin pe picioare. Președintele SCMD, al societății civile și al altor câteva comitete și comiții, a trimis o scrisorică domnului Trump, scrisorică în care solicită ”nu ajutor ci un dialog onest cu atasatul dvs. militar in România, indiferent carui serviciu ii apartine si sub ce acoperire functioneaza in cadrul ambasadei. Nu mai pomenesc de preambulul documentului, care scoate în evidență măreția activităților organizate de solicitant, că nu are rost. Eu știu că toate ambasadele din toate țările sunt împănate cu oameni ai serviciilor secrete, nu doar din externe ci și din cele naționale, care se încalecă unele pe altele, dar acest lucru, știut de toți, nu este oficial pomenit și nu e de bon-ton să faci referire la acest aspect, însă mister ”D” nu doar că face o gafă diplomatică într-un document oficial și public, dar își face și un deserviciu, căci menționând acest aspect, practic învinuiește SUA că folosește oameni acoperiți în misiuni diplomatice. Eu mai știu și că practic autorul ”scrisorii de amor” a vrut să arate că ”el știe totul”, dar trece cu vederea, dar totuși dă dovadă de multă prostie și o megalomania fără margini. Oare el chiar crede că îi va băga cineva în seamă elucubrațiile? Și îi mai dă și termen de răspuns domnului Trump, până pe 25 Octombrie că altfel, face ce a făcut tata. Oare cât de”onest” ar putea fi un dialog cu ”reprezentantul unui serviciu secret, indiferent care” acoperit sub titlul de atașat militar și despre ce ar putea vorbi ei doi? Ar fi o discuție așa, de la acoperit la acoperit?
Nu cumva asistăm, și nu e prima oară, la o nouă acțiune de PR, o nouă beție cu apă rece doar așa ca să vadă lumea că nu stăm degeaba?
S-a umplut țara de armate îmbătate cu apă rece, ne facem de râs, altă dată militarii erau renumiți pentru rezistența lor la chefuri cu licori aromatice, acuma dintr-un pahar cu apă rece suntem sub masă. Unde sunt vremurile de altă data???
