Insolventa – cum sa dai o teapa legal

Legile insolventei au devenit o culegere de metode „brevetate” de fraudat partenerii de afaceri, angajatii si mai ales statul, fara sa risti sa intri la puscarie. Azi prezentam un prim episod despre aceasta mare manevra acoperita legal care saraceste mii de oameni si imbogateste doar cativa „baieti destepti”.

Fenomenul insolventei – propagat cu viteza jocurilor piramidale de trista amintire – a devenit una din principalele cauze ale actualului blocajului economic din tara si constituie o lovitura sub centura data mediului de afaceri si bugetului de stat. Conform cifrelor vehiculate pe piata financiara, daca pe 2008 (cand nu se stia de criza) au existat circa 14.000 de firme intrate in insolventa, anul trecut s-au declarat peste 23.000. Iar pe 2010 putem asista la o explozie si mai mare. In prezent, pentru cei care nu cunosc, fenomenul este generat, chipurile, exclusiv de criza sau incompetenta managerilor societatilor comerciale. In realitate, el se datoreaza intr-o buna masura si legilor strambe, date cu dedicatie, fortate de grupuri de interese care au intuit din timp ce se va intampla. Gravele lacune din pachetul de legi al insolventei legiferate din 2006 incoace, au deschis o adevarata Cutie a Pandorei, devenind pentru unii cea mai buna cale prin care sa dai teapa partenerilor de afaceri, angajatilor si statului. Fara sa raspunzi.

Artizanul dezastrului: Arin Stanescu, alias Alie Shalev

Jungla falimentelor care a paralizat economia si instantele de judecata specializate, a devenit mana cereasca pentru vestitul Arin Octav Stanescu, cel care controleaza toate lichidarile, gratie unor legi abil mesterite in laboratoarele Uniunii sale. Afacerea falimentelor aduce zeci de milioane de euro anual mai ales pe timp de criza. Pentru cine nu stie, Arin Octav Stanescu este presedintele lichidatorilor din Romania (mai precis al UNPIR – Uniunea Nationala a Practicienilor de Insolventa din Romania). Personajul are dubla cetatenie – mai detine un pasaport israelian unde figureaza cu numele Arie Shalev. Legea nr. 85/2006 a insolventei si alte acte normative ce i-au urmat, pentru care Arin Stanescu si acolitii acestuia s-au dat de ceasul mortii, au trecut ca prin branza in Parlament.

Arin Octav Stanescu este de ani de zile partener cu avocatul Calin Andrei Zamfirescu, fost pana acum un an, doi presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.  Amandoi au fost parteneri in SC RVA Reconversie si Valorificare Active SA, botezata apoi Moore Stevens SA si apoi ZTS Consultanta si Management SRL. Parteneriatul celor doi explica de ce in prezent lichidatorii (intitulati mai nou: practicieni in insolventa) pot fi si avocati in acelasi timp, spre deosebire de alte segmente auxiliare justitiei, care nu au acest drept. Cei doi trag foloasele din marile lichidari din Romania atat prin zona avocatilor, cat si prin cea a practicienilor in insolventa, mai cu seama din 2006 de cand actuala Putere le-a facut cadou legile mult dorite (in special OUG nr. 86/2006, emisa cu ajutorul ex-ministresei Monica Macovei si Calin Popescu Tariceanu, prin care a fost pus la dispozitia asociatiei UNPIR imensul „fond de lichidare” rezultat dintr-un insemnat procent al taxelor de la registrul comertului, fond din care se vor infrupta toti lichidatorii). Tandemul Stanescu – Zamfirescu are conexiuni directe la varful Puterii. Ginerele lui Zamfirescu este nimeni altul decat actualul ministru al Justitiei, Catalin Marian Predoiu, care indiferent ce guvern pleaca sau vine,  ramane pe pozitie. E de stiut ca din august 2009 incoace cei doi au intuit turnura pe care o vor lua falimentele in Romania. Astfel, casa de avocatura „Zamfirescu – Racoti – Predoiu” dadea, inca din vara trecuta, anunturi febrile de recrutare de avocati, inclusiv stagiari si chiar aspiranti, pentru domeniul insolventei. Arin Stanescu si Calin Zamfirescu au fost implicati in lichidarea marilor banci devalizate ale tarii: Columna, Bankoop, Albina, Dacia Felix si BIR. Pentru jaful de la BIR cei doi s-au ales cu calitatea de invinuiti, fiind pusi sub urmarire penala de catre DNA la 21.02.2007 pentru infractiuni de coruptie (vezi facsimil). Ulterior, inceperea urmaririi penale a fost anulata, cei doi fiind redati societatii neprihaniti.

„Sifonarea” banilor

Gratie legilor strambe ale insolventei, companiile romane au inceput sa abuzeze peste poate de beneficiile  pe care ti le poate aduce a stare incapacitate de plata.

Inventivitatea afaceristilor romani in a pune in practica miraculoasa formula „sunt in incapacitate de plata” este foarte diversa. Daca mai pun si de un blat cu administratorul judiciar/lichidatorul care ti se numeste in dosar, poti sa faci ce vrei, fara frica.

Prima miscare pentru a evita obligarea la plata datoriilor e ca firma falita sa-si ceara singura la tribunal insolventa. Din momentul acela toate datoriile ingheata, nimeni nu mai poate cere dobanzi, penalitati ori sa te dea in judecata pentru daunele pe care i le-ai provocat prin neonorarea  obligatii contractuale. Urmeaza „sifonarea” ultimelor resurse, in cadrul asa-ziselor cheltuieli curente, de intretinere a patrimoniului sau de reorganizare. Sub obladuirea administratorului judiciar, piesele de invetar (bunuri, masini) se vand pe nimica toata prin asa-zise licitatii pe care nimeni nu le controleaza, ca nu se anunta si nimeni nu stie, pentru a se face rost de lichiditati pentru platile curente. De regula bunurile sunt cumparate de cercuri apropiate. Se mai inventeaza fel de fel de cheltuieli de deplasari prin tara sau plati catre diferite servicii sau angajati care lucreaza la „salvarea afacerii”. In fapt se platesc fictiv numerosi angajati care apar doar pe hartie. Sunt sume mici, individual nu se baga de seama la o verificare standart, dar lunar se „sifoneaza” astfel sume importante, functie de dimensiunile societati intrate in insolventa.

In multe cazuri, firmele pentru care instanta a aprobat deschiderea insolventei isi mentin propriul administrator in functie. Adica pe cel care a dus societatea la dezastru si a dat teapa atator clienti. Conform legii, administratorul special (adica directorul incompetent sau rau-voitor) nu poate face nimic fara aprobarea administratorului judiciar si a judecatorului sindic. Dar aste e doar pe hartie, pentru fraieri.

Statul si bancile, victimele perfecte

O metoda la scara mare este evitarea platii TVA-ului in tranzactiile internationale (cu precadere din UE). Insolventa devine in aceste cazuri metoda perfecta pentru evaziune fiscala. Se infiinteaza firme, care functioneaza cateva luni, opereaza tranzactii mari intracomunitare, dupa care dau bir cu fugitii. Cesioneaza firma unui batranel iresponsabil sau  unui „boschetar” fara nicio avere si domiciliu stabil, ce nu pot fi urmariti, iar statul ramane cu buzele umflate pentru ca firma plina de datorii s-a cerut singura in insolventa. La acest capitol, este inexplicabil de ce, dupa atatia ani, statul nu interzice cesionarea de parti sociale/actiuni, fara obligativitatea eliberarii unor certificate fiscale (ca la imobile si masini) care sa interzica asemenea tranzactii daca nu esti pe zero cu datoriile.

Creditele bancare sunt o alta tinta a „specialistilor” in insolventa. Contracteaza credite cat mai mari de la banci (care desi au metode de verificare a unui client, nu pot prevede frauda sau starea de insolventa) dupa care fac plati pe unde stiu ei sa traga banii mai bine, iar cand golesc conturile firmei dau fuga la tribunal si isi cer singuri insolventa. Recordul atins recent la o astfel de manopera este de 110 milioane euro, lovitura data de o singura firma unui grup de cinci banci.

Sclavia mascata

Unul dintre efectele cele mai nocive ale lacunelor din legile insolventei este posibilitatea pentru angajator de a trage teapa propriilor angajati, dar si bugetului de stat al asigurarilor sociale. Cu efectul unor teribile drame sociale. In ultima vreme, mii de oameni au fost concediati ca efect al insolventei si trimisi acasa fara plata salariilor compensatorii si a drepturilor salariale pe mai multe luni. In mod normal, vinovatii ar trebui sa faca puscarie pentru asemenea situatii, pentru ca au pacalit lumea si nu au luat masuri de anuntare din timp a instantei de judecata asupra starii de insolventa (chiar de cand aparea ca iminenta). Din nou legea insolventei e protectiva, iar salariatii inselati (care au fost folositi luni in sir pe post de sclavi de catre administratorii care stiau ca n-au cu ce plati) sunt nevoiti sa astepte ani de zile prin instanta, pana se imparte masa credala. Asteapta la mana unui lichidator si a unui judecator sindic (care de multe ori „fac echipa”), pentru ca nu-si pot face dreptate in instantele de litigii de munca datorita unui aberant articol 36, introdus dinadins in Legea insolventei nr. 85/2006, conform caruia: „De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Daca sunteti un om de afaceri sau un salariat care a intrat pe mana lichidatorilor si a ramas cu buza umflata, iti asteptatm povestea pe desk@ziuaveche.ro