Ce este armata? Când am intrat eu în armată se spunea că e brațul înarmat al poporului. Suna bombastic într-o țară în care oamenii își foloseau brațele pentru a munci. Pentru mine s-a aprins primul bec legat de rolul armatei atunci când am fost adunați pe platoul regimentului și am fost puși să scandam ”vom munci și vom lupta, pacea o vom apăra”, pentru că România semnase nu știu ce tratat prin care se obliga să reducă forțele armate. Atunci trupele de grănicei au trecut în subordinea MAI, deci România își redusese substantial forțele armate. A fost pentru mine primul semnal că nimic nu este ceea ce pare să fie, că în numele unor principii sau initiative frumoase se fac jocuri murdare. Atunci am înțeles sensul filosofic, nu doar pe cel chimic, al principiului conservării materiei, al lui Lavoisier.
Au urmat și alte ”transformări” ale societății și armatei, pe care unii astăzi le ”povestesc” din auzite, pe măsură ce cei care le-au trăit părăsesc scena pe cale mai mult sau mai puțin naturață, dar intens susțintă de politicile naționale și europene. În curând cei care au apucat să cunoască toate aceste transformări și să le înțeleagă mecanismul și interesele, care ar putea să le povestească fără patimă și fără parti-pris uri spre cunoștința noilor veniți, își vor pierde ori viața, ori cheful de a mai spune ceva unei sociatăți din ce în ce mai indiferente, mai obediente, mai inculte și mai sinucigașe. Desigur, cea mai mare ”transformare” a societății și armatei a avut loc în decembrie 1989, când România a ales calea democrației capitaliste prin care mai trecuse odată și care mai fusese odată condamnată și decapitată. A venit astfel rândul democrației socialiste să fie decapitată și blamată. Adevărul este că nu s-a schimbat nimic, doar soarta și viața românilor, propaganda a rămas aceeași, au avut loc”transformări” declarative, orientări din pix, strategii de plastelină, dar năravurile clasei politice și chiar oamenii au rămas aceiași. Cum să modifici o țară, cu oamenii vechiului regim la butoane? Numai un idiot poate crede că așa ceva e posibil cu adevărat. Copii șefilor noștri au devenit șefii copiilor noștri, foștii nomenclaturiști s-au mutat din partidul unic în multitudinea de partide nou apărute, carul la care trăgeau românii de povară nu se mai mână cu hăis și cea, acum avem căruță cu coviltir multicolor și suntem mânați cu ”yeaaah” și ”uoooooo”. Am evoluat, ni se pare că mergem în cu totul altă direcție, dar nu ai cum să îți dai seama unde mergi, câtă vreme mergi cu ochii legați.
M-am bucurat când a plecat Ceaușescu, m-am întristat când a fost asasinat, nu pentru că îl iubeam nețărmurit, ci pentru că am asistat la cel mai abject și nedrept proces, nici al lui Antonescu nu a fost atât de meschin, Antonescu măcar a fost condamnat și asasinat de dușmanii de clasă, pe când Ceausescu a fost asasinat de ”propri copii”, de cei care l-au slujit și pupat în cur toată viața, ceea ce face asasinatul și mai odios.
M-am bucurat când ni s-a spus că armata se va transforma, că vom avea acces la alte doctrine și sisteme de apărare, că vom deveni mai competitivi și mai înzestrați, că vom scăpa de pantalonii de postav, care îți epilau picioarele mai abitir decât ceara de astăzi.
M-am bucurat când am am trecut la o nouă organizare, mai flexibilă am crezut că armata va suferi transformări în bine. Credeam, ca toți ceilalți, că cei care ne primeau în rândul lor, euro-atlanticii o fac cu bune intenții, că vor o Românie bogată, stăpână pe picioarele ei, cu o economie puternică, cu oameni pregătiți, cu o armată modernă, înzestrată, instruită, cu comandanți devotați țării și -chiar dacă sună desuet- poporului. Unii poate cred și acuma asta. Alții nu au nevoie să creadă ei se mulțumesc să fie bine înfipți în diferite poziții și să își sporească averile, indiferent de unde și sub ce forma sau pentru ce le vin banii. Iar armata a ajuns să fie condusă de oameni care nu numai că nu știu nimic despre menirea ei, nu numai că au auzit despre armată doar din cărți sau povești, dar nici nu îi interesează ce se întâmplă cu ea, ei au impresia că armata este în slujba lor, a sinecuriștilor, a partidelor politice iar de apărarea țării se ocupă NATO, Ucraina, UE, sau articolul 5. Până și cei mai mulți militari s-au transformat sau au devenit simple marionete, păpuși, singura calitate fiind aceea de buni executanți, aplicând vechiul principiu, ”ordinele se execute, nu se discută”.
Așa am ajuns în ziua de azi, și cei care se mai întreabă sau îngrijorează de soarta României sau armatei, sunt priviți pieziș, considerați cel puțin simpatizanți ai lui Putin, Atilla, sau mai știu eu cui, dușmani ai poporului. Cum să îți pui astfel de întrebări când România a ales calea ”democrației”, înseamnă că tu nu ești român, tu vrei cu rușii, cu chinezii, cu ”dușmanii poporului”. Astăzi astfel de opinii sau întrebări sunt deocamdată blocate în fluxul media, autorii lor înjurați, tăvăliți prin noroi, renegați, dar nimeni nu încearcă, și nu are cu ce, să dovedească că greșesc.
Astăzi liderii sau ce or fi cei care conduc țara, o târăsc în război, fără să le pese de soarta românilor fără să îi întrebe pe români dacă vor să lupte pentru ca ucraineenii să se plimbe în mașini de lux prin Europa, să ne vândă cereale contaminate, să ne distrugă Delta, să ne blocheze Brațul Chilia, dacă vor să moară de frig ca să aibă alții căldură, dacă vor să stea în întuneric ca să aibă alții lumină, dacă vor să moară de foame, ca să aibă alții masa bogată. Cine vorbește despre așa ceva este anti-european, nu ”înțelege”ce înseamnă să faci parte dintr-o coaliție sau uniune. Bine, dar sa îmi mai arate cineva o țară care este sacrificată pentru binele ”Europei”. Văzând ce fac actualii conducători ai țării cu populația și resursele României, cum le dau pe degeaba altora, ajung la concluzia că fanarioții, cu a lor perioadă considerată neagră în care au condus destinele țărilor române, au fost patrioți desăvârșiți, au slujit neamul românesc. Adevărul este că mulți dintre ei chiar l-au slujit.
Și nimeni, dar nimeni, nu ripostează, nimeni nu se ridică, nimeni nu face nimic, de parcă nu ar vedea ce se întâmplă. Armata este distrusă, depopulată, tembelizată, călcată în picioare, uniforma militară și gradele militare au devenit obiecte de talcioc și la propriu și la figurat, sunt promovați pe funcții de conducere ofițerii cei mai umili,”credincioși” structurilor și serviciilor străine, instruiți și îndoctrinați în cursuri ”abroad” care au ca scop supunerea și îndoctrinarea lor, nu instruirea.
În armată își bagă pixul, nasul și picioarele cine vrea și cine nu vrea, nu reacționează nimeni.
Prin Iunie se spunea că în urma alegerilor din Polonia, unde a ajuns președinte un polonez patriot, nu un olimpic servil, s-a decis închiderea unei baze de aprovizionare a Ucrainei, urmând ca România să preia sarcina aprovizionării războiului din Ucraina. Imediat apărătorii ”adevărului” au spus că e un fake news. Cum au argumentat? Nu au negat desființarea bazei din Rzeszov, ci doar momentul în care a fost luată decizia, căci ” decizia retragerii de către Statele Unite a trupelor și echipamentelor de la baza Rzeszów-Jasionka a fost luată încă de la începutul lunii aprilie, fără nici o legătură cu rezultatele alegerilor prezidenţiale din Polonia şi România.” Asta da combatere a știrii. De parcă pe români îi interesa când au decis americanii să își retragă baza din Polonia, nu riscul transformării României în bază de de instruire și aprovizionare a armatei Ucrainei, deci obiectiv tintă pentru rachetele rusești.
Ce ne facem cu dezmințirea, când însuși premierul României declara că
”România, așa cum a făcut și până acum, va fi un hub logistic pentru susținerea Ucrainei, pentru că menținerea Ucrainei într-o situație stabilă este un sprijin de fapt și pentru România. Pericolul este ținut departe de granițele noastre”
Că România se va implica din ce în ce mai mult în conflict devenind astfel nu doar o țintă sigură ci obligatorie pentru Rusia este și știrea pe care ne-o dă doamna Țoiu în calitate de …” baba și mitraliera”, care ne anunță mândră pe data de 01.10 2025, că ” „Considerăm că este strategic ca flancul estic să fie mai bine protejat, în special în ceea ce privește apărarea aeriană. Așadar, ceea ce facem în această direcție este să creăm parteneriatele necesare, de exemplu, cu Ucraina, pentru a construi drone defensive pentru viitor.”
Așadar după ce fabrica de drone din Ucraina a fost distrusă de rachetele rusești, doamna Țoiu se gândește să pună în pericol populația României, care va deveni astfel participant direct al industriei de război ucraineene, fabricând ”drone defensive” Doamne, cât de proști ne crede ea când spune ”drone defensive”??? Dronele, ca și rachetele au rol fie de cercetare, fie de distrugere, oricum te-ai numi tu, atacator sau apărărtor. Nu există diferențe între dronele care transportă muniție, nu scrie pe ele ”de apărare” sau ”de atac”. Pe de altă parte nu ne spune experta Țoiu care sunt beneficiile României, în ce condiții, cu ce costuri, din partea cui se va realiza această fabrică și câte din produsele respective vor intra în dotarea României și câte pe frontul ucraineean, De asemenea, cel mai important, nu ne spune ce riscuri își asumă România prin această manevră sinucigasă.
Pe de altă parte alte două știri ar trebui să dea frisoane românilor.
La o zi după anunțul doamnei cu mitraliera, Victor Orban, aflat la reuniunea Comunității Politice Europene de la Copenhaga, ne anunță și el că ” Situația este foarte serioasă. Propuneri de război sunt pe masă. Se dorește folosirea fondurilor UE pentru Ucraina, accelerarea aderării Ucrainei prin tot felul de trucuri juridice și finanțarea transportului de arme. Toate aceste sugestii arată că Bruxelles vrea să meargă la război”
Acest aspect este vizibil de pe Saturn, dar nu e voie să vorbești despre asta. Cum să vrea Europa război, când s-a întâlnit cu Trump și Zelensky la Washington și au vorbit toți așa de frumos despre pace? Fake news!!!
Și mai e o știre care ne îndreptățește să credem că ”suntem pe drumul cel bun”:
”Ministerul Apărării Naţionale a cerut Parlamentului aprobarea pentru a începe procedura de atribuire a contractelor din programul de înzestrare «Tanc principal de luptă», etapele I (faza 2) şi II. Scopul este creşterea capacităţii operaţionale a armatei, pentru a putea îndeplini atât misiunile de apărare a ţării, cât şi angajamentele internaţionale…”
Știrea ne este dată chiar de MApN și este vorba de renumitele și ultra-distrusele tancuri Abrahms care și-au dovedit din plin inutilitatea. Pe lângă faptul că producerea întreținerea și folosirea lor costă enorm, aducând orice utilizator la sapă de lemn, sunt și teribil de ineficace, greoaie și depășite. Nicio altă țară nu le mai dorește după eșecul răsunător din Ucraina, doar România le vrea, și se mai și laudă cu ele, ca să știe toți ce papagali suntem. Eu nu știu, avem în conducerea țării și armatei doar analfabeți functional sau și trădători, slujitori ai intereselor altor țări???Cum se pot numi cei care acceptă astfel de contracte umilitoare și inutile? Aud că primele tancuri, antamate (și plătite probabil) deja din 2023, vor veni abia în 2028 când oricum războiul din Ucraina va fi istorie iar Rusia înfrântă definitiv, că doar așa ne spun toți visătorii de la conducerea țării și a UE. Și atunci ce să facem în 2028 cu niște mastodonți inutili și cu Rusia înfrântă???? Să îi punem să defileze la 1 Decembrie? Constat că suntem de-a dreptul masochiști, căci nu ne-au ajuns țepele cu Elbit luate în mai multe tranșe, nici cu Patriotul, acuma luăm țeapă și cu Abrahms ca să fie totul complet, apă, aer, uscat. De fapt nu sunt țepe, sunt pur și simplu contracte pagubitoare în condiții nu doar dezavantajoase ci umilitoare, distrugătoare pentru economia și armata României. Dar cine să îi tragă la răspundere, când președintele se duce la Bruxelles cu dosarul penal al unui contracandidat la președinție, pentru a-i convinge pe ceilalți șefi de stat că el a câștigat pe drepte alegerile și anularea alegerilor a fost o măsură necesară….lui. Nu am citit să se fi sesizat cineva pentru încălcarea Constituției de chiar președintele nației de adormiți.
Și ca să înțelegem situația gravă în care se găsește dar mai ales se va găsi România, Guvernul aprobă două legi privind armata. Dar despre ele în alt material.
