Dem Rădulescu, Dumitru R. Rădulescu pe numele său real, unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru și film, s-a născut la 21 septembrie 1931, la Râmnicu Vâlcea, conform site-urilor https://www.tnb.ro/ și https://teatrultanase.ro/.
A absolvit, în 1954, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa profesor Irina Răchițeanu – Șirianu. În perioada studenției a jucat, în 1953, în piesele ‘Ursul’ de A.P. Cehov (regia Marțian A. Pop, Irina Răchițeanu – Șirianu), ‘Mincinosul’ de Carlo Goldoni (regia Marțian A. Pop, Irina Răchițeanu – Șirianu) și ‘Rădăcini adânci’ de Arnaud D’Usseau, James Gow (regia Beate Fredanov). În 1956, după ce obține locul I pentru interpretare la un concurs pentru tinerii actori, Dem Rădulescu este remarcat de Sică Alexandrescu, menționează https://teatrultanase.ro/.
Actorii Draga Olteanu-Matei (stg.) şi Dem Rădulescu, 1976.
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES
În 1954 a debutat la Teatrul Național din București, pe scena căruia a jucat între anii 1954-1989. Dintre zecile de spectacole în care a fost distribuit aici amintim: ‘Îndrăgostiții’ de Maria Banu (regia Alexandru Finți, 1954); ‘Doamna nevăzută’ de Calderon de la Barca (regia Miron Nicolescu, 1955); ‘Doctor fără voie’ și ‘Căsătoria silită’ de J.B.P. Moliere (regia Sică Alexandrescu, Radu Beligan, 1955); ‘Regele Lear’ de William Shakespeare (regia Sică Alexandrescu, 1955); ‘Steaua fără nume’ de Mihail Sebastian (regia Sică Alexandrescu, 1956); ‘Institutorii’ de Otto Ernst (regia Ion Finteșteanu, 1957); ‘Anii negri’ de Aurel Baranga, Nicolae Moraru (regia Sică Alexandrescu, 1958); ‘Hangița’ de Carlo Goldoni (regia Sică Alexandrescu, 1958); ‘Cei din urmă’ de Maxim Gorki (regia Ion Cojar, 1959); ‘Discipolul diavolului’ de George Bernard Shaw (regia Alexandru Finți, 1960); ‘Poveste din Irkutsk’ de Aleksei Arbuzov (regia Radu Beligan, 1960); ‘Bolnavul închipuit’ de J.B.P. Moliere (regia Sică Alexandrescu, 1962); ‘Adam și Eva’ de Aurel Baranga (regia Sică Alexandrescu, 1963); ‘Nevestele vesele din Windsor’ de William Shakespeare (regia Lucian Giurchescu, 1963); ‘O femeie cu bani sau milionara’ de George Bernard Shaw (regia Mihai Berechet, 1964); ‘Domnișoara Nastasia’ de G.M. Zamfirescu (regia Ion Cojar, 1964), ‘Enigma Otiliei’ de George Călinescu (regia Ion Cojar, 1968); ‘Travesti’ de Aurel Baranga (regia Aurel Baranga și Victor Moldovan, 1969); ‘Coana Chirița’ de Tudor Mușatescu (regia Horea Popescu, 1969); ‘Să nu-ți faci prăvălie cu scară’ de Eugen Barbu (regia Sanda Manu, 1971); ‘Simfonia patetică’ de Aurel Baranga (regia Aurel Baranga, 1973); ‘Conu Leonida față cu reacțiunea’ de I.L. Caragiale (regia Ion Cojar, 1974); ‘Peripețiile bravului soldat Svejk’ de Jaroslav Hasek (regia Dem Rădulescu, 1975); ‘O scrisoare pierdută’ de I.L. Caragiale (regia Radu Beligan, 1979); ‘Ploșnița’ de Vladimir Maiakovski (regia Horea Popescu, 1982), ‘O scrisoare pierdută’ de I.L. Caragiale (regia Radu Beligan, 1989).
Actorii Jorj Voicu (stg) şi Dem Rădulescu (dr), 1988.
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES
Pe scena de la Savoy a Teatrului ”Constantin Tănase” a jucat în comedia muzicală ”Salutări de la Vasile” de Aurel Storin, pe muzica lui Vasile V.Vasilache, unde i-a avut alături pe Paula Rădulescu, prima sa soție, pe Nicu Constantin, Cristina Stamate, Ioana Casetti, Mihai Perșa.
A jucat, de asemenea, pe scena Teatrului de Comedie din București (în piesa ‘Troilus și Cresida’ de William Shakespeare, regia David Esrig, 1965), la Teatrul ‘Lucia Sturza Bulandra’ din București (în piesele ‘O scrisoare pierdută’ de I.L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, 1972; ‘Secretul familiei Posket’ de Sir Arthur Wing Pinero, regia Valeriu Moisescu, 1986), pe scena Teatrului Mic din București (în spectacolul ‘Zbor de sticleți’ de Dumitru Bobîrcă, regia Dem Rădulescu, 1979), precum și la Teatrul ‘Tudor Vianu’ din Giurgiu (în piese precum ‘Siciliana’ de Aurel Baranga, regia Olimpia Arghir, 1971, sau ‘Fii cuminte, Cristofor’ de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1972).
Dem Rădulescu a fost distribuit și în zeci de filme, dintre care menționăm: ‘Telegrame’ (regia Gheorghe Naghi, 1961), ‘Un surîs în plină vară’ (regia Geo Saizescu, 1963), ‘Politică… cu delicatese’ (regia Haralambie Boroș, 1963), ‘Serbările galante’ (regia Rene Clair, 1965), ‘Gaudeamus igitur’ (regia Gheorghe Vitanidis, 1965), ‘B.D. intră în acțiune’ (regia Mircea Drăgan, 1970), ‘B.D. în alertă’ (regia Mircea Drăgan, 1971), ‘B.D. la munte și la mare’ (regia Mircea Drăgan, 1971), ‘Veronica’ (regia Elisabeta Bostan, 1972), ‘Astă seară dansăm în familie’ (regia Geo Saizescu, 1972), ‘Veronica se întoarce’ (regia Elisabeta Bostan, 1973), ‘Explozia’ (regia Mircea Drăgan, 1973), ‘În noaptea asta toată lumea e a mea’ (regia Alexandru Bocăneț, 1974), ‘Comedie fantastică’ (regia Ion Popescu-Gopo, 1975), ‘Premiera’ (regia Mihai Constantinescu, 1976), ‘Războiul Independenței’ (regia Doru Năstase, Gheorghe Vitanidis, Sergiu Nicolaescu, 1977), ”O scrisoare pierdută” (regia Liviu Ciulei, 1977), ‘Eu, tu și Ovidiu’ (regia Geo Saizescu, 1977), ‘Aurel Vlaicu’ (regia Mircea Drăgan, 1977), ‘Expresul de Buftea’ (regia Haralambie Boroș, 1978), ‘Saltimbancii’ (regia Elisabeta Bostan, 1981), ‘Grăbește-te încet’ (regia Geo Saizescu, 1981), ‘Șantaj’ (regia Geo Saizescu, 1982), ‘Secretul lui Bachus’ (regia Geo Saizescu, 1984), ‘Primăvara bobocilor’ (regia Mircea Moldovan, 1985), ‘Cucoana Chirița’ (regia Mircea Drăgan, 1986), ‘Chirița în Iași’ (regia Mircea Drăgan, 1987), ‘Secretul armei secrete’ (regia Alexandru Tatos, 1988), ‘Harababura’ (regia Geo Saizescu, 1990), ‘Titanic vals’ (regia Dinu Cernescu, 1993) și multe altele.
iesa de teatru ‘Take, Ianke şi Cadir’. În imagine actorii: Dem Rădulescu şi Radu Beligan, 1992.
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhiva istorică AGERPRES
A fost profesor universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ‘I.L. Caragiale’ din București. În 1967 a fost distins cu Ordinul ‘Meritul Cultural’ clasa a IV-a ‘pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice’, se menționează pe site-ul https://www.tnb.ro/
‘Reprezentant strălucit al promoției marilor actori de teatru și film care au ilustrat ultima jumătate de veac a artei spectacolului românesc, de-a lungul carierei, Dem Rădulescu a creat zeci și zeci de roluri, îndeosebi de comedie, colaborând și cu Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, jucând în filme, fiind adesea invitat la Radio și la Televiziune’, se menționa într-un comunicat al Uniunii Teatrale din România – UNITER și Uniunii Cineaștilor din România din 11 septembrie 2000.
Dem Rădulescu s-a stins din viață la 10 septembrie 2000 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Actorilor. În 2010, i-a fost conferit post-mortem titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea, iar la 27 martie 2016 a fost omagiat și a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din București.
