Dezinformarea rusă e doar un simptom: Ce ascunde adevărata criză a democrației româneșt

Procurorul general a prezentat concluziile privind acțiunile ostile desfășurate de Rusia în contextul alegerilor din România. Informațiile sunt corecte și structurate clar – nimic de contestat aici. Dar nu găsim vreo revelație, nimic cu adevărat nou. Doar o sinteză elegantă a ceea ce era deja public. Și totuși problema reală abia acum începe …

Campania de dezinformare și războiul hibrid nu a început odată cu alegerile din 2024 și, cu siguranță, nu s-a terminat odată cu numărarea voturilor. Este un proces continuu, activ de ani de zile, vizibil în toată Europa și dincolo de ea. Iar eu spun cu certitudine că serviciile de informații au avertizat din timp asupra acestor riscuri. România nu putea fi ocolită – și nu a fost – doar că aici terenul e mai fertil, iar vulnerabilitățile interne sunt mai mari, alimentate în primul rând de neîncrederea crescândă a cetățenilor în propriile autorități. Dar prezentarea de azi nu răspunde la întrebarea fundamentală: dacă mâine am avea alegeri, putem garanta că nu va mai fi posibilă interferența externă? Indiferent că vine din partea unui stat ostil sau chiar a unui „aliat” cu interese diferite? Răspunsul, din păcate, este evident: NU! Da, atacurile cibernetice, boții, trolii și campaniile de dezinformare au influențat o parte dintre alegători – pe cei neinformați, ușor de manipulat sau prea puțin atenți. Dar dacă vrem să vorbim serios despre factorii care au distorsionat și pervertit procesul electoral, nu putem să ne prefacem că nu vedem acțiunile guvernului PSD-PNL sub înaltul patronaj al președintelui Iohannis. Iar aici nu mai vorbim despre Rusia, ci despre politicienii români, aflați chiar în fruntea statului.

Căci nu Kremlinul a decis comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare, transformând totul într-un haos în care oamenii nu au mai înțeles pe cine și de ce trimitem la Bruxelles să ne reprezinte. Aceasta a fost o decizie calculată, luată de PNL și PSD, cot la cot, pentru a-și proteja propriile interese.

Nu ”destabilizarea capacității de decizie a autorităților”, orchestrată de Rusia, i-a împins să devanseze alegerile prezidențiale, să modifice legea electorală peste noapte și, la fel de brusc, să dea înapoi, generând confuzie totală. A fost un joc politic cinic dar mai ales oportunist, făcut cu sânge rece, pentru că Iohannis își căuta un job pe afară.

Nu ”atacurile cibernetice” au stabilit ca alegerile parlamentare să fie ținute pe 1 Decembrie, Ziua Națională, înghesuite între cele două tururi prezidențiale, astfel încât oamenii să voteze fără să cunoască programele sau candidații partidelor. A fost o strategie deliberată, menită să transforme votul într-un simplu reflex emoțional.

Nu boții ruși au dat ordine organizațiilor PSD din teritoriu să cedeze voturi către George Simion, pentru a reduce șansele lui Ciucă și a împinge țara spre o mult dorită finală Simion – Ciolacu. La fel cum nu ei au decis în locul PNL să plătească o campanie pentru Călin Georgescu, ca să mai scadă Simion și să salte Ciucă. Aceasta a fost o decizie politică strict românească, luată în laboratoarele interne ale PSD și PNL.

Nu ”patru companii cu legături rusești” au direcționat zeci de milioane de euro din banii publici către institute de sondare și trusturi media lacome, care au promovat doar candidații ”plătitori” și i-au redus la tăcere pe ceilalți. Asta au făcut-o politicienii noștri, cumpărând influență și tăcere cu bani din taxele cetățenilor.

Nu Moscova și-a bătut joc de românii în necaz, promițând case de 35.000 euro și benzină la 1 leu pe litru. Nu, asta au făcut-o luptătorii noștri pentru demnitate și corectitudine, Simion și Georgescu.

Kremlinul a făcut exact ceea ce era de așteptat – ceea ce fac toate statele puternice: își apără interesele prin orice mijloace, inclusiv în spațiul virtual, exploatând fiecare fisură pe care o găsește. În acest demers nu există legal, moral, corect, există doar util.

Este bine că analizăm aceste acțiuni și că încercăm să ne creștem reziliența despre care tot vorbim în aceste zile, dar nu este nici pe departe suficient.

Întrebarea care arde este: ce facem cu ticăloșia și cinismul autorităților noastre? Cu abuzurile lor? Cu legile pe care le-au răsucit după bunul plac pentru a controla procesul electoral, subminând democrația mai eficient decât Rusia? Dacă Parchetul General vrea cu adevărat să protejeze democrația, ar trebui să privească nu doar spre Moscova, ci și spre București.

Pe guvernanții noștri, care au manipulat, ostilizat și vulnerabilizat alegătorii, cine și când îi va trage la răspundere, domnule Procuror General?