Crizele din Ucraina și Orientul Mijlociu acaparează ca de obicei cele mai multe pagini ale presei internaționale, pe lângă care se remarcă o serie de teme aferente politicii europene.
„Exasperate de Vladimir Putin, SUA sancționează petrolul rusesc”, titrează francezul Le Figaro, precizând că Washingtonul a lovit giganții petrolieri ruși Rosneft și Lukoil, „care finanțează mașinăria de război a Kremlinului”. „E prima dată când administraţia Trump îi impune costuri directe Kremlinului. O schimbare considerabilă a politicii administraţiei Trump – un demers menit a-i provoca pierderi directe economiei ruse pentru a-l forța pe Putin să oprească”, comentează BBC. Şeful cancelariei prezidenţiale de la Kiev, Andri Iermak, i-a confirmat agenției ucrainene RBC că Trump „susține începerea negocierilor de pace între Rusia și Ucraina de la actuala linie a frontului”, precum și că „negocierile nu sunt posibile fără un armistițiu”. Tot Iermak a precizat că Trump a „dat undă verde” furnizării de sisteme Patriot și că nici livrarea rachetelor Tomahawk nu e complet exclusă, deși rămâne incertă. Săptămânalul britanic The Spectator apreciază că „Trump pune în sfârșit presiune pe Rusia”, ba chiar remarcă și că „pentru prima oară după învestirea lui Trump SUA și UE acționează precum un front unit pentru a-l presa pe Putin să-și oprească războiul”. Cotidianul britanic The Telegraph consideră că Putin a „greșit grav” refuzând să negocieze acum, întrucât Trump, contrar opiniei generale, nu s-a lăsat dus de nas de Kremlin, cel puțin nu până la capăt. Menționând și informațiile valoroase pe care spionajul american i le oferă Kievului pentru a lovi „devastator” infrastructura energetică a Rusiei, Telegraph conchide că „situația s-a schimbat clar. Rusia se află acum sub o presiune reală. Putin poate că nu consideră acum avantajoasă propunerea de armistițiu a lui Trump, dar ar putea ajunge curând să-și regrete intransigența”. Il Corriere Della Sera nu e sigur că sancțiunile americane vor funcționa, totul depinzând de ce joc va face China. „Beijingul are trei mari motive pentru a dori continuarea războiului în Europa: poate achiziționa ieftin materii prime din Rusia; SUA acordă mai puţină atenţie teatrului indo-pacific și Taiwanului; și obţine tot mai multe informații privind inovația în materie de drone și de integrare a dronelor cu inteligența artificială.”
Agenția italiană ANSA transmite că SUA și UE și-au coordonat pachetele de sancțiuni împotriva Moscovei. În cazul celui european, al 19-lea, „piatra de temelie” o reprezintă interdicția importului de gaz lichefiat, deși abia din 2027. Principalele companii petroliere de stat din China și-au suspendat deja achizițiile de țiței maritim rusesc, iar rafinăriile din India, cel mai mare cumpărător de țiței maritim rusesc, se pregătesc să le urmeze exemplul, ca urmare a sancțiunilor americane. Dialogul de securitate SUA-UE continuă și pe filiera NATO, secretarul general al alianței Mark Rutte aflându-se miercuri în vizită la Washington. Ziarul catalan El Periodico relatează că Trump s-a folosit de prilej pentru a mustra din nou Spania, unica țară a alianței care refuză să-și mărească bugetul militar până la ținta convenită de 5% din PIB ori măcar până la „pragul minim de referință” de 3,5%. Guvernul de la Madrid susține că poate îndeplini obiectivele asumate de alianță cu numai 2,1%. Trump a acuzat-o acum că „nu e jucător de echipă”, după ce pe 9 octombrie evocase chiar „posibilitatea expulzării Spaniei din NATO”. Din ziarul rusesc Nezavisimaia Gazeta aflăm cum le prezintă Kremlinul situația propriilor cetățeni. Întâlnirea Trump-Putin de la Budapesta nu a fost anulată de Washington, ci „nu i se cunoaște încă data exactă”, iar Rutte se află la Washington pentru a-i înmâna lui Trump propunerile de pace ale aliaților europeni, printre care și următoarea: „Rusia, în schimbul participării sale la reconstrucția Ucrainei, își va primi înapoi activele înghețate”. Per total, The Guardian se arată pesimist în privința eficienței sancțiunilor și a noilor livrări de armament, considerând negocierea mai oportună. „Nu vă așteptați ca sancțiunile noi să oprească războiul oricând prea curând – cu excepția cazului în care ar fi complementate de o poziție de negociere mai deschisă a Vestului. Care ar putea însemna un acord ceva mai favorabil Rusiei decât ar fi preferat Occidentul să fie.”
La Bruxelles se desfășoară reuniunea Consiliului European, a cărui agendă e rezumată de portalul european Politico: Ucraina e chestiunea „dominantă”, și în special utilizarea activelor rusești înghețate pentru a-i finanța efortul de război; pe locul doi se află problemele legate ale climei și competitivității, cu un „profund potențial de dezbinare” pentru capitale. Principala piedică în privința activelor înghețate ale Rusiei o reprezintă Belgia, care reclamă „absența unui fundament juridic” pentru o asemenea decizie. Premierul Suediei, citat de agenția Reuters, s-a declarat totuși optimist, observând că „există un sprijin larg în UE pentru utilizarea activelor rusești”. La rândul său, președintele Consiliului European Antonio Costa a asigurat că „statele UE vor conveni asupra acoperirii nevoilor financiare ale Ucrainei pentru anii 2026-2027”. În privința aderării Ucrainei la UE, săptămânalul britanic The Economist se întreabă cum va reuși ea să treacă de metaforicul gealat care păzește intrarea în club – Ungaria lui Viktor Orban. UE s-ar putea folosi de tipicele sale „soluții creative” pentru a obține o aderare în esență parțială ori informală. Însă și alți membri s-ar mai putea împotrivi, dată fiind problema persistenței statului de drept: „Dacă Ucraina sau Moldova ar fi primite și într-o bună zi ar ajunge la putere partidul «greșit», trimițând la masa decizională a UE o marionetă a Kremlinului?”
Ungaria sărbătorește pe 23 octombrie a 69-a aniversare a „Revoluției și luptei pentru libertate din 1956”, transmite agenția MTI, explicând că „revoluţia a început cu o demonstrație pașnică și a continuat cu o revoltă armată împotriva dictaturii comuniste asociate cu Mátyás Rákosi și ocupația sovietică”. BBC relatează că „mii de maghiari s-au adunat la Budapesta pentru a participa la manifestații politice rivale”. Partizanii lui Orbán afirmă că „sprijinul UE pentru Ucraina nu face decât să prelungească agonia unui război pe care Ucraina nu-l poate câștiga. Iar opozanții guvernului compară rezistența de astăzi a Ucrainei în fața imperiului rus cu rezistența Ungariei în fața imperiului sovietic în 1956”.
Portalul european Euractiv atrage atenția că „Germania e în fruntea efortului de îngropare a primei legi UE a solului”, o directivă care „le cere țărilor UE să monitorizeze și să îmbunătățească sănătatea solului – un pas în direcția protejării legale a solului tot așa cum sunt protejate deja aerul și apa”. Opozanții invocă îngrijorările agricultorilor – „dar care agricultori?”, se întreabă Euractiv, observând că „organizația tinerilor fermieri din UE, CEJA”, și întregul sector viticol susțin directiva. „Copa Cogeca, principala organizație agricolă a blocului”, reprezintă opoziția, căreia i s-a alăturat și industria minieră germană. Poliția germană a descins joi la locuința scriitorului și publicistului Norbert Bolz pentru o percheziție și un interogatoriu referitoare la o postare a acestuia din 2024 pe X, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung. Răspunzând la postarea unui ziar de stânga care afirma că „Germania s-a trezit” în privința amenințării partidului AfD, Bolz a replicat sarcastic că poate oferi traducerea „woke” a expresiei, și anume „Germania, trezește-te!”. Acesta e un vechi slogan nazist în prezent interzis. „Într-un stat de drept se presupune că tot ce nu e interzis este permis. Ironia nu a fost interzisă până acum”, a reacționat editorul ziarului Welt, Ulf Poschardt. „Tendința actuală de percheziții domiciliare și urmărire penală pentru așa-zise infracțiuni de opinie” constituie „un semnal de alarmă pentru starea constituției noastre liberale”. Politico ne amintește că și umoristul irlandez Graham Linehan a fost arestat recent în Regatul Unit pentru „incitare la violență” sub forma unor postări ironice pe internet la adresa curentului transsexual, deși a fost eliberat ulterior fără a fi inculpat. Amintește totodată și de avertismentul din februarie al vicepreședintelui american JD Vance cum că libertatea de exprimare e tot mai amenințată în Europa.
La Libre Belgique scrie că „Trump, aliat al Israelului în războiul contra mișcării islamiste Hamas, s-a opus oricărei anexări a Cisiordaniei de către Israel, un proiect susținut de extrema dreaptă israeliană”. Legislatorii israelieni au votat recent două proiecte de lege în acest sens. Editorialul cotidianului israelian Haaretz apreciază că armistițiul cu Hamas e o ocazie numai bună pentru judecătorii de la Ierusalim de a finaliza rapid procesul pentru corupție al premierului Benjamin Netanyahu, care trenează deja de opt ani. The Jerusalem Post consideră că „triumful” lui Trump în Orientul Mijlociu vine la pachet cu o „înfrângere ideologică a Europei” care marchează și finalul influenței acesteia în regiune. „Liderii europeni au sosit la Sharm el-Sheik pentru a participa la un eveniment calificat în Europa drept o «ceremonie a umilirii»: Trump i-a ignorat aproape complet, în vreme ce a negociat pacea direct cu liderii arabi.” The Washington Post își dedică și el editorialul regiunii, reținând mai degrabă „succesul discret al tratatelor de pace din Orientul Mijlociu”, dat fiind că ele au fost supuse testului unui război brutal și îndelungat, dar au rezistat fără probleme. Site-ul israelian Ynet News se întreabă unde sunt acum protestatarii pro-palestinieni din Occident, care nici nu celebrează pacea, nici nu denunță masacrul în desfășurare comis de Hamas împotriva populației din Gaza. „Hamas și-a întors armele spre interior, măcelărindu-și cu sânge rece compatrioții palestinieni. Același regim terorist care pretindea că luptă pentru «libertate» își asasinează acum propria populație pe străzile Gazei, executând orice persoană acuzată de dizidență ori pacifism. Unde e indignarea? Unde sunt protestele?” Un răspuns ni-l poate oferi Telegraph: la Universitatea din Londra activiști „pro-palestinieni” mascați au năvălit săptămâna aceasta la cursul profesorului israelian de economie Michael Ben-Gad într-o acțiune „care nu poate fi descrisă altcumva decât ca vânătoare de evrei”. Pentru simplu fapt că și-a îndeplinit cândva obligația stagiului militar, l-au acuzat că e „criminal de război”, „terorist”, că are „mâinile pline de sânge”, au cerut să fie dat afară și i-au scandat în față „de la râu până la mare” – apelul la „epurarea etnică a evreilor în propria lor țară”. Telegraph încheie prin a se întreba și el retoric: „Unde sunt acum toți anti-rasiștii?”
(Andrei Suba/RADOR RADIO ROMÂNIA)
