Confruntarea dintre Rusia și Vest, cu implicații pentru extinderea UE, o cursă cu miză mare pentru primăria New Yorkului, două scandaluri legate de imparțialitatea surselor de informare, precum și două comemorări și o aniversare sunt subiectele care au ținut astăzi ocupată presa internațională.
Publicația braziliană Folha Online titrează „Trump intră în jocul nuclear al lui Putin”, explicând că „Rusia testează «arme invincibile» și stârnește o reacție din partea americanului, care promite teste cu propriile arme. Muşcând momeala lui Putin, Trump ridică noi riscuri; de aici până la incitarea unei curse, cu pericol de accidente și al proliferării, mai e doar un pas”. Euronews comentează pe larg decizia SUA de a-și retrage un mic contingent din România, fapt ce „ar lăsa vulnerabil flancul estic al Europei”. Totuși, în raport cu efectivul de „80.000-90.000” de soldați americani din Europa măsura în sine e „relativ minoră”, numai că „pare prematură” și nu transmite mesajul potrivit „cu privire la intențiile SUA în ce privește securitatea europeană”. Pe de altă parte, observă agenția AFP, NATO își etalează în România „solidaritatea strategică” în faţa Rusiei printr-un exercițiu militar de amploare. Britanicul The Guardian constată că „noi cei din Vest obișnuiam să jucăm murdar și eram pricepuți în vremea războiului rece. Acum lăsăm tacticile dubioase și războiul hibrid în seama Rusiei, care câștigă războiul dezinformării. Mândria Europei de a juca după reguli ar putea deveni călcâiul lui Ahile al democrației”. Agenția de presă Ukrinform avertizează că și „Belarus și-a intensificat încercările de a destabiliza situația în statele baltice, în special în Lituania”. „În primele 10 luni ale anului lituanienii au oprit peste 41.000 de persoane care încercau să intre ilegal în țară – cu 20% mai mult decât în 2024. Aceasta arată că regimul de la Minsk folosește deliberat emigranții ca instrument de presiune asupra UE.” The Washington Post atrage și el atenția că Putin nu stă pe gânduri și pare a „trece la următoarea etapă”, o „escaladare dincolo de Ucraina”, acum cu „semnale de alarmă aprinzându-se intermitent în Kazahstan și Armenia”.
Agenția Reuters semnalează că Comisia Europeană și-a prezentat marți în avanpremieră raportul anual privind extinderea, cu concluzia că Muntenegru, Albania, Moldova și Ucraina au realizat „progrese semnificative” pe calea către aderare cu Muntenegru având „cele mai mari şanse de a adera”. Comisia a precizat că UE ar putea primi noi membri încă din 2030, dar i-a transmis Georgiei că e încă departe și a acuzat-o de „un regres democratic grav” și că e o candidată „doar de fațadă”. Tot Reuters menționează că președinta moldoveană Maia Sandu i-a cerut cu această ocazie Uniunii să „deschidă până la sfârșitul anului toate domeniile de negocieri cu țara sa”. Ziarul spaniol La Razon reține o situație ambiguă în cazul Ucrainei după o conversație telefonică Zelenski-Von der Leyen calificată de ambii interlocutori drept „bună”. Dar, cel puțin pe termen scurt, Kievul are promisiunea Bruxelles-ului că „Ucraina nu va înfrunta singură iarna; UE îi va oferi asistență energetică de urgență pentru a o ajuta să treacă de lunile următoare”. În Italia Rai News transmite că Ucraina și Moldova ar putea încheia negocierile de aderare până în 2028, dacă „accelerează reformele”, și constată că „evaluarea Moldovei e aproape identică” cu a Ucrainei. Muntenegru și Albania ar putea încheia negocierile în schimb încă din 2026, respectiv 2027. Publicația elenă Naftemporiki subliniază beneficiile aderării la UE: „conform unui sondaj Eurobarometru 74% din cetățeni consideră că apartenența la UE i-a adus beneficii țării lor – cu o creștere economică impresionantă în România, Bulgaria și țările baltice. România și Bulgaria au înregistrat cele mai mari creșteri, de 558%, respectiv 500%,” ale PIB-ului per capita. „Aceste cifre reprezintă cea mai convingătoare dovadă a beneficiilor aderării la UE și a impactului ei benefic asupra economiilor fostelor țări socialiste. 20 de ani s-a dovedit suficienți pentru evaluarea progresului, iar rezultatele sunt cu adevărat impresionante”, conchide și site-ul bulgar Dunav Most.
La New York se desfășoară alegerile municipale în care se înfruntă pentru funcția de primar un socialist radical musulman, Zohran Mamdani, cu fostul guvernator Andrew Cuomo, candidând ca independent după ce a pierdut în favoarea primului alegerile primare pentru nominalizarea Partidului Democrat. BBC informează că Donald Trump s-a văzut pus în situația de a-și susține un vechi adversar, Cuomo, împotriva „comunistului” Mamdani, constatând că „altă opțiune nu există”. În ajunul alegerilor și „veteranul politicii americane” Bernie Sanders, susținător al lui Mamdani, s-a găsit într-o postură inedită, „lansând un atac usturător la adresa propriului partid”, consemnează cotidianul francez Le Point. „Partidul Democrat s-a transformat într-o oligarhie guvernată de și pentru cei mai bogați, în timp ce muncitorii sunt lăsați în urmă”, acuză el. The New York Times, transmițând în direct desfășurarea votului evidențiază prezența ridicată la vot încă de la deschiderea urnelor. The New York Post vorbește chiar de recorduri doborâte, observând că „deja au votat în cursa pentru primărie mai mulți oameni decât în tot anul 2021 – și încă mai sunt ore până la închiderea urnelor”. Cursa suscită un mare interes și peste Atlantic, israelianul The Jerusalem Post evocând o „bătălie pentru Occident” în care aceste alegeri reprezintă un „potențial punct de cotitură”: „New York, simbol al puterii economice și culturale a SUA – și, prin extensie, a Vestului – ar putea alege în mod democratic un primar a cărui campanie se bazează pe un profund dispreț, pe o critică dură și pe intenția explicită de a destructura cultura și valorile pe care a fost fundamentat acest oraș.” The Wall Street Journal apreciază că, dacă „sondajele nu se înșală mai rău ca oricând”, „Mamdani reprezintă un cadou”, dar unul „pe care Trump ar trebui să-l despacheteze cu mare grijă”. Fiindcă cu greu s-ar fi putut găsi un extremist de stânga care, prin comparație, să-l așeze pe președinte într-o lumină mai favorabilă, dar pe de altă parte și „nemulțumirile simpatizanților lui sunt reale și grave”.
În Regatul Unit a izbucnit un mare scandal în urma scurgerii în presă a unui raport intern al BBC care probează compromiterea imparțialității postului public pe mai multe paliere. Cotidianul The Telegraph a fost cel care a semnalat că, pe lângă un caz flagrant de măsluire a unui discurs al lui Donald Trump pentru a părea că incită la violență, se probează și o părtinire sistematică anti-Israel în cazul războiului din Gaza. Un singur exemplu: jurnalistul antisemit „Samer Elzaenen – care incită pe rețelele sociale la arderea evreilor tot așa cum «a făcut Hitler» -, a apărut pe postul BBC Arabic de 244 de ori” în cursul războiului din Gaza. În plus, conducerea trustului a ignorat ori încercat să mușamalizeze deficiențele când i-au fost aduse la cunoștință. Site-ul israelian Ynet News scrie în schimb despre scandalul izbucnit marți la cunoscuta enciclopedie online Wikipedia, unde co-fondatorul Jimmy Wales s-a văzut nevoit să intervină personal pentru blocarea unei pagini despre un „genocid din Gaza”, îngrijorat nu numai de părtinirea anti-Israel „flagrantă”, ci și de încălcarea politicii de neutralitate a site-ului. Chiar prima propoziție de pe pagină prezenta acuzația de „genocid în Gaza” ca pe „o realitate, iar nu ca pe o acuzație disputată”.
„Greu de crezut că au trecut 30 de ani de la asasinarea premierului israelian Yitzhak Rabin”, de către un „fanatic israelian de extrema dreaptă”, pentru că încercase să încheie pacea, scrie revista americană The Atlantic. Remarcând că „Rabin rămâne conducătorul ce cea mai mare onestitate intelectuală pe care l-am cunoscut vreodată”, autorul observă că acesta înțelegea ceva ce succesorul lui actual nu reușește să vadă: „atunci când Israelul ignoră preocupările palestinienilor, țara își subminează propria-i securitate”. Și cotidianul israelian Haaretz amintește că Rabin a lăsat o moștenire bogată de pe urma căreia Israelul are ce învăța, nu numai din perspectivă politică, ci și „de la egalitatea de șanse până la educația pentru democrație”.
„Pe 4 noiembrie, Ungaria comemorează înfrângerea Revoluției din 1956 și a luptei pentru libertate, victimele, precum şi intrarea trupelor sovietice. De Ziua Națională de doliu, drapelul național va fi arborat cu onoruri militare în fața Parlamentului, apoi coborât în bernă. Seara Ungaria își amintește prin aprinderea lumânărilor de civilii, soldații și eroii martiri care au murit în revoluție”, relatează ziarul ungar Magyar Nemzet.
În fine, tot pe 4 noiembrie, acum exact 75 de ani, cele 12 state care alcătuiau Consiliul Europei semnau Convenția Europeană a Drepturilor Omului. BBC transmite că organul care supraveghează aplicarea ei „e pregătit să discute posibile reforme ale tratatului, pe fondul presiunilor internaționale tot mai mari legate de migrație”. Nouă state UE și Regatul Unit, cărora li s-ar putea alătura și Elveția, au cerut revizuirea convenției. Săptămânalul britanic The Spectator ne explică și de ce: de-a lungul deceniilor lucrurile au evoluat de așa natură încât azi am ajuns în situația paradoxală de a vorbi despre „drepturi ale omului anti-democratice”. Deși nu are legitimitate democratică, CEDO a ajuns gradual să le impună decizii unor guverne alese democratic, contrar voinței populare, chiar și până la a merge împotriva unui referendum valid în cazul Elveției. În plus, Convenția nu pare a garanta răspândirea liberalismului: Rusia a invadat Ucraina fiind membră a Consiliului Europei, din care mai fac parte și regimuri autoritare precum Turcia și Azerbaidjan. Iar alte state, deși nesupervizate de vreun mecanism similar, se pot mândri cu un „liberalism impecabil”: Australia, Canada sau Japonia.
Andrei Suba
