15 august – Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare şi Prohodul Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului numită în popor şi Sfânta Maria Mare, la 15 august, e sărbătoarea în amintirea zilei în care Sf. Fecioară şi-a dat obştescul sfârşit.

15 august – Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare şi Prohodul Maicii Domnului (foto: Basilica.ro)

După o pioasă tradiţie veche, cunoscută mai întâi în Apus şi trecută apoi şi în Răsărit, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca şi dumnezeiescul ei Fiu. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare, scrie Basilica.ro.

Sărbătoarea bisericească a sfârşitului vieţii pământeşti a Fecioarei a început probabil în Ierusalim, unde Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani este şi astăzi un loc de pelerinaj; încă din secolul al VI-lea, sărbătoarea a fost celebrată, iar din anul 600 a fost fixată la 15 august. Două momente diferite formează praznicul: în primul rând moartea şi îngroparea Maicii Domnului şi, în al doilea rând, înălţarea ei la cer. În Occident, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Înălţarea Maicii Domnului. Textele ortodoxe au dezvoltat tradiţia conform căreia apostolii şi ucenicii au fost adunaţi în mod minunat din toate colţurile lumii, pentru a fi prezenţi în Ierusalim la moartea Fecioarei, şi că i-au îngropat trupul în Grădina Ghetsimani; conform unei tradiţii, câţiva israeliţi au încercat să întrerupă procesiunea înmormântării. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenţi şi, când a sosit, la trei zile de la înmormântare, şi a vrut să vadă trupul Maicii Domnului, s-a descoperit că mormântul era gol. Conform majorităţii textelor liturgice, sărbătoarea aduce cu sine un simţ al interrelaţionării diferitelor aspecte din istoria răscumpărării şi un simţ al venerării lucrării dumnezeieşti înfăptuite. Biserica slăveşte pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut şi recunoaşte sfinţenia ei, cea care este ‘Izvorul vieţii şi Născătoarea de Dumnezeu’. Se pare că generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor ortodocşi, având rânduită o perioadă de două săptămâni de postire, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viaţa Maicii Domnului.

În seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului. Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit de către Manuil Corinteanul în sec. XVI şi este o prelungire a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos după modelul imnelor preafrumoase, profunde, în care creştinătatea, în evlavia Bisericii, îl conduce pe Mântuitorul spre mormânt, în Vinerea Patimilor. Foarte multe mănăstiri din ţară adună cu prilejul acestui praznic sute şi mii de pelerini în jurul zidurilor lor, ei petrecând întreaga noapte în rugăciune, cântare şi priveghere.

Prohodul Maicii Domnului

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Prohodul Maicii Domnului, într-o nouă ediție, diortosită. Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria se cântă în seara de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau icoanei Maicii Domnului. Acest Prohod se săvârşeşte, acolo unde se face Priveghere, în cadrul Utreniei, după troparul obişnuit „Dumnezeu este Domnul”, iar la parohiile unde se face doar Vecernie, el se poate săvârşi înainte de otpustul Vecerniei, fiind urmat sau nu de procesiune.

Epitaful Adormirii Maicii Domnului, iar dacă nu este Epitaf icoana Maicii Domnului, se aduce din Sfântul Altar şi se aşează pe o masă în mijlocul bisericii, sub policandru, la Slava Stihoavnei Vecerniei mici, întocmai cu rânduiala scoaterii Epitafului Domnului în Sfânta şi Marea Vineri, iar dacă nu se face Vecernie Mică, Epitaful Adormirii Maicii Domnului se scoate în mijlocul bisericii înainte de Vecernie, cântându-se troparul praznicului, glasul I: Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi, prin rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre

La Utrenie, acest tropar se cântă după Dumnezeu este Domnul: În acest timp, preoţii îmbracă felonul, se trag clopotele, se aprind toate luminile din policandru şi din sfeşnice, clericii iau făclii aprinse, protosul ia şi cădelniţa şi ies toţi, doi câte doi, din Sfântul Altar, prin Uşile Împărăteşti, în mijlocul bisericii. Protosul începe să cânte prohodul, cădind împrejur masa cu Epitaful Adormirii Maicii Domnului şi pe cei de faţă.

După slujba Prohodului, preoţii şi credincioşii înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. După aceasta, preoţii ţin Sfântul Epitaf al Adormirii Maicii Domnului deasupra capului la intrarea în biserică şi toţi credincioşii intră în biserică pe sub Sfântul Epitaf. Apoi, preoţii ajungând în faţa Uşilor Împărăteşti, cel dintâi dintre preoţii împreună-slujitori zice: Înţelepciune drepţi!, iar preoţii intră în Sfântul Altar, prin Uşile Împărăteşti, aşezând Sfântul Epitaf la locul lui, sau, cum se obişnuieşte în unele locuri, punându-l pe Sfânta Masă, unde va rămâne până la Odovania praznicului (23 august). În acest timp strana cântă troparul praznicului.