Cinci asumări de răspundere într-o singură zi. Asta nu e guvernare, e dictat cu ștampilă parlamentară. Bolojan a transformat Parlamentul într-o sală de teatru unde el joacă singur rolul principal, iar restul – 329 de figuranți – asistă fără replică.
„Impozitul de 1% pe cifra de afaceri a multinaționalelor” e prezentat ca o mare victorie. În realitate, e doar praf în ochi. Marile companii vor găsi portițe, ca de obicei. Românii vor rămâne cu facturile și taxele mărite.
AUR a urlat, a ridicat postere, a făcut gălăgie. Bun. Dar adevărul e că protestele lor nu rezolvă nimic. Spectacolul fusese deja scris. Rolul opoziției? Decor.
Și atunci ce mai rămâne din democrație? Un Parlament redus la „da, să trăiți!”, un guvern care decide tot și o țară care aplaudă fără să fie întrebată.
Ilie Bolojan se mândrește cu rapiditatea lui. Dar să nu uităm: și trenurile care merg spre prăpastie sunt foarte rapide.
