Ce fel de comandant suprem va fi Mitt Romney

Este realizabilă ipoteza instalării, la Casa Albă, după alegerile prezidenţiale, din luna noiembrie, a candidatului republican Mitt Romney? Un prim răspuns îl oferă noul sondaj realizat de Centrul de Cercetare Pew şi Washington Post, între 26 şi 29 august 2012, la care au participat 1010 cetăţeni americani.

Chiar dacă mulţi alegători utilizează alte cuvinte, pentru a se raporta la prezidenţiabilul republican, se pare că afirmaţiile sunt mai mult negative, decât pozitive.

42% dintre cuvintele alese de către repondenţi sunt negative, cele mai frecvente fiind: mincinos, arogant, escroc, de neîncredere şi fals.

28% sunt cuvinte pozitive în ton, precum cinstit, capacitate de conducere, bun şi capabil.

30% dintre cuvinte sunt descriptive şi neutre – om de afaceri, bogat, conservator, şi republican.

Cea mai recentă evaluare a Centrului de Cercetare Pew, pentru Oameni şi Presă, indica, la finele lunii iulie, că mai mulţi alegători exprimă un punct de vedere favorabil, decât nefavorabil, faţă de Mitt Romney, raportul fiind de 52% pro şi 37% contra sa.

În ajunul nominalizării lui, la convenţie, 63% dintre republicani îl descriau pe Romney în mod pozitiv. Cuvintele onestitate şi conducere sunt printre cele mai frecvente descrieri pozitive ale republicanilor. Doar 28% dintre republicani l-au descris negativ pe Romney.

În schimb, 62% dintre democrati folosesc termeni negativi pentru descrierea lui Romney, precum mincinos, arogant, şi de neîncredere. Cea mai frecventă etichetare, neutră, a sa, de către democraţi este aceea de…bogat.

Urmărind, pe micul ecran, discursul ex-secretarului de stat, Condoleezza Rice, la Convenţia Naţională Republicană, am reţinut convingerea ei că Mitt Romney înţelege realitatea:bunăstarea americanilor, în propria ţară, este legată, indestructibil, de ceea ce trebuie făcut în politica externă.

Şi un prim semnal, pentru prieteni şi aliaţi – afirma Rice – este că aceştia trebuie să fie siguri că pot să aibă încredere în angajamentele S.U.A., luate faţă de ei, “din Israel, până în Columbia, din Polonia, până în Filipine. Aliaţii şi prietenii noştri trebuie să ştie că suntem siguri, consistenţi şi hotărâţi. Şi nu trebuie să se îndoiască de determinarea noastră, deoarece pacea vine numai prin putere. Capacitatea noastră militară şi avantajul nostru tehnologic vor fi în siguranţă, în mâinile lui Mitt Romney.”

Condoleezza Rice a mai pledat pentru o piaţă globală liberă, deschisă comerţului, pentru creşterea exporturilor americane şi a influenţei Statelor Unite, peste hotare. Ea a afirmat: „Sunteţi îngrijoraţi de creşterea Chinei. Dar luaţi în considerare ce vă spun acum. Statele Unite au ratificat doar trei tratate comerciale, în ultimii ani, iar acestea au fost negociate de administraţia Bush. China a ratificat 15 acorduri de liber schimb şi este în curs de negociere a încă 18!… Problema în acest moment este: Unde se află America ? Când prietenii şi duşmanii noştri, nu ştiu răspunsul la această întrebare, în mod clar şi fără echivoc, lumea este un loc haotic şi periculos”.

În aceste condiţii, care va fi politica externă, predictibilă, a prezidenţiabilului republican? În niciun caz una la voia întâmplării, pentru că mecanismul administraţiei de la Casa Albă implică exercitarea unor roluri, bine stabilite, ale unor consilieri cu o expertiză clară.

Astfel, pripeala este apriori exclusă, în abordarea unor dosare complexe, precum tensiunile politice şi militare în creştere, ale statelor implicate într-o serie de revendicări teritoriale, în Marea Chinei de Sud.

Probabil că în exprimarea publică vizând Rusia, aceasta nu va mai fi etichetată, ca în campania electorală, ca un inamic prioritar, dar, cu siguranţă – susţin republicanii – Romney nu îşi va mai neglija aliaţii, precum Obama. Şi nici nu va trece cu vederea acţiunile Moscovei, care subminează interesele americane – pe plan extern – şi valorile democratice – pe plan intern.

Un comportament tranşant va fi abordat şi în relaţiile bilaterale cu Beijingul şi Teheranul, din care demonstraţiile de forţă – pe plan economic, cu China, şi pe plan militar, cu Iranul – probabil că nu vor lipsi.

Dacă asemenea previziuni – făcute peste Ocean – ar putea defini primele luni de mandat prezidenţial al republicanului Romney, ulterior, funcţie şi de diplomaţia liderilor ruşi, chinezi şi iranieni, relaţiile s-ar putea detensiona.

Prin luarea în calcul a cooperării Rusiei – la transporturile NATO, din şi în teatrul de operaţiuni militare, din Afganistan.

Prin considerarea realităţii că Beijingul joacă un rol major – în temperarea ameninţărilor verbale ale oficialilor comunişti, de la Phenian, dar mai ales a faptului că, în prezent, Republica Populară Chineză este un creditor important al SUA. Prin renunţarea recursului la manu militari – pentru stoparea programului nuclear iranian.

Generalii de la Pentagon ar putea fi, tacit, extrem de interesaţi de evoluţia prezidenţială a lui Mitt Romney? Da, deoarece acesta a promis să stopeze reducerile bugetului apărării. O intenţie care îl face credibil, pe Romney, ca posibil lider al forţelor armate de peste Ocean.

Chiar dacă realităţile economice americane, nu dintre cele mai fericite, vor înclina balanţa victoriei, pentru un candidat sau altul, alegătorilor nu le este indiferent nici rolul actual al Statelor Unite – de superputere a lumii.

Privind retrospectiv, la evoluţia raporturilor bilaterale româno-americane, nu puţine sunt argumentele că preşedinţii republicani au fost mai aproape de doleanţele românilor lucizi. Inclusiv în problema reunificării celor două state româneşti.