Confruntarea Rusiei cu Occidentul, evoluțiile din Orientul Mijlociu și două demisii spectaculoase la BBC sunt principalele teme dezbătute în acest weekend în presa internațională
„Ucraina se străduia duminică să restabilească electricitatea și încălzirea după ce atacuri aeriene rusești ample i-au deteriorat infrastructura energetică și au provocat pene grave de curent”, relatează La Libre Belgique. În plus, „Rusia a ţintit din nou substațiile care alimentează centralele nucleare Hmelnițki și Rivne”, provocând astfel „riscuri inacceptabile”, conform Kievului. Care, „la rândul lui, vizează depozite de petrol și rafinării din Rusia aproape săptămânal cu scopul de a perturba exporturile și a reduce finanțarea efortului de război”. Britanicul The Guardian publică un interviu în exclusivitate cu președintele Volodimir Zelenski, din care reține în special că nu-i e „frică” de Donald Trump și dezminte că ultima întâlnire cu el a fost tensionată. Regele Charles e lăudat pentru că a mijlocit consolidarea relației cu Trump și în general pentru că „sprijină foarte mult” Ucraina. Publicația italiană Il Fatto Quotidiano detaliază efortul german de reînarmare pe fondul amenințării ruse. „Germania se pregătește de război: 80.000 de soldați și 120.000 de rezerviști în plus, achiziții masive de arme și reorganizare: «Până în 2029 vom fi cea mai puternică armată din Europa».” Agenția Reuters informează că Londra „va trimite experți și echipamente în Belgia pentru a ajuta la combaterea incidentelor provocate de drone, care au dus la închiderea temporară a mai multor aeroporturi”, suspectă fiind Moscova, care e acuzată de purtarea unui „război hibrid”. „Suntem aici pentru a deschide un nou capitol în relațiile ungaro-americane, a declarat vineri la Washington premierul Viktor Orbán, primit de președintele Donald Trump la Casa Albă”, consemnează agenția ungară MTI. Trump l-a calificat pe Orbán „un conducător excelent și puternic” pe care îl „apreciază și respectă”. „Trump îl «grațiază» pe amicul Orbán: timp de un an îl va scuti de sancțiuni vizând petrolul și gazele rusești”, titrează malițios Corriere Della Sera, apreciind că „acordul e o victorie pentru premierul ungar, dar și pentru președintele american, întrucât Budapesta s-a angajat la o serie de investiții energetice în SUA”.
Portalul european Politico observă că și „România și Bulgaria se zbat să-și protejeze rafinăriile rusești pe fondul sancțiunilor lui Trump” și „ambele iau în calcul să solicite amânarea aplicării sancțiunilor asupra rafinăriilor lor deținute de Lukoil”. Dacă în cazul Bulgariei problema principală e că rafinăria respectivă îi asigură 80% din necesarul de combustibil, în cazul României cifra e în schimb de numai 20%, dar rafinăria nu e atractivă, fiind „înglodată în datorii și necesitând investiții foarte mari”. Informația e preluată și de presa rusă, care o prelucrează în cheie propagandistică: publicația Gazeta.ru scria duminică despre „planurile Bulgariei și României de a eluda sancțiunile de dragul petrolului rusesc”, numai că „experții consideră că eludarea sancțiunilor americane e posibilă doar printr-o acțiune coordonată la nivelul UE, deoarece investitorii privați nu sunt dispuși să-și asume riscuri juridice”.
Săptămânalul britanic The Economist anunță practic decesul democrației în fosta republică sovietică Georgia, care-i spune astfel „La revedere Europei”. „Partidul oligarhic” de la putere a decis s-o „ia pe scurtătură” către dictatură, scoțând în afara legii cele mai mari trei partide din opoziție și inculpând opt lideri ai opoziției, din care șase sunt deja după gratii. Numai că opozanții regimului greșesc când afirmă că acesta e o marionetă a Rusiei: „pentru partid și fondatorul lui miliardar colaborarea cu Rusia și China și abandonul integrării cu Europe constituie măsuri necesare pentru protejarea intereselor proprii. Nu sunt mânați de vreo dragoste pentru Rusia. Aceasta e o strategie pentru supraviețuirea regimului.”
Președintele Siriei, Ahmad al-Sharaa, a sosit duminică la Washington într-o „vizită istorică”, pentru discuții cu Trump, transmite BBC. Fost comandant al unei grupări teroriste islamiste, pe capul căruia SUA stabiliseră cândva o recompensă de 10 milioane de dolari, el se va angaja acum, cel mai probabil, „să se alătura unei coaliții conduse de Washington împotriva organizației teroriste ISIS”. The Wall Street Journal apreciază că prin astfel de mutări inedite, și în primul rând prin Acordurile Abraham, Trump a izbutit să schimbe situația în Orientul Mijlociu, după „77 de ani de la fondarea statului evreu în care Vestul a considerat pacea în Orientul Mijlociu imposibilă”.
Ziarul italian La Stampa reține că Turcia a emis mandat de arestare pe numele premierului israelian Netanyahu și al altor 36 de demnitari sub acuzația de „genocid”. La care Ierusalimul a răspuns sec pe X: „Israelul respinge ferm și cu dispreț ultima găselniță publicitară a tiranului Erdoğan”. Site-ul israelian Ynet News atrage însă atenția că Erdoğan a început să manevreze pentru a substitui Qatarul în calitatea de sponsor principal al grupării teroriste palestiniene Hamas. Doha e de ani buni „patronul necontestat al Hamasului, oferindu-i ajutor financiar, adăpost politic și legitimitate internațională unei organizații desemnate teroristă de către SUA, UE și mulți alții”. Numai că acum regimul Erdoğan s-a săturat să se limiteze la „a încuraja Hamasul din tribună”. Fostul premier social-democrat Ehud Barak publică în cotidianul israelian Haaretz un editorial dur prin care acuză „guvernul rasist și corupt” că provoacă „chiar sub ochii noștri colapsul Israelului liber”. Barak afirmă că deja nu mai e vorba de politică, ci de supraviețuirea țării: alegerea e între un stat sionist democratic, respectiv o „dictatură religioasă, rasistă și coruptă” care oricum ar duce la dispariția țării. Prin formulări precum „cale de mijloc nu există” și „am trecut de punctul de la care nu mai există întoarcere”, autorul îndeamnă populația la o campanie „non-violentă de nesupunere civică” pentru „apărarea democrației”, după modelul unora precum Mahatma Gandhi și Martin Luther King.
Revista americană The Atlantic consideră că situația e volatilă și în Iran, deși acolo în direcția cea bună. Pornind de la un clip de pe X în care un grup de tineri iranieni, inclusiv femei, pot fi văzuți dansând și dând din cap pe stradă în fața unei cafenele, pe muzica live a unei trupe rock, revista amintește că „în Republica Islamică muzica rock occidentală e în principiu interzisă, iar femeilor le este interzis să danseze, să fumeze și – cel mai important – să-și dezvelească părul în public”. Obligativitatea voalului islamic e „unul dintre ultimii trei piloni ideologici ai regimului, alături de anti-americanism și anti-sionism”. Mulțumită presiunii „graduale și insistente” contra voalului din partea populației, aceasta a reușit să-și „extindă libertățile sociale”, la care nu va mai renunța. Așadar, „Republica Islamică e pe cale să-și piardă unul dintre cei trei piloni; ceilalți doi se vor surpa și ei, în timp”.
În The Jerusalem Post un martor ocular al Nopții de Cristal și supraviețuitor al Holocaustului ajuns la 101 ani ne amintește că duminică s-au împlinit 87 de ani de la marele pogrom din Germania nazistă. Mesajul lui e că trebuie să le „explicăm generațiilor viitoare că până când nu vom fi reușit să lichidăm acest buldozer distructiv pe care-l reprezintă antisemitismul, viața evreiască nu va avea mari șanse să înflorească”. Postul german Deutsche Welle scrie că 9 noiembrie e o „zi a destinului” pentru germani. Nu e numai ziua pogromului din 1938, ci și cea a colapsului monarhiei în 1918, a puciului eșuat al lui Hitler din 1923 și a căderii Zidului Berlinului în 1989. Cădere care a marcat „finalul celei de a doua dictaturi de pe pământ german”, o zi de „jubilare nețărmuită” și „bucurie absolută”.
Directorul general al BBC Tim Davie a demisionat din cauza criticilor privind lipsa de imparțialitate a instituției, alături de directoarea executivă a departamentului de știri, Deborah Turness, informează Reuters. Cotidianul The Times subliniază că dintre acuzații se remarcă cea privind măsluirea unui discurs al lui Trump astfel încât să pară că și-a incitat la violență simpatizanții pe 6 ianuarie 2021. Alte acuzații se referă la caracterul părtinitor al relatărilor despre războiul din Gaza și despre transsexuali. Ambele demisii au urmărit să evite concedierea, precizează ziarul. „E cel mai mare scandal din istoria modernă a BBC” a apreciat un susținător al lui Davie din instituție, în vreme ce președintele BBC Samir Shah a afirmat că e „o zi tristă” pentru post. The Telegraph detaliază că BBC Arabic a fost forțat să publice corecții în 215 cazuri în cei doi ani de relatări despre războiul din Gaza, adică două per săptămână. Ca exemple concrete de părtinire: conform BBC teroriștii Hamas nu-i sechestrau pe ostaticii israelieni, ci doar îi „păzeau” ori le „asigurau securitatea”, iar orașele de pe teritoriul internațional recunoscut al Israelului ar fi de fapt „colonii” locuite de „coloniști”. Săptămânalul The Spectator publica – înainte de anunțarea demisiilor – articolul unui jurnalist de la BBC care apreciază, sub rezerva anonimatului, că raportul de la care a plecat scandalul e cu adevărat grav „nu numai pentru că enumeră cazuri grave de părtinire editorială, ci și pentru că scoate la lumină aroganța trufașă și detașarea de realitate a persoanelor de la conducerea BBC”. „Conducătorii editoriali ai BBC sunt fie capturați ideologic, fie lași din punct de vedere moral. Peștele de la cap se împute, iar chiar acum BBC duhnește ca un păstrăv putred pe o plajă incandescentă.”
Andrei Suba
