Pe 28 Noiembrie 2010, Wikileaks a început să publice primele documente din cele 251.000 de pagini de documente din corespondenţa diplomatică a SUA, din care 53% nesecrete, 40% confidenţiale şi peste 6% secrete.
Răzbunarea lui Assange
Capul tuturor acestor scurgeri de informaţii a fost Julian Assange, un fost hacker care, bineînţeles, ajutat de alţi teribilişti s-a gândit să dea o mică lovitură celui mai puternic, mai dotat şi securizat stat, arătând ce cred americanii despre prietenii lor europeni, cum sunt catalogaţi şi văzuţi diferiţi parteneri sau duşmani ai SUA. Bineînţeles că nimeni nu se aştepta ca americanii să poarte un respect deosebit sau să vorbească la persoana a doua plural “în casă” despre vecinii de peste drum, dar este cel puţin embarrasing să îţi scoată cineva rufele murdare afară din casă şi să vadă toată lumea că porţi ciorapi găuriţi sau lenjerie intimă sexy cu Chip şi Dale.
Trecând peste cele 6 % documente secrete, care ar fi putut crea o problemă, celelalte erau simple bârfe, de cartier, dar cu atât mai jenante cu cât arătau nu atât faţa celor care erau zugrăviţi ci a celor ce dădeau cu pensula. Din cauza asta toată lumea a început să tragă la foc automat în Julian Assange, acesta fiind învinuit de tot ce se putea pentru a fi adus în faţa justiţiei şi apoi extrădat în SUA unde îl aşteaptă o viaţă grea sau o moarte sigură. Deocamdată, din august 2012, se află cazat la ambasada Ecuadorului din Marea Britanie, de unde nu poate fi extrădat. Îl vor suedezii, dar nu îl mai vor ai lui de acasă, australienii, care se fac că nu îl cunosc. Hărţuit, vânat, urmărit, Assange nu se poate să nu fi dat mărunt din buze sau acatiste la adresa prietenilor americani care vor să îl condamne pentru spionaj.
Uite că totuşi un alt teribilist amator de aeroporturi, un anume Ed Snowden, fost lucrător CIA şi NSA cu diplomă de hacker dată chiar de americani, decide şi el să scoată la suprafaţă câte ceva despre obiceiurile yankeilor. Ca să vezi, tocmai când lumea se săturase de Wikileaks şi le citea ca pe nuvele poliţiste pe tren sau în avion. De data asta însă subiectele nu mai erau de cancan diplomatic ci date şi informaţii privind programele americane de spionaj. Aşa află europenii că marile companii americane Yahoo, Google, Facebook şi mai ştiu eu care, au contract cu guvernul american să livreze serviciilor secrete orice date şi informaţii le sunt cerute, despre utilizatorii lor şi cum toată lumea foloseşte cel puţin unul din programe, practic toţi utilizatorii de internet pot fi urmăriţi şi se poate afla despre ei orice în orice moment. Vă amintiţi că de ceva timp Yahoo tot cerea utilizatorilor ca “din motive de securitate” să îşi reînnoiască parola şi să îşi dea şi numărul de telefon pentru a fi mai bine protejat? De fapt se dorea numărul de telefon pentru a se introduce printr-un mic progrămel într-un sistem de monitorizare 24 din 24, mai ales pentru cei care îşi introduc internet pe noile super telefoane, supersofisticate şi super monitorizate. Toate astea se ştiau la vremea primelor dezvăluiri ale lui Snowden, Europa a pretins că e fată mare şi nu ştia ce conţin cu adevărat programele americane şi ce fac companiile mari producătoare şi dezvoltatoare de programe de internet, dar credeau, cei care aprobaseră tacit măgăria, că măcar ei vor fi scutiţi. Normal că ştiau de vreme ce şi UE doreşte să dezvolte un program prin agenda digitală prin care vor să “ computerizeze” toate datele oamenilor, plecând de la datele de identitate, la cele medicale, bancare, juridice etc. Hai să presupunem că un mare mahăr de nu ştiu unde are nevoie urgent de un transplant, dar are nişte caracteristici foarte speciale şi numai anumite persoane ar putea să îi doneze un organ. În mod normal ar trebui să aştepte ani sau chiar să nu găsească un donator ceea ce ar fi o “tragedie” pentru omenire, mai ales dacă individul este un membru al grupului Bildenberg. Dacă însă persoana are acces şi va avea la nevoie la baza de date pe care UE vrea să o formeze, vor trece câteva minute până va avea lista cu toţi cei care pot fi donatori. În câteva ore persoana sau persoanele respective pot fi contactate şi nu vreau să mă gândesc ce poate face un astfel de personaj ca să obţină ce îşi doreşte. Dacă ne gândim numai că premierul Ponta era gata să “ofere” strămutarea celor din Izvoarele la nevoie, numai să nu îi deranjeze pe cei de la OMV şi să nu le întrerupă prospecţiunile şi exploatarea, nu ne e greu să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru a afla ce poate face un membru al celor 300 dacă ar avea nevoie de un organ, că tot se vorbeşte de tranzacţii de organe prin spitalele româneşti. Să trecem peste asta.
Revenind la Snowden, uite că încep să apară date şi informaţii care provoacă cutremure ca la Izvoarele, adică multe şi “neprovocate de mâna omului”, dar şi nefatale, adică de intensitate mică. Ei, bineînţeles că anumite guverne s-au simţit datoare faţă de proprii plătitori de salarii, să marcheze momentul uluirii, surprizei, demnităţii şi protestelor:“Reprezentanţi de rang înalt se vor deplasa în Statele Unite pentru a accelera discuţiile cu Casa Albă şi NSA pe tema acuzaţiilor făcute recent”
Aiurea, ce proteste, ce surpriză, ce scandal, ce discuţii? Toată lumea ştie că fiecare stat are spioni în ţările pe cere le consideră un potenţial inamic chiar dacă de moment sunt în relaţii de colaborare sau parteneri pe toate planurile. Toată lumea, toţi conducătorii de stat şi serviciile secrete ştiu că toţi fac ceea ce fac şi ei, spionează, interceptează, fură, răpesc, omoară în numele intereselor de stat aşa că faptul că Angela Merkel sau toţi liderii europeni sunt urmăriţi, interceptaţi, ascultaţi, filmaţi nu este o noutate pentru nimeni. Supărător este faptul că astfel de informaţii sunt spuse sau demonstrate şi aici fiecare ţară reacţionează după cum le e felul. Pentru ţări precum Anglia, Franţa, Germania, ţări cu “onoare şi mândrie” de mari “ordonatori de credite”, e nevoie de o reacţie vehementă şi discuţii în comisii comune cu “făptuitorii”, pentru a linişti şi restabili orgoliul naţiunii. Pentru ţări ca Danemarca, Norvegia, Suedia, este suficient un protest şi o plângere la nu ştiu ce ONG pentru apărarea drepturilor omului sau chiar la ONU. Pentru ţări ca România, sau mai bine spus pentru România, că nu există ţări ca România, dacă s-ar fi aflat că telefonul preşedintelui este ascultat de NSA, acesta ar fi răspuns râzând: “ şi, care e problema, eu nu am nimic de ascuns, noi nu avem secrete faţă de partenerii noştri strategic, dacă vor să ştie ceva, să mă întrebe că le spun singur” şi cu asta tot românul ar fi dat din mână şi ar fi spus, “dă-i măi încolo, mare brânză că ne ascultă americanii.” De fapt, Băsescu a declarat că România acceptă programul PRISM şi nu s-a sesizat nimeni deşi asta înseamnă spionaj în toată regula. Mai mult, prin noile propuneri vizavi de atribuţiunile procurorilor, aceştia vor avea dreptul să se bage în cele mai intime activităţi sau locuri ale românilor, dacă vor dori, fără să fie nevoie de cine ştie ce dovezi ale unor activităţi criminale, iar românii se comportă ca şi cum nu despre ei ar fi vorba. Aşa că pentru România o veste ca aceea că telefonul lui Băsescu este ascultat ar fi provocat cel mult comentarii de genul : ”aşa, lasă să vadă şi el cum e când este interceptat de alţii”.
În ceea ce priveşte reacţiile cancelariilor europene, acestea sunt de ochii lumii, pentru a nu spune că nu iau atitudine iar întâlnirea “specialiştilor” pentru lămurirea situaţiei, va fi de fapt o încercare de a stabili ce să răspundă dacă situaţia degenerează şi apar alte informaţii mai ciudate, o analiză a situaţiei cum să acopere, nu să descopere ce s-a întâmplat. Acuma pun cap la cap ce alte informaţii mai poate dezvălui Snowden şi cum să facă să le contracareze. Umilinţa cea mai mare este că Rusia are aceste date şi nu ştiu ce altceva mai deţine Rusia despre acţiunile serviciilor lor secrete. Asta i-a înfuriat pe liderii europeni, faptul că au fost făcuţi de râs, nu că SUA le ascultă telefoanele. Atâta vreme cât semnalele se transmit prin satelit iar aceste semnale pot fi interceptate fără nici o problemă, de ce s-ar mira cineva că este ascultat? Drepturile omului, secrete de stat, convenţii internaţionale privind proprietatea privată şi dreptul la intimidate? Vorbe. Recent la o televiziune s-a prezentat cazul unei bătrâne din Timişoara care a surprins reprezentanţii lui Prospect SA a lui Tender făcând cercetări geologice pe pământul ei. Răspunsul unuia din intruşi “cum nu ştii, cel mai mare influent om din România, domnul Tender” spune totul despre asigurarea drepturilor omului în România. S-a autosesizat Parchetul? Nu, dar dacă un homeless sare gardul să ia un măr, este ridicat de poliţie care se autosesizează din oficiu şi “încălţat”.
Deci hai să nu dăm cazului telefonului doamnei Merkel mai multă importanţă decât merită, şi să nu punem botul la indignarea ei de protocol. Americanii ar trebui să răspundă şi ei : ”cum nu ştii cine te-a ascultat? Cea mai mare putere din lume, cel mai mare influent om de pe pământ!” Şi gata. Dacă nimeni nu s-a sesizat când femeii i-a fost călcat pământul, de ce m-aş sesiza eu că doamnei Merkel îi e ascultat telefonul? Al meu e ascultat 24 de ore din 24 şi frau Merkel ştie, şi îşi face poze cu cei care au dat ordin. Welcome to club frau Merkel!
De reţinut este că de acolo din ambasada Ecuatorului, Assange se simte răzbunat de Snowden. Americanii fac toate demersurile pentru extrădarea lui în încercarea de a-l condamna pentru spionaj. Uite cine vorbeşte de spionaj, uite cine vrea să condamne un om de spionaj. Să nu te apuce râsul? Assange sigur râde acuma, cât o mai putea.
74 comentarii
„o viaţă grea sau o moarte sigură” este o licenta poetica, cu intelesul de „foarte nasol”, si sa nu indrazneasca un gazverde orisicare sa critice catusi de putin.
Dar, prieteni, a avut cineva timpul si curiozitatea sa analizele documentele? Cate milioane au primit Ponta si Basescu pentru cianuri? Dar pentru gaze de sitst?
cu „organele” este cat se poate de clar ca democratia, constitutiile, si organele prin care isi exercita „puterea” sunt rahatei pentru catei. Pentru dulaii exista alte reguli.
Si de ce? Pentru ca legile si constitutiile reflecta lumea de acum 50-100 de ani, pe care trans-nationalizarea si tehnologiile au schimbat-o radical.
Iar despre rusi… va amintiti poate ca Putin, ajuns in NYC in vizita imediat dupa 9.11 facea in public si in prezenta lui Bush, la discursul comun, glume pe seama „adevarului”. Pentru ca stia mult mai mult decat stiam noi, si chiar si Bush. Iar acum, probabil, il umfla rasul din nou, tot asa cum il umfla cu Deveselul, caci americanii ii imping Europa in brate.
acum catva timp am vazut un documentar despre pretul unui cadavru – indiferent de varsta / sexul / starea de sanatate a fostului pamantean – ei bine , nu o sa credeti, dar orice cadavru valoreaza circa 120 000 dolari americani.
se valorifica totul – ca la porci – pielea , venele, arterele, ochii , oasele, organele interne, parul , cartilajele, etc – absolut totul se comercializeaza – fie pt studiu in facultati de medicina , fie pt transplanturi fie pt naiba stie ce.
ba chiar se povestea in documentaru ala despre un celebru individ de la o statie radio din america care a murit de cancer la oase si in ciuda faptului un alt individ a primit o vertebra (canceroasa) care i a fost transplantata in zona gatului… (el descoperind ca i s a bagat o vertebra canceroasa ceva cam tarziu … ).
acum eu inteleg ca sobrul crede ca noi n avem vertebre in gat da asta e ce pot sa fac.
d.p.
Control,control, control absolut,total, SCLAVIE ABSOLUTA! Se mai indoieste cineva?! Toata compasiunea! Nu se pregateste, este deja REALITATE!
Este stiut ca de vandutul si furatul de organe se ocupa cel mai mult lepadaturile ji danesti. D-aia e necesara deratizarea completa.
Aici este cheia supravietuiri tale (sa ale NAMULUI tau de TALHARI si KooRewete)
Nu vezi ca nu obtin cereri pentru tine vierme , nici macar feliorat !
Multe mai „știi” tu, Scârboșel! Păcat că nimic din ce „știi” tu nu e adevărat.
http://www.youtube.com/watch?v=Ic_J_R9nD18
D-aia trebuie sa fiti starpiti toti!
Acest film fascistoid este la fel de ticălos și de tâmpit ca tine.
P.S. Ți-am spus că sunt român, v i t ă ce ești !
Știri? Adică „fapt divers”. Irelevant.
Parazit ești tu (cred că ești un amărât de șomer pe care nu-l angajează nimeni că nu are decât 4 clase și care își petrece timpul împuțind forumurile); și „usturoiat” e tac’tu. În rest, rămâne așa cum am stabilit.
„Al meu e ascultat 24 de ore din 24 şi frau Merkel ştie,…” (VIRGULA DUPA STIE SI INAINTE DE SI)
Oare frau Merkel stie ceva de telefoanele mele ? Trebuie s-o intreb.
Ma-ta ce zice?
Jos guvernul gazist Ponta!
I-auzi…d-na Merkel’e urmarita taman din 2002 pentru ca folosea un telefon necriptat iar serviciile lor sa nu stie !
Ești absolut i d i ot (lucru evident pentru toată lumea) dacă îți închipui că comuniștii și rușii l-ar fi lăsat pe Majestatea sa să plece cu un tren de aur.
P.S. Și ce legătură are imbecilitatea asta cu tema articolului?
UnUL, nu, nu are nici o lehatura dar trebuia sa spuna si el ceva si nu a gasit alta rima si nu, nu a plecat cu un vagopn de aur, ca aurul nu mai era in tara, plecase de mult, dar ceva tablouri , masini si bijuterii regale tot a avut, plus decoratia promita de la tovarasul Stalin . Deci asa sarac si cu mana goala nu a plecat, plus ca a plecat in sostumul regal, nu in cel de scanduri ca Romanovii. Asta ca sa nu mai adaugam renta primita in Elvetia. Deci sa nu ii plangem, de mila. Nu a facut 92 de ani tragand in plug si nici nu a plecat in viata din tara injurandu-i pe rusi. A spus saruta mana ca a ramas in viata vanzand Romania.
Renta primită în Elveția? Bani, bijuterii, domnule Neacșu. Astea au fost teoriile acreditate de comuniști. Dacă ar fi avut toate astea, nu ar fi trebuit să muncească ca să se întrețină (inclusiv ca mecanic auto).
Comuniști mei? Poate ai tăi, care mințeau de numai Ponta îi mai întrece !
Ancuța, mi-ai luat-o înainte. Dar, cum bine ai spus, eu contabilizez doar de un an de când am intrat pe forumul ZV, deci e normal ca „inventarul” făcut de tine să fie mai bogat.
Da, parca ai mentionat ca esti cadru universitar la UBB,
Dupa abordari , ….mai degraba konetabil la …EVIDENTA primara !
Parpanghelaș, văd că ești nu numai antibăsescian ci și antimonarhist. E treaba ta. Și, având în vedere vârsta, este evident că ai fost îndoctrinat (așa cum dl. Neacșu a fost îndoctrinat în armată) împotriva regelui și a monarhiei. problema la voi este că alegeți din extrem de vasta bibliografie privind monarhia și viața regelui Mihai doar ceea ce vă convine, adică acea parte care îl denigrează – cu dovezi false sau fără dovezi de loc.
Antiregaliștii sunt, evident, certați cu logica. Plecat cu un tren plin cu aur și opere de artă, stipendiat de comuniști, Regele Mihai ar fi trebuit să ducă o viață de huzur în exil. Ori care a fost viața lui între 1947 și recăpătarea cetățeniei române ?
În 30 decembrie 1947, tanarul rege era obligat de regimul comunist sa abdice. Era momentul in care lumea ce il avea in prim-plan se prabusea in jurul sau ca un castel de nisip.
Mihai, alaturi de familia sa, era nevoit sa paraseasca tara. Unii au spus ca a plecat cu un tren plin de valori, altii ca ar fi părăsit-o doar cu economii care aveau să îi ajunga numai cativa ani. În fapt, nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.
Regele Mihai I a fost acuzat că a vândut tablourile Colecţiei Regale, pe care şi le-a înşusit cu acordul comuniştilor pentru plecarea amiabilă din ţară. Scriitorii Mihai Pelin si Petru Romoşan au scos la iveală un fapt senzational, necunoscut, care amestecă numele Regelui Mihai în dispariţia a 42 de tablouri din Colectia Coroanei Regale. Este vorba despre picturi care valoreaza in prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artisti celebri precum Rembrant, El Greco sau Caravagio. Conform scriitorului Mihai Pelin, care citează documente din arhivele Securitatii, tablourile au fost scoase din tara de Regele Mihai, in portbagajul masinii personale cu care se deplasa in Anglia, la nunta Reginei Elisabeta. Se intimpla in noiembrie 1947, cu o luna inainte de abdicare.
(Nu știu în ce măsură această informație e reală, dar chiar dacă ar fi se omit deliberat 2 lucruri:
1. Tablourile erau proprietatea casei Regale
2. Ele nu au fost scoase din țară în momentul abdicării – când comuniștii nu l-ar fi lăsat să ia cu el obiecte de valoare! – ci ÎNAINTE. Deci nu există nicio legătură cu faimosul „tren plin de bogății”,)
În iunie 1948 s-a căsătorit cu prințesa Ana de Bourbon-Parma, cunoscută și sub numele de regina Ana a României, cu care are cinci fiice. Autoritățile române comuniste i-au retras cetățenia română în același an. Ana de Bourbon-Parma spunea despre el că, în momentul în care a plecat din România, nu știa lucrurile elementare ale vieții de zi cu zi, de pildă cum să cumpere un bilet de film.
La 26 de ani, Mihai era nevoit, astfel, sa invete sa traiasca la fel ca oamenii normali. Impreuna cu sotia sa, Ana, , s-au stabilit la Vila Sparta, langa Florenta, locuința reginei-mamă Elena, iar din 1949 la Lausanne, unde se naște prima fiică, principesa Margareta. Tot la Lausanne se nasc principesele Elena, în 1951, și Irina, în 1953.
Între timp, familia se stabilește în Marea Britanie, unde va locui timp de șase ani, până în 1956, la Bramshill House în Hampshire și la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire. Pentru a-și câștiga existența, Regele si Regina au înființat o fermă de pui și au construit un mic atelier de tâmplărie. A dovedit, inca odata, daca mai era nevoie, că incerca din răsputeri să se adapteze vremurilor. Și, evident, că trebuie să își câștige existența muncind – lucru inutil dacă ar fi dispus de pretinsele bogății pe care le-ar fi luat cu el la plecarea în exil.
Regele a păstrat încă de atunci legătura cu evenimentele din țară, primind săptămânal rapoarte, analize și noutăți de la generalul Lazăr, pe care îl vedea in fiecare săptămână la Londra. De asemenea, familia a păstrat contacte strânse cu familia regală britanică, în special cu regina Elisabeta a II-a și cu principesa Marina, ducesă de Kent.
Regele, Regina si principesele s-au întors în Elveția în 1956. Mihai I a semnat la Geneva un contract cu compania aeriana Lear Jets and Co. pentru care a lucrat ca pilot de avion. Familia s-a instalat la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Geneva, la câțiva kilometri de orașul Geneva. Aici au locuit peste patruzeci și cinci de ani și tot aici se află, pentru moment, casa familiei. Principesa Sofia s-a născut la Atena, în 1957, iar principesa Maria la Copenhaga, în 1964.
În anul 1958 Mihai și-a schimbat din nou meseria. Regele a oprit colaborarea cu Lear li a renunțat la pilotaj, iar un an mai târziu, în 1959, a înființat o companie de electronică și de mecanisme automate numită Metravel. Compania a funcționat bine până in 1964, producând elemente pentru calea ferată și sisteme de alarmă și vânzând avioane de ocazie. Dar, după cinci ani, presiunea concurenței devenise prea mare, așa că Regele si cei doi asociați au decis sa vândă compania.
Neobosit si dornic sa isi sustina familia numeroasa cu toate forțele, Mihai I s-a mutat la New York, unde, după ce a urmat cursurile de broker, a lucrat timp de mai mulți ani pe Wall Street. Devenise destul de cunoscut, fiind poreclit în lumea financiara americană Michael King.
Viata in exil a Regelui Mihai, urmarita pas cu pas de Securitatea comunista. Ce contine Dosarul 6096, despre subiectul Rex, Leon sau Strainul
Exilul de aproape o jumatate de veac al Regelui Mihai nu a insemnat doar interdictia de a reveni in tara pe care a condus-o in doua randuri. Securitatea comunista l-a urmarit pas cu pas. Iar la Bucuresti, Directia”Dezinformare” a fostei politii politice a avut mare grija sa-l denigreze pe fostul monarh. I se spunea codificat Rex si Leon, iar din 1975, si Strainul.
Prima nota informativa despre regele Mihai este datata 31 decembrie 1947. Era surprinsa starea de spirit din Capitala, a doua zi dupa ce regele fusese silit de comunisti sa renunte la tron. Ingrijorarea cu privire la simpatia bucurestenilor pentru monarh, dar si cererea ambasadorului Marii Britanii de a i se permite sa paraseasca Romania, se regasesc in document.
Dosarul suveranului roman a primit de la Securitate indicativul „6096”, una dintre primele insemnari fiind despre casatoria cu Ana de Bourbon. Documentele surprind si „cariera” regelui, in exil: la inceput, proprietarul unei ferme de pasari, Mihai I s-a angajat apoi ca pilot de incercare, a devenit patron al unei firme care producea aparatura de zbor si, in cele din urma, broker. Totul sub lupa securitatii care il denigra, in plan intern, prin toate mijloacele, lansand teoria averii colosale pe care ar fi luat-o din Romania.
Notele contin si episoade de-a dreptul hazlii. Intr-o adresa din 1973, scrie negru pe alb ca cea de-a doua fiica a regelui – Elena – se va casatori cu Printul Charles al Marii Britanii, fiul Reginei Elisabeta a II-a.
Regele Mihai a stiut mereu ca este filat pentru ca il informau serviciile de contraspionaj elvetian in legatura cu infiltrarile din anturaj.
Multe dintre filele din Dosarul 6096 au fost expuse la Biblioteca Nationala, sub coordonarea lui Mihai Demetriade, cercetator la CNSAS
Noa’h , vad ca lichelismul si pupynkurismul .
La tine , ating COTE NEMAIBANUITE !
Te avertizez, in virtutea AMICITZIEI dintre NOI,
Hahaitorului nu i-ar CONVENI , sa simta pe
Papilele tale ,nici mirosul BIL BAITULUI !
IA;
http://www.youtube.com/watch?v=hzRpA6u5eWs&feature=player_detailpage
@Parpagnghel.
Deci dacă îmi place Băsescu și dacă îl respect pe regele Mihai (deși nu sunt monarhist și nu văd un viitor monarhic al României) însemnă că sunt lichea și pupinmaiștiueuce. Și pe tine, care scuipi și arunci cu rahat pe toți, tot și toate cum te-ai defini?
P.S. FILMULEȚUL E TOTAL IDIOT. DECI, DEFINITIV LĂMURIT CU GUSTURILE TALE FĂRĂ GUST (??!!), VOI REVENI LA DECIZIA DINTÂI (ADICĂ LA GÂNDUL CEL BUN DE A NU MAI DESCHIDE P O R C Ă R I I LE PE CARE LE POSTEZI!)
In ceea ce priveste ferma de pui, aici te cred pentru ca se vede ca una din fiice i-a mostenit dragostea pentru ferme … acuma se lupta cu justitia americana care la fel ca si securitatea a urmarit-o numai ca daca securitatea nu l-a lasat pe Mihai sa vina in tara, Justitia americana nu o lasa pe fie-sa sa iasa. Domnule ce rai si astia au ce au cu familia regala care nici usturoi nu a mancat si nici gura nu ii miroase.
Fica lui Mihai din SUA nu-i fica lui naturala, e o unguroaica infiata, de mila, o serpoaica bozgoreasca!
Asa zisa fica a lui e unguroaica care face de rusine pe unguri, NU pe regele Mihai!
Maine poimaine daca regalul vlastar va fi gasit vinovat si condamnat, parca vad ca regele Mihai va face plangere la forurile internationale ca nu i se da voie sa isi vada fata .. in libertate in Romania, pentru ca in familiile regale, ca si la machidoni, regii nu au voie sa isi vada rudele in puscarie.
….
Sinteza unui gazetar
Comisia guvernamentală condusă de Mihai Popa, fost secretar de stat la Ministerul Finanţelor, a încercat să-l determine – chiar şi prin proces – pe regele Mihai să înapoieze României tablourile. Dosarul pe care l-a întocmit avocatul Ripoşanu, împreună cu Comisia guvernamentală, conţine „atâta material cât să încapă în 18 volume”, aşa cum s-a exprimat un membru al comisiei. Procesul „tablourilor” a fost mutat din SUA în Elveţia, la Geneva, unde partea română este apărată de avocaţii Filip N. şi Olivier V. Contactaţi de Jurnalul naţional, cei doi avocaţi elveţieni ne-au declarat disponibilitatea lor de a ne ajuta în această anchetă, însă aveau nevoie de acordul noilor guvernanţi. Atât Ripoşanu, cât şi Olivier V. şi Filip N. cred că actuala putere de la Bucureşti nu va abandona problema celor 42 de tablouri aflate în posesia regelui Mihai.
(Felix Rache, Jurnalul naţonal, 14 februarie 1997)
Postat in Tablourile Coroanei României | Lasă un comentariu »
@PARPANGHEL,
„Conetabilul! era, în franța Evului Mediu, conducătorul armate. deci, nu, nu sunt „konetabil”. Așa cum nici tu nu cred că poți fi microbiolog; pentru așa ceva îți trebuie ceva mai mult creier decât posezi.
Licheleni din toate canalele
…UIMITI-va !
Ai facut tu o EVALUARE in acest SENS ?
Mai mult decat un jalnick ,PROPAGANDIST !
STRU..tzu..L de Feleak !
În care sens, cretinache?
Repet întrebarea : unul care susține ceva (o persoană, o idee, o cauză, etc.) e lichea, pupinunașialta, propagandist, etc.)
Dar unul care nu face decât să denigreze, să scuipe, să arunce cu lături, să toarne rahat, să murdărească tot ce atinge CE E ?
@UnUL 28-10-2013 at 13:35
RROM si/sau MAGHIAR
vorbitor aproximativ de limba romana
@Pathfinder, postările intră total aiurea. Ți-am răspuns acum 5 minute și postarea a fost plasată mult mai sus.
Încerc, deci, să reiau:
@Pathfinder.
Foarte posibil. Dar mai importante decât frecventele abateri de la normele ortografice sunt și mai numeroasele abateri de la regulile politeții, deschiderii spre dialog și bunului simț.
…..NUMAI ACŢIUNEA FERMå ŞI PROMPTå… în sfârşit, iată şi finalul raportului lui Pamfil Ripoşanu: „19. Din moment ce ex-regele, în prezent, proferează împotriva României tot felul de acuzaţii şi declară mass-mediei că nu i s-a permis să scoată din ţară nici măcar o scrumieră, şi de vreme ce o parte din tablourile furate se află în Elveţia, iar pârâtul ex-rege este rezident în Elveţia, acum este momentul potrivit – după cum am convenit cu mult timp în urmă – de a se întreprinde imediat toate acţiunile legale necesare îndreptate împotriva ex-regelui la tribunalele elveţiene, unde el va fi confruntat cu următoarele dovezi indiscutabile:
a) Că respectivele tablouri au fost scoase din România ilegal, pe sau în jurul datei de 12 noiembrie 1947, de către regele Mihai.
b) Că cel puţin zece din amintitele tablouri au fost depozitate, pe sau în jurul datei de 13 noiembrie 1947, în contul bancar personal al „M.S. Regelui Mihai”, la Union Bank din Elveţia, Zürich, conform probei A, anexate.
c) Că cel puţin două din aceste tablouri, tablourile lui El Greco – Don Bosio şi San Sebastian – au fost scoase din susnumitul cont bancar personal al „M.S. Regelui Mihai” şi apoi trimise şi încredinţate pe 26 octombrie 1975 lui Wildenstein & Co. din New York, spre vânzare, din partea ex-regelui Mihai, pentru un preţ de nu mai puţin de 1750000 dolari SUA (vezi proba B, anexată).
….Având în vedere toate cele de mai sus şi documentele indiscutabile şi mai ales că la acest moment târziu, când însăşi supravieţuirea acţiunii guvernului dvs. de recuperare a tablourilor sale furate este în joc, cu respect supun atenţiei dvs. faptul că numai acţiunea fermă şi promptă mai poate ajuta la recuperarea şi returnarea tablourilor ce vi s-au furat din Patrimoniul Naţional Românesc, căruia ele aparţin de fapt şi de drept.
în încheiere, vă asigur că, dacă ne bucurăm de cooperarea guvernului dvs., noi vom continua să facem tot ce ne stă în putinţă şi nu vom avea odihnă până când amintitele tablouri nu se vor întoarce la ţara dvs. De vreme ce toate dosarele pertinente se află în posesia noastră, dacă dvs. credeţi că este necesară prezenţa noastră la Bucureşti în acest moment, şi ne comunicaţi aceasta, voi fi mai mult decât fericit să vin cu primul avion şi să mă alătur eforturilor dvs. de aducere înapoi acasă a comorilor dvs. sus-menţionate. Din Bucureşti, dacă este de conivenţa dvs., ne-am putea opri la Geneva, unde, conjugându-ne eforturile cu colegii elveţieni, vom întreprinde măsurile juridice necesare îndreptate împotriva pârâtului ex-rege, îl vom cita într-un proces legal, solicitând să i se ia depoziţiile şi dovezile (mărturiile) şi numai după aceea vom putea vedea şi o altă atitudine din partea ex-regelui.”
Era un moment în care agitaţiile promonarhiste se aflau în reflux. Sloganul ţipat la toate răscrucile, „Monarhia salvează România!”, era incapabilă să producă efecte, de vreme ce toată lumea ştia că monarhia nu reuşise să se salveze nici măcar pe sine. Reales preşedinte cu o majoritate mai mult decât confortabilă, Ion Iliescu a lăsat-o mai moale, nemaifiind interesat să-l ţină pe fostul monarh sub presiune. Numai aceasta poate fi cauza datorită căreia acţiunea guvernului în recuperarea tablourilor Coroanei României nu a mai fost nici fermă, nici promptă. în felul său, şi Ion Iliescu era convins că România era ţara lui tac’su şi că putea lua orice fel de decizie în numele ei.
Tablourile erau PROPRIETATEA CASEI REGALE. Punct.
Da,o parte le-au pictat ei insusi, cu o parte a venit primul Hohoenzolern, in valiza de rachita impletita , incognito pe DUNARE. ILEGAL !
INCIDENT LA VAMA OTOPENI. La câteva luni după revoluţie, Margareta, fiica fostului suveran, a întreprins însoţită o vizită în România, ca să sondeze terenul. La plecarea ei din ţară, a survenit un incident asupra căruia presa promonarhistă de la Bucureşti a păstrat o tăcere desăvârşită. Numai în Baricada din 22 mai 1990, alături de un interviu acordat de fostul monarh lui Eduard-Victor Gugui şi Adrian-ştefan Iuraşcu, am putut să citim următoarea notă: „D-na Maillefer, reprezentanta de presă a regelui, ne-a destăinuit următoarele despre incidentul de la frontieră pe care l-au avut prinţesele Margareta şi Ana la plecarea din ţară, privind scoaterea din ţară a unor obiecte de valoare: „Prinţesa Margareta a strâns în Elveţia fonduri pentru Muzeul Naţional din Bucureşti. în semn de recunoştinţă, a primit din partea mai multor persoane atenţii, obiecte de artă, suveniruri, lucruri personale, pentru a fi înmânate Majestăţii Sale. Printre acestea au primit şi din partea directoarei muzeului un Stradivarius. Abia după controlul vamal, mai bine zis după procedura jignitoare la care au fost supuse, şi-au dat seama că a fost o înscenare. Au fost lăsate să plece doar cu o… scrumieră. Regretăm sincer acest incident.” Ce noroc formidabil pot unii să aibă! Auzi, să primească un Stradivarius „în semn de atenţie”!
Poate nu întâmplător o asemenea dandana se întâmpla sub primul ministeriat postrevoluţionar al culturii, în condiţiile abrogării nefericite a Legii patromoniului naţional mobil. însă nota din Baricada merită şi altfel de comentarii. Chiar să nu fi ştiut Margareta că un Stradivarius nu se poate confunda cu un flacon de parfum sau cu nişte cercei şi nu poate fi considerat o mică atenţie? şi de unde până unde controlul vamal a ajuns să fie apreciat drept „o procedură jignitoare”? în care ţară din lume poţi ieşi peste frontieră cu un Stradivarius sub braţ, fără să te întrebe nimeni de sănătate? Ca să nu mai vorbim şi de afirmaţia că totul ar fi fost o „înscenare”. Directoarea care i-a pasat Margaretei un Stradivarius, după ştiinţa noastră, era o membră marcantă a autoproclamatei societăţi civile. Să fi fost interesată această societate civilă s-o supună pe Margareta la o „înscenare”?
Paepanghelaș dacă tu din banii tăi cumperi un Rembrandt, un Rubens și niscaiva Picassp – bașca un Luchian-două, alea vor apartine de drept statului român? (??!!)
P.S. Pe Victor Gugui ți-ai găsit și tu să îl citezi? Surse mai fiabile nu ai? După cum se știe, în România plouă cu Stradivarius-uri.
Iarăși postările sunt inserate aiurea. Reiau:
Parpanghelaș, vorba multă sărăcia omului. Când nu-ți place cineva, îi găsești imediat bube în cap. Și cauți prin tot soiul de fițuici imunde tot felul de articolașe de doi bani (EVIDENT; FĂRĂ SĂ CITEZI – așa că nu-mi reproșa mie – total fals, de altfel, cum ți-am mai spus! – că postările mele „sânt – de fapt „SUNT” – COPIATE după alții”!!) pe care le etalezi pe forum sub forma unor lungi poliloghii murdare și veninoase. Ți-am spus ce am avut de spus, n-ai priceput (pentru că nu ți-a permis creierașul sau pentru că ești orbit de prejudecăți și imun la argumente, nu contează!), nu are rost să prelungesc inutil acest dialog de surzi.
TOT CAROL AL II-LEA ERA VINOVAT? Acelaşi ziarist Felix Rache afirma că avocatul Pamfil Ripoşanu, la serviciile căruia s-a apelat şi în această împrejurare, a fost primit de un triumvirat format din Petre Roman, Victor Stănculescu şi Virgil Măgureanu. Iniţial, unele relaţii ar fi fost mijlocite şi de generalul Neagu Cosma, fostul şef al contraspionajului românesc, la serviciile căruia s-a renunţat ulterior, la recomandarea lui Victor Stănculescu. Nu a fost pornit un proces propriu-zis, ci s-a încredinţat avocatului Pamfil Ripoşanu misiunea de a trata cu fostul rege Mihai o stingere amiabilă a conflictului. Un sprijin neaşteptat în favoarea doleanţelor regimului de la Bucureşti, a survenit în octombrie 1991, când Eleanor Kennely şi Victor Gaetan, proprietarii unei galerii de artă din Washington, au publicat în revista americană Art & Auction un articol intitulat Este regele Mihai un escroc? Era etalată întreaga poveste a scoaterii tablourilor Coroanei României din ţară, în noiembrie 1947, exact ceea ce neagă cu o încăpăţânare demnă de cauze mai bune fostul rege Mihai.
în zilele Paştilor din 1992, invitat de Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, fostul rege Mihai a întreprins o vizită în România, prima după evenimentele din decembrie 1989. La Bucureşti, după unele relatări de presă, a fost întâmpinat de un milion de oameni. Tuturor, prin intermediul aceleiaşi prese, le-a comunicat că nu pretinde nimic de la România şi de la români. Nimeni nu se gândea atunci că, mai devreme sau mai târziu, va începe să pretindă. Fostul monarh a mai vizitat Curtea de Argeş şi Mănăstirea Putna. Interesant este că, într-un interviu apărut la 5 mai 1992, fostul rege relansa cu prudenţă ideea că tablourile Coroanei României ar fi fost scoase din ţară de tac-su, fostul rege Carol al II-lea. Ziaristul Constantin Florian l-a întrebat: “şi totuşi, Carol al II-lea a scos din ţară o mare avere, nu?” şi Mihai a răspuns: „Cu siguranţă, dar nimeni nu ştie unde este. S-au găsit doar fărimituri.” în realitate, fostul rege Carol al II-lea era acela care plecase din ţară cu mâinile în buzunare. Cu generalul Ion Antonescu nu se putea glumi, cum s-a glumit cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu Ion Iliescu sau cu Emil Constantinescu.
Tipic pentru tine : din informațiile contradictorii legate de această problemă – care se bat cap în cap – ai luat de bună varianta care îți convine și răspunde ideilor tale preconcepute. Principiul de drept roman „audietur et altera pars” îți este total necunoscut. De aceea – așa cum am mai spua, pun aici capăt discuției pe această temă, căci nu m-a amuzat niciodată să vorbesc la pereți.
UN RAPORT SENZAŢIONAL. La 20 august 1992, am luat cunoştinţă de un prim raport al avocatului Pamfil Ripoşanu către autorităţile româneşti, din care, deocamdată, reproducem o primă parte: „1. în baza şi ca urmare a ultimei voinţe şi testamentului regelui Carol I datat 14/26 februarie 1899, colecţia sa de picturi celebre a fost încredinţată Coroanei României. Amintitul testament, în părţile sale cele mai pertinente, spune după cum urmează: „Galeria mea de tablouri, exact cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu, Bachelin, va rămâne pe veci şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României.” în lumina prevederilor testamentare sus-citate este evident că nimeni, nici chiar Coroana nu are dreptul de a scoate amintitele tablouri din România.
2. O copie a chitanţei, notată ca „proba A” şi datată 31 ianuarie 1949, emisă de Union Bank din Elveţia, la Zürich, arătând şi descriind 10 din amintitele tablouri, depuse în contul „M. S. Regele Mihai”, vă este anexată.
3. Un extras pertinent din mărturia sub prestare de jurământ a lui Jacques Vergotti, adjutant al ex-regelui, datată 23 aprilie 1985, pag. 18, conţine următoarele:
„întrebare: Acum, sunteţi conştient (aveţi cunoştinţă) de faptul că tablourile San Sebastian şi Don Bosio au fost vreodată scoase din România?
Răspuns: îmi amintesc foarte bine că aceste două tablouri, din dispoziţia regelui Mihai, s-a ordonat să fie puse în trenul cu care a călătorit cu prilejul vizitei sale la Londra în noiembrie 11, 12, 13.
întrebare: Ce an?
Răspuns: 1947. şi, personal, eu le-am dat domnului Lang, Arthur L-A-N-G, directorul Băncii Elveţiene din Zürich, Union Bank… eu personal am depus pentru regele Mihai, pe 13 noiembrie 1947…” (Copie marcată Dovada B vă este anexată.)
Dă-i înainte până te istovești!
4. Copie a Acordului datat 26 octombrie 1975, încheiat între Wildenstein & Co. din New York şi Hamilton Corporation S.A. (o companie deţinută şi controlată de către fostul rege Mihai), în baza căruia fostul rege încredinţa lui Wildenstein & Co. vânzarea a două din sus-numitele tablouri de El Greco – Don Bosio şi San Sebastian – pentru o sumă de cel puţin 1.750.000 $. Copia amintitului Acord vă este anexată, marcată ca „Proba C”. Prin urmare, am aflat că tablourile lui El Greco au fost vândute de Wildenstein din partea fostului rege Mihai astfel: Don Bosio Muzeului Kimbell din Texas, pentru trei milioane dolari, şi tabloul San Sebastian unor colecţionari de artă japonezi, pentru 30 milioane dolari.
5. în ciuda tuturor documentelor indiscutabile, noi ne-am continuat eforturile de a-l convinge pe fostul rege că era în interesul Majestăţii Sale şi în interesul ţării să soluţioneze această problemă în mod amiabil. Ca atare, pe 30 iulie 1991, când fostul rege Mihai a numit pe ambasadorul George Antoniade ca reprezentant al său, noi ne-am întâlnit cu ambasadorul la Martigny – Elveţia. Pe 27 august 1991 am schiţat un proiect de memorandum extensiv, la care se anexează dovezile de la A la F şi prin care expun esenţa întâlnirii noastre de la Martigny, memorandum care a fost supus atenţiei personal ex-regelui Mihai pe 1 septembrie 1991 de către propriul său agent, ambasadorul Antoniade.
FOSTUL REGE MIHAI CADE LA TOCMEALå. 6. Nu avem răspuns dacă „da” sau „nu” la amintitul memorandum, cu excepţia faptului că am fost contactaţi de câţiva dintre foştii agenţi ai ex-regelui, care ne-au informat că ex-regele poate lua în considerare returnarea a opt din amintitele tablouri, cu condiţia ca guvernul român să-i elibereze un act de descărcare în ceea ce priveşte celelalte tablouri scoase din România. Când eram la Martigny – Elveţia, pe 30 iulie 1991, am aflat, de asemenea, că, din ordinele fostului rege, adjutantul său, colonelul Vergotti, a împachetat 29 de tablouri, parte din care au fost duse la mama fostului rege, regina Elena, în vila Sparta din Florenţa – Italia.
7. Deoarece noi nu aveam nici o cooperare reală cu fostul rege, în decembrie 1991, eu am avut consultări îndelungate cu Jacques Wittmer, un membru al firmei de avocaţi din Geneva, Brunschwig, Wittmer, Biaggi, Levy, Fischer, Jeanrenaud, al căror partener principal, François Brunschwig, a fost preşedinte al Baroului din Geneva. După discuţii şi cercetări, părerea amintitei firme a fost că, în baza legilor elveţiene, statul român are o şansă bună într-un caz/proces împotriva ex-regelui de a recupera amintitele tablouri, deoarece cel puţin o parte din acestea se aflau în Elveţia, iar fostul rege era rezident în Elveţia, tribunalele elveţiene având competenţă în această problemă. Mai mult decât atât, de vreme ce este implicat în această problemă un cont la o bancă elveţiană şi deoarece unele din amintitele tablouri (Don Bosio şi San Sebastian) au fost scoase din Elveţia şi exportate în SUA, probabil violând legile elveţiene de export, procesul împotriva ex-regelui poate fi şi mai serios şi putem proceda fie prin acţiune civilă, fie penală.
8. Având în vedere cele de mai sus şi ca urmare a acordului nostru cu guvernul dumneavoastră din data de 5 august 1991, precum şi a împuternicirii speciale datată 19 februarie 1992, noi am reţinut sus-numita firmă de avocaţi din Geneva ca să reprezinte, alături de noi, statul român împotriva ex-regelui Mihai şi să recupereze toate picturile menţionate care se află pe teritoriul elveţian.
9. Ca atare, avocaţii noştri din Geneva au cerut printr-o scrisoare înregistrată, datată 3 martie 1992 la Geneva, fostului rege Mihai să înapoieze Patrimoniului Naţional Român cele 42 tablouri care se aflau în posesia sau sub controlul său, tablouri care au fost ilicit scoase din România în 1947. Prin aceeaşi scrisoare, ex-regele Mihai a fost notificat de faptul că, dacă nu se conformează cererii de mai sus în termen de 10 zile, împotriva sa vor fi întreprinse acţiuni legale. (Copie a acestei somaţii, marcată ca „proba D”, vă este anexată.)
10. în replică la somarea de mai sus, avocatul nostru din Geneva, Jacques Wittmer, ne-a comunicat că a fost contactat de doi avocaţi elveţieni pe nume René Merkt şi Jean-Pierre Cottier, care s-au recomandat ca reprezentându-l pe ex-regele Mihai în această problemă şi care au stabilit cu avocaţii noştri elveţieni o întâlnire pe 7 aprilie 1992. Mai apoi, la solicitarea avocaţilor ex-regelui, această întrevedere a fost amânată până la 5 mai 1992. După aceea, unul din avocaţii ex-regelui, René Merkt, i-a informat pe avocaţii noştri că întrevederea programată pentru 5 mai 1992 se anula.
11. Ca răspuns la această notificare de anulare a întâlnirii prevăzute pentru 5 mai 1992, prin scrisoarea datată 12 mai 1992, avocaţii noştri au cerut avocaţilor ex-regelui o explicaţie în legătură cu anularea, iar ca răspuns avocatul ex-regelui, domnul Jean-Pierre Cottier, prin scrisoarea sa din 20 mai 1992, informa pe avocaţii noştri (Jacques Wittmer) după cum urmează: „…Mă aflu în legătură cu doamna Ileana Buschi, care este, de asemenea, reprezentantă a M.S. Regele Mihai I al României… şi am convenit cu dânsa că este inutil să ne întâlnim cu dumneavoastră din moment ce ne solicitaţi un inventar care, după cunoştinţele mele, este inexistent…” (Copie a scrisorii în limba franceză, marcată ca „proba E”, se anexează.)
OBSERVAŢIILE NOASTRE. Acordul din 26 octombrie 1975, proba C, îl reproducem alături de acest episod. Un act de descărcare referitor la tablourile sfeterisite îl interesa foarte mult pe fostul rege, ca să nu mai fie nevoit să le vândă pe sub mână. Acesta scosese ilegal tablouri nu numai din România, ci şi din Elveţia. în plus, fostul monarh era incapabil să se comporte serios în faţa unei somaţii legale, uzând de diverse tertipuri pentru a evita contactul avocaţilor săi cu cei ai statului român. Căzuse iniţial la tocmeală, însă, pe urmă s-a răzgândit, răzgândirea fiind legată, neîndoielnic, de anumite asigurări primite de la Bucureşti
Esti ,
DESTEPT de day ,
In GROPI …..
Fa o amintire despre sotia exxului, cand era
VANZATOARE de pasmanterie in New-York,
Despre refuzul repetat de test ADN , a acestui
Pui de cuc , facut in GRECIA cu un ofiter din
Regimentul de GARDA , poti sa ne SPUI , ceva
COERENT !
DOI -IMPOSTORI -Beau-Beau si Bil-Bil !
Biserica greco-catolică „Schimbarea la față”.
P.S. Dacă ai probleme cu stomacul – o colită de fermentație, ceva! – îți pot recomanda un medic bun. Nu de alta dar te c*ci tot timpul pe tine, și acum ești gata să o faci și lângă o biserică, ceea ce e extrem de grav.
Licitaţia ratată. Tuturor fanilor săi din ţară fostul rege Mihai le-a tras o clapă sinistră atunci cînd a scos la licitaţie încă un tablou din colecţia Coroanei României, dintre cele subtilizate în noiembrie 1947. Ceea ce reprezenta o nouă dovadă că tablourile la el se aflau, nefiind transportate la Moscova şi nici furate de comunişti. Avertismentul referitor la licitaţia care urma să aibă loc la 10 decembrie 1993 a parvenit în ţară la 8 decembrie, deci cu două zile înainte de a se produce. Iată aici şi extrasul ce ne interesează din catalogul de licitaţie al Casei Christie’s din Londra: „Francisco de Zurbaran (1598-1664), The Immaculate Conception, with a view of Seville below / Provenance: Alphonse Oudry, ingénieur des ponts et chausées (†), sale, Paris, 16-17 and 19-20 April 1869; Bamberg Collection, Paris; King Charles I of Romania, Pelişor Castle, Sinaia / Literature: L. Bachelin, Tableaux Anciens de la Gallerie Charles Ier, Roi de Roumanie, Paris and New York, 1898, pp. 229-30, no. 174, illustrated.”
în urma intervenţiei Ambasadei române de la Londra, în speţă a secretarului de presă Florin Vodiţă, Casa de licitaţii de artă Christie’s, una dintre cele mai reputate din Europa, nu a mai scos tabloul lui Zurbaran la vânzare, deoarece nu voia să intre în conflict cu statul român, ceea ce i-ar fi afectat reputaţia. Hotărîtor a fost faptul că fostul rege nu dispunea de un act de proprietate valid şi a păţit exact ce păţise la München, cu aproape două decenii în urmă. Din condiţia lor de atunci, tablourile nu puteau fi vândute decât pe sub mână.
Ultima dovadă că fostul suveran minte când spune că nu este el cel ce a scos tablourile din ţară ne-a oferit-o fostul lui ginere, John Kreuger, la sfârşitul lui 2004, când a donat Muzeului de Artă al României tabloul Madona cu Pruncul de Francesco di Marco Raibolini (1450-1517), zis Il Francia. Opera a fost adusă la Bucureşti de Vasile Igna, de la Ambasada română din Berna. Fusese vândută de fostul rege mamei lui John Kreuger, cu mai mulţi ani în urmă. şi cu asta încheiem serialul nostru referitor la cele 42 tablouri din colecţia Coroanei României, grăbindu-ne să predăm întreaga documentaţie de care dispunem Procuraturii Generale a României.
sursa M.Pelin Wordpres
Tablourile de care vorbesti erau in posesia lui Carol-II care a plecat cu ele din tara.
Da, chestia asta este e dovadă … că în 1993 neocomuniștii continuau să îl denigreze pe Majestatea sa și să toarne hârdaie de minciuni la adresa lui.
neacsule nu mai bate campii. Cand spui ceva trebuie sa ai si dovezi. Repeti minciunile lansate de securitate.
Tu ce dovezi ai? Declaratiile lui Mihai? Exista dovezi cu toate bunurile cu care a plecat Mihai din tara. Mai stiu oamenii care inca mai traiesc si au vazut plecarea alaiului regal. De ce l-as crede pe Mihai?
neacsum… nu eu trebuie sa arat dovezi, ci acela care lanseaza acuzatii.
„iarăși minți/EȘTI UN MARE MINCINOS, ca toți băsiștii” – copy-paste nr 180
Esti nebun! Nu fac copy paste niciodata!
–- RABOJ –-
Stau shi’numar tradatorii
De a NU fi dati uitari
Pe raboj ai consemnez ..
Cind e timpu ,sa-icastrez ..!
Sa NU se mai inmulteasca
In Vatra Romaneasca
Praduitori de tzara
Le dau focpe rug sa piara !
Acesti spurcati – damnati
In mafii sunt adunati
Nu le pasa de po- por …
Lasind prafu in urma lor !!
JD-USA (inchizitorul )
În cap de noapte, în casa lui Ion sună telefonul:
– Ioane, mă, Ioane, te sun drept de la Ontario, mă!
– Așe, mă, Gheo, no care-i baiul?
– Mă Ioane, zic c-am auzit că Băsescu și-o dat demisia, mă, cum o fo’ treaba asta?
– Chestie mare ce-o fost, mă Vasile! S-o trezit într-o nămiază și-o vorbit ca la război, la radiou, tulai Doamne! O zis că nu-l mai rabdă inima să vadă țara ruinată, mă Vasile, că el mere și că toți piscoșii, zăluzii și floașterii să meară numaidecât cu el.
– Așe, și?
– No, și duși or fost, mă Gheo!
– Ține-i strânși, Doamne! Și cine o rămas să cârmească țara?
– Cum cine, Vasile? Regele nost’! Țara e curată și mintenaș se rumenește iară ca o pâinișoară. Și toți merem la lucru ca la horă. Și când e horă, apăi ne-aud și țările vecine, de se minunează și-acuș mi-e că dau buzna peste noi!…
– Mă Ioane, tu-ți bați joc de mine!
– No, măi Gheo, dară cine-o început?
De ce nu participi la TURNEUL din BRAZILIA . la Miss BUMBUM
CU capul tau ai face FURORI !
Mda. Slăbuț! Slăbuț de tot! Am spus eu că nu ai umor. La idioți ca Urbos, Antibăsistul, Salut, Tache, etc, acest lucru mi se pare firesc, căci acolo unde inteligența lipsește cu desăvârșire nu poate exista nici umor, cele două mergând întotdeauna mână în mână. Dar faptul îmi pare surprinzător în cazul tău, care nu ești lipsit de inteligență, deși un o doză serioasă de fixism în gândire trădează unele tare mintale.
„un o doză”? Hm. Mea culpa !
Vericule …pui de STRU..tzL de Feleak,
La oameni cu capacitate de fokusare ridicata,
Exista posibilitatea, de a elimina factori perturbatori
In scopul urmariri telurilor propuse, deci ca PROBABILITATE
Exista!
La tine, nu este CAZUL, tu i-ti permitzi sa EMITZI ,pareri
Subiective , ca modus vivendi pentru totzi, ceilalti
Cea ce nu este cazul !
Ar mai fi o explicatie, dar tzine de …patologic !
Chestia cu „patologicul„ e” desigur, la tine o deformație profesională. În rest, vorbești fără a spune nimic, bătând apa în piuă și „înșirând cuvinte goale” care nici măcar nu „sună din coadă”.
ȘI, PENTRU DUMNEZEU, NU MAI SCRIE „ÎȚI” CU CRATIMĂ CA UN AGRAMAT CU 4 CLASE !!!
Faptul ca am dorit , sincer sa te PROTEJEZ,
mai …pui de STRU…tz ..LL ,
Te derermina sa fi si mai obraznic si IMPERTINENT
TU , chiar manifesti SIMPTOMATICA unui
SCHIZOFREN in stare PAROXISTICA !
Să mă protejezi de ce? Nu am avut niciodată nevoia de protecție. Eu am fost cel ce – având impresia că nu ești de aceeași teapă cu Bubos-Salaud, Bășinel, Degețel, Tache, Mircea, etc (să mă fi înșelat, oare?) ți-am propus să rămânem în limitele decenței și să purtăm o polemică civilizată. Dacă nu ești ân stare, vina e a ta, nu a mea.
Dixi et salvavi anima mea.
Foarte misto!
Ed Snowden si Iulian Assange, DOI IMBECILI NEO-NAZISTI CARE AU FRATI DE CRUCE SI LA NOI, EI CARE PRETIND CA STIU TOTUL, EI CARE SUSTIN CA AU TUTELA PE ADEVAR, DOAR EI SI NUMAI EI STIU ADEVARUL. Gunoaie paranoice, bolnavi, complexati de inferioritate cu esecuri teribile in viata si munca, ratati si respinsi de societate si prieteni gasesc solutia acestor gesturi idioate de a se afirma. prin razbunare. Ce daca gesturile lor provoaca lucruri de un milion de ori mai grave decit faptele in sine, declaratiile lor imbecile, neverificabile vinate de ziaristi de mina a treia provoaca dezastre economice, razboaie, revolutii si mii de morti, ce conteaza, important este ca ei ca indivizi au iesit in evidenta ca altfel in veci nimeni nu-i baga in seama, nulitati paranoide. Similarii in versiune romaneasca ale acestor imbecili care 99 % vor crapa de o mica doza de poloniu 210 sint acei derbedei deraiati mintal ca urbos, digital-guantanamo, ereticul, tache, salut, huhu-nebunu, ciocloxan, cargobus, etc, fosti si actuali clienti netratabili ai sectiilor de psihiatrie.
– SHUBREZENIA – vestica datorita po-pu-latiilor cazute
intr-o continua demoralizare poate fi fatala daca cei care mai sunt
constienti din – ierarhiile supreme – care mai detin inca controlul
societatilor NU iau masuri imediate de redresare printr-o
„noua morala „care sunt obligati s-o gaseasca ,totul poate fi pierdut
iremediabil . Observ cu atentie cita degenerare pshiho – culturala
bintuie in toate sferele unde s-au inradacinat decadentele care macina
temelia cindva solida ,decimindu-se astazi fara nicio rezistentza …
asistata pasiv de zombi – monstri sinucigasi ai acestui timp venind
altii din est cu victoria unei noi ere asha cum se observa ..ca este aproape!
JD-USA
@Pathfinder.
Foarte posibil. Dar mai importante decât frecventele abateri de la normele ortografice sunt și mai numeroasele abateri de la regulile politeții, deschiderii spre dialog și bunului simț.
RESTRICŢII ŞI CONFUZII. Tot în aprilie 1990, din cauza acestui incident sau din altele, guvernul condus de Petre Roman, după ce acordase viza de intrare în ţară cuplului ex-regal, s-a răzgândit. în consecinţă, fostul Rege Mihai şi soţia sa Ana, pe aeroportul din Zürich, au renunţat să se îmbarce la bordul unui avion cu destinaţia Bucureşti. Scandal în presa promonarhistă, care încearcă să-i găsească un rost în ţară fostului rege, minţind! La 10 iulie 1990, un ziar central a publicat un articol în care se susţinea că fostului rege Mihai i-ar fi fost recunoscută calitatea de membru de onoare al Academiei Române. în replică, biroul de presă al Academiei Române a emis următoarea replică: „Suntem împuterniciţi să precizăm că hotărîrea sesiunii generale a Academiei Române din ziua de 3 iulie 1990, referitoare la membrii Academiei Române din anul 1948, se aplică numai celor ce au fost aleşi în această calitate. Cu privire la dl Mihai de Hohenzollern, întrucât nu a fost ales membru al vechii Academii Române, ci în calitate de şef al statului îi revenea, în condiţiile de atunci, numai rolul de preşedinte de onoare şi protector al Academiei, d-sa nu poate fi considerat membru al Academiei Române, rămânând în istoria Academiei cu calitatea pe care a avut-o în perioada istorică respectivă.” Nu era suficientă o asemenea calitate?
Un moment culminant a survenit în decembrie 1990, când fostul rege Mihai, împreună cu soţia sa Ana şi fiica lor Sofia au sosit prin surpriză pe Aeroportul Internaţional Otopeni. Li s-a acordat pe loc viza de intrare în ţară, cei trei au făcut o scurtă escală la Bucureşti, după care s-au îndreptat spre Curtea de Argeş, unde erau înhumaţi regii şi reginele României. înainte de a ajunge la Piteşti, coloana de automobile a fost oprită de forţele de ordine şi întoarsă la Otopeni, membrii familiei ex-regale reîntorcându-se pe calea aerului spre Elveţia. Ne îndoim că stoparea acestui pelerinaj s-ar fi săvârşit din iniţiativa lui Petre Roman. Despre această afacere tulbure ar putea să ne spună mai multe fostul preşedinte Ion Iliescu. Oricum, pe fondul acestor evenimente a fost declanşată a doua serie de proceduri juridice împotriva fostului rege Mihai, pentru recuperarea tablourilor sfeterisite în noiembrie 1947 din colecţia Coroanei României.
Comments are closed.